Lumea cărților în online și offline. „Ce este un scriitor de succes fără o carte… în adevăratul sens al cuvântului?”

Monique Wine este o tânără scriitoare, un nume care, pe platforma online dedicată cărților, a stârnit aprecieri. Scrie încă din 2013 și succesul pe care l-a simțit cu primele povești au ambiționat-o să își dorească mai mult. Chiar dacă acum simte că trecerea timpului și maturizarea i-au schimbat percepția și a decis să renunțe la multe dintre poveștile publicate online, continuă să scrie și își propune să își vadă curând o carte tipărită.

Gândul.ro: Care a fost primul contact cu scrisul și ce te-a determinat să pășești în lumea scriitoricească?

Monique Wine: Acesta chiar este un început de poveste. O poveste care începe cu mine prin școala primară și cu prima mea colecție de reviste. Benzi desenate. Pur și simplu eram fascinată de ideea de scene desenate și replici bine conturate. Am fost atât de atrasă, încât am început să-mi fac propriile reviste. Cu timpul replicile personajelor deveniseră atât de lungi, încât nu mai aveam loc pentru desene. Astfel, povestea în sine a început să ocupe rânduri și rânduri, iar desenele să evidențieze doar anumite colțuri sau margini ale paginilor. Scriam caiete întregi și le dăruiam prietenilor. Fiecare avea câte o poveste unică, în format original.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Vreau o șapcă cu ‘Make DÂMBOVIȚA great again’”

17:30

SURSE Șefii Parlamentului, aleși luni dimineață. Daniel Suciu, PSD, la Camera Deputaților și Ilie Bolojan, PNL, la Senat

17:12

Apoi, am descoperit pasiunea pentru citit. Până la seria Twilight, pot spune cu mâna pe inimă că uram cititul. Ura este un sentiment intens, mai ales în adolescență, pe care nu am cum să-l neg, căci l-am simțit. Cu toate acestea, am realizat că totul ține de cartea pe care o citești. Cine spune că urăște cititul, în mod clar nu a găsit cartea potrivită. Și cum pofta vine mâncând, am ajuns să mănânc cărțile, având o poftă de nestăvilit.

A fost un moment marcant pentru părinții mei prin simplul fapt că ei nu și-ar fi imaginat vreodată ca eu să țin în mâini vreo carte, dar să mai și devin dependentă de citit. Această dependență m-a făcut să apreciez faptul că se poate și fără desene pe hârtie, atâta timp cât reușești să transformi desenele în cuvinte care să dea naștere unor imagini cât se poate de realiste.

În vara anului 2013, o prietenă mi-a sugerat să scriu online, iar pe la sfârșitul vacanței, am decis că e momentul să îmbrățișez sugestia ei și să trec la pasul următor. Cu câteva ore înainte să plece din oraș, am întrebat-o în ce ar consta scrisul online, iar ea mi-a spus despre platforma Wattpad. Astfel că în ziua de 13 septembrie 2013, un nou user și-a făcut apariția. Dublu 13, steaua mea norocoasă.

Gândul.ro: Ce te inspiră și ce gen/genuri literare abordezi în scrierile tale?

Monique Wine: Sunetele. Ele sunt izvorul meu constant de inspirație. Coloane sonore, melodii, sunet de pași, de motor, de trafic… valuri, picuri de ploaie, foșnet de frunze, vânt, furtună, ciripit de păsări, zumzet … voci, tonuri, râsete. Și, de asemenea, oamenii. De la felul în care articulează un cuvânt până la modul în care întind gemul pe pâine. Întotdeauna am punctat pe genul romantic, împletit cu cel dramatic, glazurat cu acțiune și presărat cu praf de aventură.

Gândul.ro: Ai publicat până acum pe o platformă online dedicată scriitorilor și cititorilor. De ce această metodă ca un prim pas și cum reușești să te faci remarcat, în general, printre atâtea alte nume?

Monique Wine:  Cu trecerea timpului și implicit, odată cu creșterea mea, mediul online și-a fixat bine rădăcinile, extinzându-și ramurile în toate domeniile. Astfel a luat naștere o întreagă comunitate virtuală, care cuprinde milioane și milioane de oameni. Cel mai sigur mod, dar nu unul garantat, având totuși un potențial uriaș de a te face cunoscut și auzit, este acela de a te conecta la această comunitate. Singurul mod, pe care îl cunosc și îl practic, de a te remarca, este acela de a face un lucru pentru tine. Fiindcă atunci când faci un lucru pentru tine, îl faci din tot sufletul și îl faci bine, foarte bine. Deoarece, acolo unde pui suflet cu adevărat, acolo e perfecțiunea.

Eu scriu mai întâi pentru mine, apoi pentru ceilalți. Nu ceva ce se vrea vândut, auzit, citit. Oamenii nu știu ce vor. Nu ajungi la ei prin a le da ceea ce consideră ei că vor. Ci prin a le oferi ceea ce au nevoie, deși ei nu-și dau seama de asta. Eu tind să cred că le ofer o altă lume drept refugiu… sufletul meu pe tavă.

Gândul.ro: Cu ce subiecte se întâlnesc cititorii în poveștile tale?

Monique Wine: Toate poveștile mele au la bază moduri diferite de a privi dragostea și se învârt în jurul a diferite concepții despre ceea ce ar trebui să însemne, cum ar trebui să fie, de unde vine și a diferite percepții despre cum ar trebui să arate, să se manifeste. Subiectul principal este dragostea, sub toate formele și cu toate influențele ei.

Gândul.ro: Ai planuri să ieși din online și să publici o carte? Ce schimbări sunt necesare, din punctul tău de vedere, sau pe care simți nevoia să le faci pentru ca povestea să captiveze publicul și dincolo de ecran?

Monique Wine: Fără doar și poate, în viitorul apropiat, tiparele o să-mi cunoască numele. Trebuie să recunosc că sunt o perfecționistă, ceea ce înseamnă că sunt destul de greu de mulțumit și, mai ales când vine vorba de mine, sunt puțin cam dură. Dar acest lucru mă face să cred, cu tărie, că odată ce cartea este finalizată, este ceea ce trebuie, fără doar și poate.

Gândul.ro: Crezi că succesul unui scriitor este mai ușor de atins prin mijloacele electronice și rețelele sociale decât prin forma tipărită a poveștilor sale?

Monique Wine: Da și nu. Promovarea pe rețelele sociale este esențială. Păstrarea legăturii cu cititorii este de asemenea foarte importantă și foarte ușor de realizat online. Însă, ce este un scriitor de succes fără o carte… în adevăratul sens al cuvântului? Eu, personal, am preferat întotdeauna cărțile a căror pagini să le pot simți între degete, să le pot răsfoi și a căror miros să-mi trezească simțurile la viață. O carte are farmecul ei aparte. Iar succesul se naște din farmece mici.

Gândul.ro: Care este visul tău în ceea ce privește parcursul literar?

Monique Wine: Visul meu nu este unul pronunțat. Nu doresc să-mi creez anumite așteptări. Prefer să… să las totul să curgă de la sine și să mă las surprinsă, deși nu sunt tocmai genul de persoană căreia să-i placă surprizele. Tot ceea ce-mi doresc însă, este să ajung la acel stadiu în care să pot scrie fără să mă gândesc de o mie de ori dacă este conținutul potrivit, cel pe care-l vreau cu adevărat. Să scap de această tendință constantă de perfecționare. Să am suficientă încredere în mine, încât să las să fie pur și simplu.

Gândul.ro: Pe lângă proză, mai ai și alte creații? Care sunt pasiunile tale?

Monique Wine: Pe lângă proză, firește, apare poezia. Instagramul este cel care-mi colecționează poeziile. Am deschis o pagină de autor destinată, în special poeziilor, dar și citatelor din scrierile personale. Desigur, principala mea pasiune este scrisul, urmată de citit. Restul sunt pasiuni mai mici.

Gândul.ro: Ce carte îți ține companie zilele acestea? Ce autori străini/români recomanzi?

Monique Wine: Citesc  „Vieți la limită” de Nora Roberts. După cum s-ar putea bănui, am dat de această carte în biblioteca mamei. Este o carte care m-a surprins plăcut și pe care o recomand. Unii dintre scriitorii mei preferați sunt Emily Bronte, Jane Austen, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Ionel Teodoreanu, Alexandre Dumas fiul, Mihail Drumeș, Mark Twain, Stephenie Meyer, Richelle Mead, J.P. Delaney, Nicholas Sparks, Jandy Nelson, Teresa Wojcik. Și sunt doar câțiva dintre ei. Nu o să recomand pe niciunul în mod particular. Singura recomandare pe care aș dori să o fac este ca fiecare să caute. Să se citească mult și orice, de oriunde și oricând, cu speranța că… într-o zi, fiecare va descoperi frumosul în lectură și atunci când acest lucru o să se întâmple, nimeni să nu se oprească din această căutare, deoarece este o călătorie absolut minunată!

Gândul.ro: Îți mulțumim pentru timpul acordat și îți dorim mult succes!