Ca o potrivire bizară pe planul politic al evenimentelor actuale, cartea autoarei Maria D. Popa trezește gânduri conflictuale și solicită atenție. „Jocul de-a puterea” este un roman politic, cu o acțiune densă și o paletă de personaje care stârnesc reacții diverse. Publicat la editura Agora în 2018, romanul a însemnat debutul autoarei, un pas spre un gen de literatură care satirizează realitatea într-o formă dramatică.
Acțiunea cărții se construiește în jurul dorinței unora de a prelua puterea de conducere sau de a și-o menține la nivelul unui județ, apelând la tertipuri mai mult sau mai puțin decente pentru a-și atinge scopul. Tipologiile de personaje contrastează puternic cu ceea ce ne este dat să vedem în jurul nostru. Nepotism, manipulări, înșelătorii, interese personale, aduc în scenă oameni politici, funcționari și alegători, implicați indirect în „jocul de-a puterea”. Consiliul județean este este reduta cea mai râvnită, însă, în mândria lor fără margini, personajele nu realizează că niciun joc nu este mai presus decât soarta.
„Antonie Rotaru era la ora aia în biroul lui și își revizuia pentru a nu știu câta oară planul de muncă pentru ultimele săptămâni de campanie electorală. Ar fi vrut să poată să se împartă în zece, să fie peste tot; și în consiliu, și la partid, și la facultate, și pe teren… Numai să nu-i scape ceva! Să fie la curent cu orice mișcare și să contracareze orice încercare a invidioșilor săi colegi de a-i amenința poziția de viitor președinte. În seara aceea urmau să se întâlnească cu Emil Mantea la partid. Blegul ăla de Roman Nedelcu nu se lăsase până nu-și pusese în practică ideea de a-l invita pe președintele în funcție și viitor consilier județean la o discuție amicală ca între colegi cu vechi stagii de cotizare la partid. Nu avea încredere în senator.”
Iluzia puterii îi face pe cei implicați în acțiune să uite de orice lege, atât morală cât și scrisă, urmărind întotdeauna să fie cu un pas înaintea celorlalți. Aroganța care îi caracterizează îi conduce pe un drum de unde consecințele nu se fac ascunse.
Romanul „Jocul de-a puterea” poate fi văzut ca o frescă a societății și, mai ales, a luptelor politice care se dau atât între partide, cât și între membrii aceluiași partid. Maria D. Popa a descris în amănunt fiecare mișcare, intrigile dând intensitate acțiunii. Volumul nu este scris într-o joacă, ritmul te ține pe ace, atmosfera este încordată, iar construcția poveștii are o veridicitate complicată.
Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.