LITERATURĂ PENTRU COPII. Interviu cu Irina Dumitru, autoarea cărții ”Sophie, robotul cu suflet”: „Vrem să formăm copii încrezători în lumea aceasta, dornici de cunoaștere, precum și viitori cititori”

De la pedagog la scriitor de literatură pentru copii este un pas mic, pe care Irina Dumitru l-a făcut odată cu lansarea cărții „Sophie, robotul cu suflet”. Deși a mai cochetat cu scrisul și înainte, în 2017 a acordat ideii atenție deplină, însă surpriza nu a venit doar din partea cititorilor, mulți la număr, ci și din perspectiva introducerii unui fragment din cartea sa în subiectul de olimpiadă la limba și literatura română. Din poziția de autor, Irina Dumitru se bucură de laude, iar din cea de profesor pentru învățământul preșcolar are speranța că lucrurile sunt pe un făgaș favorabil, iar copii se îndreaptă din ce în ce mai mult spre lectură.

Gândul: Bună, Irina! Mulțumim pentru povești!

Irina Dumitru: Bine v-am găsit, dragii mei!

Gândul: De curând ai avut parte de o mare surpriză. Un fragment din cartea ta apărută la Cassius Books, Sophie, robotul cu suflet, a fost introdus ca și subiect la limba și literatura română, la olimpiada Olav, faza pe județul Buzău. Cum s-a întâmplat asta?

Irina Dumitru: A fost într-adevăr o surpriză pentru mine. Pur și simplu m-am trezit că primesc tot felul de mesaje de felicitare de la foștii mei profesori și de la prieteni. Sincer, încă nu-mi vine să cred și va rămâne în sufletul meu un eveniment pe care n-am să-l pot uita vreodată. O bună prietenă, profesor la rândul ei, mi-a spus că elevii ei i-au povestit că le-a plăcut foarte mult subiectul care le-a picat la olimpiadă, un fragment dintr-o carte despre o roboțică. Abia într-un târziu aceasta a făcut legătura cu mine și mi-a trimis o poză cu subiectele. Prima mea reacție a fost să plâng, cum n-am mai plâns niciodată. A fost ceva ce mi-a întrecut orice așteptare, depășind ca intensitate chiar și evenimentul lansării cărții. Am simțit cumva că totul merită.

Gândul: Care a fost motivul care te-a determinat să scrii literatură pentru copii?

Irina Dumitru: Încă mă consider un copil mai mare și sunt mereu înconjurată de prichindei. Pot spune că și faptul că sunt mamă a avut o legătură cu decizia mea. Îmi doream să pot scrie o carte pe care toți să o îndrăgească, până și cei care nu citesc de fel. Totodată, voiam să transmit un mesaj sufletelor încă sensibile, celor care mai au puterea de a schimba ceva în lumea aceasta. Poate că sunt o naivă, dar eu cred că scriitorii au un rol prestabilit de divinitate, acela de a folosi scrisul pentru a forma generații, deci nu putem arunca așa cuvinte la întâmplare.

Gândul: Care a fost ecoul cărții tale?

Irina Dumitru: Am primit tot felul de solicitări de colaborare din partea unor copii care promovau lectura pe vlogul lor. Recenziile pe care mi le-au oferit sunau atât de sincer și, totodată, argumentat, cu toții fiind impresionați de altruismul personajului Sophie, robotul cu suflet. Am fost invitată la foarte multe întâlniri cu autorul prin școlile din Buzău, precum și întâlniri virtuale cu grupuri din toată țara. Surpriza cea mare a fost aceea că treizeci de copii din clase de treizeci citiseră cartea. O doamnă învățătoare mi-a mărturisit că a surprins copii lecturând pe furiș, pe sub bănci, în orele de desen și în pauze.

Sunt și foarte mulți adulți care și-au cumpărat pentru sine cartea sau au citit-o alături de picii lor și care mi-au trimis un feedback pozitiv și mi-au solicitat o continuare a cărții. Am tot amânat să fac asta, în favoarea altor proiecte, însă am promis că, de îndată ce voi finaliza treaba, voi scrie un al doilea volum.

Gândul: Cum vezi piața de carte din România în ceea ce privește literatura pentru copii?

Irina Dumitru: Am impresia că suntem destul de puțini cei care facem lucrul acesta, deși potențial există, precum și nevoia de cărți de calitate, cu mesaj pozitiv, cu limbaj pe măsură și care să-i invite pe cei mici spre lectură, dezvoltându-le gustul pentru acest lucru. E adevărat și faptul că nu oricine poate scrie pentru copii sau nu toți avem formarea pentru a realiza opere în regulă din punct de vedere psiho-pedagogic. Astfel spus, cuvintele trebuie atent alese, iar mesajul trebuie să fie unul de actualitate. În secolul XXI, mi se pare că nu mai putem citi copiilor de trei ani povești cu pereți mânjiți de sânge. Nici istețimea asociată cu necinstea nu mi se pare că ar fi potrivit să fie promovată în rândul cărților pentru cei mici. Vrem să formăm copii echilibrați, încrezători în lumea aceasta, dornici de cunoaștere, precum și viitori cititori.

Iată cum scriitorului îi revine o sarcină dificilă, pentru că el formează generații.

Gândul: Este încurajată literatura pentru copii în școli?

Irina Dumitru: Părerea mea este că lectura nu este încurajată suficient. Există câteva programe de lectură prin școli, dar care se desfășoară la limita acceptării, pentru că implică o cheltuială din partea părinților. Eu, una, de câte ori am ocazia, cumpăr cărți pentru copiii mei, astfel că pot spune că am reușit în timp să strâng un număr impresionant, pe care cei mici le-au citit cu drag.

Totuși, nu este suficient atât. Ar fi nevoie ca una dintre orele săptămânale de limba română să fie alocate lecturii de plăcere, fără a impune un titlu anume, astfel ca cei mici să își găsească poveștile care să li se potrivească, iar cititul să nu devină un surghiun.

Gândul: Ca și părinte, dar și ca pedagog, consideri că sistemul școlar trebuie să impună copilului ce să citească sau ar fi mai bine să le deschidă gustul pentru lectură, lăsându-i pe ei să își aleagă titlurile?

Irina Dumitru: Eu spun că ar trebui să existe libertatea alegerii. Vă voi povesti pe scurt ce mi se plângea o prietenă. Copilul ei, care tocmai finalizase clasa I, primise o bibliografie impresionantă de cărți de citit în vacanța mare, printre care unele deloc accesibile pentru cineva care abia a învățat să citească, mai ales din cauza arhaismelor. Noi, adulții, nu putem citi orice și ne alegem titlurile care să ni se potrivească, abandonând, poate, cărțile care nu sunt pe gustul nostru. De ce ar fi ceva diferit la copii?

Trebuie să pomenesc un om deosebit pe care am avut plăcerea să-l cunosc. Șerban Ramona este un dascăl devotat meseriei, pe care copiii îl adoră. La fel de mult iubesc și orele ei de română. Am avut plăcerea să particip la niște întâlniri cu autorul organizate de dumneaei. Copiii, provenind din toate mediile și fiind de toate tipurile și nivelurile de dezvoltare, citeau lunar măcar o carte aleasă de ei înșiși, apoi, vinerea povesteau, pe rând, ce i-a impresionat la aceasta.  Era o convenție simplă care funcționa cu succes.

Gândul: Care este diferența dintre un copil care citește de drag și altul care citește pentru că trebuie?

Irina Dumitru: Eu consider că un copil care citește din obligație are slabe șanse de a continua lucrul acesta și atunci când va avea libertatea de a o face sau nu. Altfel spus, mă îndoiesc că va citi și când va deveni adult. Un copil liber să aleagă, va dezvolta gustul pentru lectură și va continua să citească toată viața.

Gândul: Crezi că, cel puțin în viitorul apropiat, ar exista o șansă reală în care în programa școlară să poată fi studiați și autori români contemporani?

Irina Dumitru: Mi-ar plăcea să cred că da, ceva se va schimba și autorii vor primi aprecierea cuvenită pentru munca lor în timpul vieții, nu post-mortem. Cum spunea soțul meu, „nu doar să vă facă mormânt pe Aleea Scriitorilor”. Sunt atâtea cărți de calitate și oameni despre care nu se știe nimic, încât mi-aș dori ca ei să aibă parte de recunoașterea talentului și efortului pe care l-au depus. A studia și autori contemporani, nu înseamnă a le anula valoarea înaintașilor noștri, ci este doar un proces firesc, odată cu evoluția societății și a literaturii.

Gândul: Ce proiecte noi ai pentru viitor?

Irina Dumitru: În prezent, aștept lansarea noii mele cărți, „Ceața Albastră”, o narațiune cu elemente S.F, ce creionează o lume utopică, în care extratereștrii ne controlează lumea. Evident, nu are ca public copiii. Lucrez la volumul al doilea al acesteia și sper să-l finalizez în curând. În același timp, urmează ca varianta în limba engleză a cărții Sophie, robotul cu suflet să apară pentru piața din afară. Am fost tare hărnicuță și am reușit să traduc de una singură „Ceața Albastră” în engleză, iar acum trece printr-un proces de editare, urmând lansarea acesteia în afară. Am finalizat ilustrațiile pentru povestea „Piticul Darius”, iar acum pregătesc și cartea cu același nume, dedicată copiilor de 5-7 ani.

Gândul: Mult succes!