Bogdan Coșa s-a născut pe 24 ianuarie 1989 la Codlea. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, apoi a urmat studiile masterale în Teoria literaturii și Literatură Comparată la Facultatea de Litere a Universității din București. În 2011 a publicat Poker, primul roman al trilogiei cu același titlu, în urma câștigării Premiului pentru Debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2010. În 2013 i-au apărut la aceeași editură volumul de poezii O formă de adăpost primară și a doua parte a trilogiei, Poker. Black Glass; în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, ediția a IV-a, romanul i-a adus premiul „Tânărul Prozator al anului 2013″.
Ultraviolență, ultimul volum al trilogiei sale a apărut în 2017 la Editura Polirom. A primit bursa de creație a revistei Observator cultural, Jean-Jacques Rousseau Fellowship (Akademie Schloss Solitude) și H.C. Artmann Stipendium (Literaturhaus Salzburg), și a beneficiat de programele de rezidențe pentru scriitori oferite de Akademie Schloss Solitude, Literaturhaus Salzburg, International Writers and Translators’ Centre of Rhodes, Hessischer Literaturrat, Pécsi Íróprogram, FILIT și Fundația pentru Poezie „Mircea Dinescu”.
Romanul „Cât de aproape sunt ploile reci” al lui Bogdan Coșa este un univers cu o încărcătură puternică, familiară în același timp, trist de dureroasă și totuși adevărată. Satul românesc folosit ca subiect în scrierile contemporane poate crea reticență pentru unii, amintiri pentru alții, dar va fi negreșit calea unei lecturi care trezește emoții și impresionează prin veridicul atât de tranșant. Acțiunea romanului, plasată într-un cadru autohton, în jurul anilor 2000, în peisajul unui sat din Ardeal, prezintă imagini și trăiri care se desprind cu greu de cititor. Planând deasupra vieții unei familii rurale, visurile de a evada din neputința traiului în casa părintească spre străinătate sau alt oraș, de a se ridica dincolo de condiția socială, de a spera la un viitor în care tinerii nu fac aceleași greșeli ca adulții, se împletesc cu viciile, violența, înstrăinarea, insecuritatea emoțională și moartea.
Bogdan Coșa construiește credibil și palpabil personajele, punând accent pe relațiile dintre membrii familiei, scoțând în evidență legăturile dintre mamă și copii, soț și soție, dintre frați, cumnați și nepoți, fără a se feri să arate tipurile de interacțiune care duc la degradare, deziluzii ori apatie. Locurile și împrejurările în care se desfășoară povestea aduc la rândul lor o notă de realism dur, punând laolaltă cu atmosfera și firea personajelor când sare pe rană, când stârnind un zâmbet amar.
Proza lui Bogdan Coșa este o combinație tranșantă între trecut și prezent, vechi și nou, scrisă cu gânduri, angoase și rătăciri ale omului care chiar și atunci când dă de greu și casa părintească îi este singurul refugiu, refuză să se vadă constrâns de neajunsuri și își abandonează rudele. „Cât de aproape sunt ploile reci” este un roman pe care îl simți, care pare că s-a construit odată cu tine, surprinzând momente care te duc cu gândul la traiul la țară, oscilând între o realitate deopotrivă dramatică și incredibilă, cu tușe greu de înțeles uneori.
Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.