Petre Nechita, autorul cărții „Tata știe mai bine!”: „Mi-aș dori să fie o lecție de viață”

Petre Nechita este reporter la Știrile Kanal D și a adunat o experiență de 16 ani în televiziune. A terminat Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității Babeș-Bolyai, la Cluj-Napoca, iar înainte de asta a urmat Liceul Teoretic Spiru Haret din Moinești, județul Bacău. Recent, cartea sa de debut, „Tata știe mai bine!” a fost lansată la editura Velvet Story, Petre Nechita spunând, în glumă, „mă gândesc dacă să-mi trec pe cartea de vizită profesia de scriitor.” Deși el susține că mai are „mult de urcat, de muncit, de scris până să mă numesc… scriitor. Mai discutăm peste vreo zece ani! Adică pe la 45 de ani… N-ar fi rău!”, romanul său se impune cu o scriitură deosebită, alertă și foarte vizuală, aducând în atenție un subiect atât familiar cât și dur, pus într-o poveste palpitantă, cu rezonanță.

Am dorit să aflăm mai multe despre Petre Nechita, cartea sa și experiența primei publicări, astfel că l-am luat la întrebări.

Gândul.ro: Să pășim cu dreptul în lumea cărților! Bine te-am găsit, Petre! Înainte de a prezenta cititorilor noștri cartea ta de debut, să povestim puțin despre tine. Te vedem în postura de reporter, dar cine se ascunde dincolo de ecran?

Petre Nechita: Cine se ascunde?! Da, e foarte bine spus. Recunosc, m-aș ascunde acasă, alături de soția și fetița mea de doi ani, mai ales în perioada asta atât de complicată. Dar cum să-i dau copilului meu un astfel de exemplu? Cum să te ascunzi?! Nu e bine. Putem să ștergem și s-o luăm de la capăt? Sau, mai bine, cred c-ar trebui să simplificăm lucrurile. Dincolo de ecran e un om obișnuit, predispus la greșeli, dar care se străduiește să învețe. La asta mă obligă meseria, statutul de tată și cel de soț. Să nu aud că cineva se consideră perfect și nu mai are nevoie să învețe, nu cred că există așa ceva!

Gândul.ro: Care a fost momentul care te-a determinat să scrii o carte? Ce ți-ai dorit să transmiți și ai considerat că aceasta este modalitatea cea mai bună de a o face?

Petre Nechita: Am fost atras mereu de scris, cred că de prin școală s-a întâmplat asta. Mi se pare fascinant să te joci folosind cuvintele, să creezi tot felul de lumi și personaje. Îmi place să văd cum aceste cuvinte se adună la un loc, prind contur, desenează un orizont. Cred că e de datoria fiecăruia dintre noi să lase ceva în urmă și a scrie o carte e o modalitate perfectă pentru așa ceva. „Dar ai ceva de spus, ceva ce merită așternut pe hârtie”, îmi răsună acum în minte. „Da”, răspund timid. Ba nu, cât se poate de hotărât. Da! Sunt sigur că am ceva de spus, altfel cuvintele nu s-ar fi legat, ar fi căzut dintre foile manuscrisului. Desigur, cititorii sunt cei care au ultimul cuvânt.

Gândul.ro: Cum te simți la acest prim contact cu piața de carte?

Petre Nechita: Emoționat, emoționat, emoționat! Aștept cu inima și mintea deschise toate opiniile despre carte. Și vreau să nu rămână singurul contact cu această piață!

Gândul.ro: „Tata știe mai bine!”, romanul tău de debut are la bază relația părinte – copil și ideea esențială de comunicare. Spune-ne mai multe despre procesul de scriere, ce a inspirat acțiunea cărții și de ce vine ea ca o lecție de viață.

Petre Nechita: Am pornit de la ideea acceptată de toată lumea că un părinte e gata de orice pentru copilul său. „Chiar și să ucidă”, m-am întrebat. „E violența o soluție”, am stat și m-am gândit. Și-am încercat să dau răspunsul la aceste întrebări și dileme în paginile cărții.

Procesul de scriere s-a întins pe aproape un an. Mi-am desfășurat acțiunea în minte ca pe un ghem, apoi am trecut firul ăsta lung pe hârtie, dar au urmat nenumărate sesiuni de corecturi, intercalări de episoade noi și așa mai departe. Am lăsat câteva luni manuscrisul să se așeze și l-am reluat cu mintea proaspătă, încercând să văd ce înțeleg după o pauză.

Mi-aș dori să fie o lecție de viață. Și dacă e așa, atunci se întâmplă asta pentru că face referire la un principiu simplu: comunicarea nu e doar o teorie, nu-i o simplă regulă de manual, e ceva mult mai important ce ține în viață o familie.

Gândul.ro: Care au fost provocările dar și surprizele pentru tine când ai scris cartea?

Petre Nechita: Provocarea a fost să mă pun în niște situații cu totul excepționale. Cum s-ar descurca un individ ca mine într-o confruntare cu cineva mai puternic? Mergeam pe stradă și mă puneam în pielea personajului… „N-am cum să fac rost de un pistol sau de o bombă. Nu pot să angajez un ucigaș plătit…” îmi repetam și tot rescriam în minte diferite scene, încercând să le scot cât mai credibile. Îmi vine să spun că am ieșit din zona mea de confort, dar îmi dau seama că e un clișeu. De fapt, asta înseamnă să scrii, să te pui în niște situații excepționale și-apoi să vezi cum ieși din ele. Dacă o faci cum trebuie, atunci, probabil, cartea e bine scrisă.

Gândul.ro: Cartea ne prezintă o perspectivă interesantă și periculoasă despre ceea ce crede un tată că este mai bine pentru fiica sa, personajul recurgând la fapte imprevizibile. A fost greu să descrii stările și să conturezi scenele?

Petre Nechita: Tocmai aici e plăcerea scrisului pentru mine. Vreau să nu fiu limitat doar la o serie de experiențe bine definite pe care le cunoaște oricine. Scrisul e o călătorie pe parcursul căreia explorezi lumi noi și înveți foarte mult despre tine.

Acțiunea presupune vreo două crime, descrieri ale unor episoade violente care îmi sunt străine. Aici a fost de muncă, a trebuie să găsesc modul potrivit de a așeza cuvintele. A fost greu să imprim un ritm rapid, dar în același timp să las cititorului timp să vadă și să simtă ce se petrece cu personajul. Dar nu să descrii o crimă e greu. Mult mai dificil este să transpui viața prin cuvinte. Răul e ușor de transformat în personaj, dar binele și speranța îți scapă atât de ușor… Și ele sunt importante în orice situație!

Gândul.ro: Aduci vorba în carte despre sfaturile legate de parenting, iar personajul Petru Stratulat este un părinte care a încercat să le urmeze în educația fiicei lui, însă lucrurile iau o altă întorsătură. Ce influență a avut asupra scrierii experiența ta ca tată și ce trebuie să înțeleagă în final cititorii din cartea ta?

Petre Nechita: Cred că orice părinte trebuie să accepte că e important să se schimbe pe sine. Nu poți să educi pe altcineva până când nu te vezi pe tine însuți cu adevărat. Am descoperit că și eu fac greșeli precum personajul principal. Mi-am dat seama că-i simplu să vorbești despre comunicare, dar e mai complicat s-o și pui în practică.

Și-am mai descoperit ceva. E un soi de teorie și sună foarte bine în mintea mea, sper să reușesc s-o așez în cuvinte care să aibă noimă pentru ceilalți. Bun… Viața de familie, creșterea unui copil sunt lucruri complexe, apar situații neprevăzute, te lovești de lucruri noi. Ești aruncat într-o lume cu necunoscute unde nu poți să pui stop ca la un film. Copilul are nevoie în permanență de tine, dar, în același timp, viața de cuplu… Bla-bla-bla. STOP! Simțiți cum intrăm într-o spirală al cărei capăt nu mai poate fi văzut?! De fapt, lucrurile sunt simple. Simple, cât timp ai răbdare. Simple, cât timp vrei să-i asculți pe ceilalți. Simple, dacă accepți bucuriile pe care ți le oferă azi, acum și nu iluzoriul mâine.

În același timp, cred că e important să citești manualele și cărțile de parenting. Să compari, să pui informațiile în balanță. Dar nu poți să tratezi toți copiii după aceeași măsură, nu poți să iei o regulă și s-o decretezi general valabilă pentru toți părinții. E vital, cred eu, să nu cauți idoli în parenting, să nu pornești la vânătoare după personaje care să te învețe cum să-ți crești copilul. Mai important e să dai de acele persoane (formatori de opinie, „parentologi”, cum vrei să le spui) care te îndrumă cum să găsești soluțiile tu însuți. Rezolvarea nu e în cărți, ci e tocmai la tine, în familia ta. Cărțile de parenting n-ar trebui să-ți dea soluții instant, 3 în 1, ci ar trebui să te ghideze spre acele rezolvări care sunt aplicabile în cazul tău. Doar suntem părinți diferiți, oameni diferiți, copiii nu sunt precum păpușile din plastic, toți după un singur calapod…

Gândul.ro: Ce înseamnă pentru tine publicarea acestei cărți?

Petre Nechita: Înseamnă un salt în necunoscut! Sper să placă, să fie cumpărată și citită (normal, Doamne, ce banalități pot să spun!) dar în același timp știu că e un test important din viața mea. Unul care mă obligă să învăț cum să accept criticile, să-mi recunosc greșelile și să scriu în continuare.

Gândul.ro: Cine este cel mai bun susținător al tău? Dar critic?

Petre Nechita: Soția mea. Și… soția mea! Este primul meu cititor, e omul care îmi răspunde sincer, care știe cum să spună constructiv ce crede și care mă împinge de la spate. Fără ea aș fi scris, poate, dar n-aș fi încercat niciodată să public.

Gândul.ro: Cum a fost primită de către cititori cartea „Tata știe mai bine!” până acum? Cu ce sentiment sau învățăminte îți dorești să rămână cititorii în urma lecturii?

Petre Nechita: Cum nu știa mai nimeni că îmi doresc să scriu și chiar fac asta, cartea a fost primită cu multă surprindere. Acum, totul e ca acest sentiment să se transforme în plăcere la citirea cărții. Cei care o parcurg și poate sunt șocați de întâmplările violente din unele pagini sper să regăsească, în final, speranța. Orice formă de exprimare, orice construcție care se vrea a fi artistică trebuie să scoată la iveală, sub o formă sau alta, speranța. Se poate scrie cu majuscule? SPERANȚA, da, așa e mai bine. Eu cred că e acolo, în carte, poate printre rânduri și întâmplări. Fără ea, ar fi doar niște cuvinte aruncate pe hârtie și-n acest caz, e clar, am eșuat.

Mi-este teamă de un singur lucru. Nu vreau să pierd timpul oamenilor. Ar fi cel mai dur reproș de la un cititor, pe care sper să nu-l aud. Timpul e cel mai prețios și nu vreau să-l răpesc sub nicio formă!

Gândul.ro: Nu ne rămâne decât să le recomandăm tuturor să cumpere cartea. Îți mulțumim, Petre, pentru timpul acordat și îți dorim mult succes! Să încheiem cu un mesaj din partea ta pentru cititori.

Petre Nechita: Să investească în cărți. Să cumpere autori români contemporani. E suficient să aruncați o privire în mediul online. O să găsiți scriitori mult mai talentați decât mine. Și, oricum, o carte e o investiție. Una economică, serios! Nu putem să așteptăm educația doar de la școală, numai de la profesori și societate. Cărțile sunt modul în care investim în noi înșine, în sufletul nostru. În dezvoltarea noastră. Și e o investiție economică pentru că dă roade. Cărțile ne fac oameni mai buni, ne arată cum să ne schimbăm, să ducem o viață mai bună!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.