Recomandare de carte. „Vara în care mama a avut ochii verzi”, o carte memorabilă a autoarei Tatiana Țîbuleac
Tatiana Țîbuleac s-a născut în Chișinău, Republica Moldova, la 15 octombrie 1978. Devine cunoscută publicului larg în 1995, când inițiază rubrica „Povești adevărate” în cotidianul Flux. A debutat editorial cu „Fabule moderne” în 2014. Cartea „Vara în care mama a avut ochii verzi”, cea de-a doua semnată de autoare, a apărut în 2017, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2017), premiile Observator cultural și Observator Lyceum (2018). Romanul a fost tradus în limbile franceză și spaniolă.
O carte poate avea și pagini puține, dar să fie plină de cuvinte – cuvinte care marchează, răscolesc, inspiră, emoționează profund. Și în timp ce te simți presat de atmosfera și stările redate în poveste, rămâi cu sentimentul că ai fi vrut mai mult. „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac este cartea care se citește în câteva ore – ce-i drept, cu noduri în stomac și haos în gânduri, dar care transmite atât de mult încât cititorul răsuflă ușurat, pe de o parte, și cugetă îndelung la mesajul poveștii, pe de altă parte.
Autoarea basarabeancă, prin stilul său de a nara și modul în care construiește acțiunea, trezește un dor – de libertate, de timp petrecut în compania mamei, de amintiri și crearea unora noi – însă pus sub auspiciul dramei, al nebuniei, al bolii și al unui viitor sumbru, micro-romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi” impune trăiri care provoacă suferință. Un adolescent cu probleme psihice, marcat de o copilărie traumatizantă, părăsit de tată și neglijat de mamă, în timp ce aceasta din urmă se luptă cu propriile regrete și dureri, sunt cele două personaje care compun imaginea mult prea sinceră și tulburătoare a relației mamă-fiu, una în dezechilibru și amar. Tatiana Țîbuleac descrie tranșant emoțiile, gândurile și faptele, care în ciuda absenței dialogurilor se succed în narațiune cu un impact puternic.
Aleksy, protagonistul cărții se pierde în furie și reproșuri la adresa mamei sale, stări adunate în ani, când după dispariția surorii mai mici, Mika, lucrurile nu mai au nicio stabilitate și rămân doar cuvintele grele aruncate între membrii familiei. Violența, răbufnirile furioase, momentele depresive sunt un tăvălug marcant, scenele desfășurate palpitând odată cu chinul interior prin care trece adolescentul. Chiar dacă la rândul ei captivă în cușca neputinței și a suferinței, Aleksy nu îi poate ierta mamei sale dezinteresul, nepăsarea survenită după pierderea Mikăi, iar ani la rândul o desconsideră și înjosește.
„Vara în care mama a avut ochii verzi” se construiește cu emoție, întâmplările dovedindu-se a fi nu doar tăioase, ci și pline de sensibilitate. Acțiunea cărții se schimbă de la tulburare la iertare, de la înstrăinare la acceptare, mama și fiul căzând de acord să petreacă timp împreună într-un sat din nordul Franței. Motivația acestei reuniuni poartă,însă, o luptă mult mai crâncenă, cu boala, mama lui Aleksy dorindu-și în ultima ei vară să îndrepte lucrurile cu fiul său. Relația lor se reclădește, petrecând clipe de bucurie împreună, o urmă a normalității care le-a fost smulsă în trecut. Mărturisiri, regrete, împăcare și, în cele din urmă, dragostea lung meritată se succed într-o poveste răscolitoare.
Tatiana Țîbuleac punctează dramatic trauma, lipsa afecțiunii părintești, iar printr-un mod de exprimare realist te aruncă într-un vârtej al emoțiilor. În contrast, vindecarea prin acceptarea sentimentelor și exprimarea acestora este răspunsul care lipsește multora.
Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – online@gandul.ro , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.