Scriitoarea Corina Ozon: „Dincolo de talent este foarte multă muncă”

Corina Ozon este născută în Timișoara și locuiește în București. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză, și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București. Are un MBA la INDE-CNAM Paris. În prezent este doctorandă în cotutelă la Școala Doctorală în Științele Comunicării, Universitatea București, și la CTS-IARSIC, CORHIS EA 7400, la Universitatea Paul Valéry Montpellier (Franța). Corina Ozon este divorțată, având o fiică studentă, Iulia Ioniță, scriitoare la rândul ei și vlogger, de care este foarte mândră. 

A publicat prima oară în anul 2014 cartea „Zilele amanților”, care a devenit o serie de cinci volume. În șase ani a scris zece cărți: Seria „Amanții”, volumul de proză scurtă „Până când mă voi vindeca de tine”, romanul „Tentații”, „Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire” (Editura Univers), „Codul lui Zoran”, „Dincolo de furtună”. În afară de cea de la Editura Univers, toate au apărut la Editura Herg Benet.

De pe site-ul său de autor corinaozon.com se pot afla mai multe informații. A avut un site foarte citit, dupa35.com, într-un proiect denumit Corina Ozon Connections, prin care a adus poveștile unor oameni din diverse zone de pe glob. Anul acesta, a început un podcast pe YouTube, un proiect intitulat Amantmania&more, care trimite la rumoarea creată de seria „Amanții” și colaborările pe care le-a avut cu diverși artiști și producători, care au făcut posibile produse ca: one-woman showul „Zilele amanților” (pus în scenă de Teatru la  Infinit), rochii cu numele personajelor feminine din seria „Amanții”, parfumul „Cati” și „Mircea”, picturi, bijuteria „Lebăda lui Zoran” (inspirată din romanul „Codul lui Zoran”) și multe altele care pot fi văzute pe corinaozon.com. „Invit oameni pe care i-am cunoscut în timpul evenimentelor de carte și care își spun povestea. Eu mă ocup de filmare și editare, mă relaxează mult și mă bucură că îmi este de folos experiența de 12 de ani pe care am dobândit-o în televiziune. Înainte să încep să public cărți am fost ziarist, mult timp pe investigații, apoi am intrat în PR&Comunicare, lucrez full time în cadrul unei companii naționale ca șef Serviciu Relații Publice și Comunicare”, afirmă Corina Ozon.

„Am un motan Benjamin, de șase ani, pot spune că a crescut odată cu cărțile mele. De fapt, a stat mereu în preajma mea când scriam. Nu m-am recăsătorit încă pentru că viața m-a prins într-un vârtej care a făcut mereu că acest obiectiv să nu fie prioritar, am muncit de când mă știu, foarte mult și pentru fiecare reușită. Dar nu mi-am pierdut speranța, totul e să găsești persoana potrivită la momentul potrivit. Am spus acest lucru, deoarece primesc întrebări despre viața mea personală și nu sunt crezută că nu am ce să spun în mod deosebit. Sunt o femeie obișnuită, cu griji cotidiene ca toată lumea. Autorii nu sunt eroii din cărțile lor, ci cel mult bucăți din cele mai ascunse colțuri ale sufletelor lor, unele pe care nu le știau nici ei. Scrisul este o formă de explorare riscantă, în multe privințe, și e necesar să știi cum să ții lumina în întuneric. Mă consider o privilegiată a sorții în privința scrisului, talent moștenit de la tata, care mi-a adus mult succes, dar mi-a luat energie și timp. Însă totul se află în echilibru. Am avut întâlniri cu cititorii în toate orașele mari din țară, și în străinătate (Londra, Viena, Torino, Roma, Bologna, Madrid, Toronto, Montreal, Detroit, Chicago). Au fost vremuri în care veneam acasă să despachetez și îmi făceam bagajul din nou. Am colecționat momente memorabile și povești pentru o viață”, ni se destăinuie scriitoarea.

Gândul.ro: Bună, Corina! Vreau să-ți mulțumesc pentru faptul că ți-ai rupt din timpul tău pentru a vorbi cu noi despre cărți, amintiri și scris.

Corina Ozon: Bună, Simona! Îți mulțumesc și eu că te-ai gândit la mine!

Gândul.ro: Nu cred că mai este cineva care să nu fi auzit de tine și minunata ta serie ”Amanții”. Dacă mai există cititori care te descoperă astăzi, prin intermediul nostru, cum te-ai descrie în maxim cinci cuvinte?

Corina Ozon: Ești foarte generoasă să spui asta despre mine și, desigur, mă simt flatată. Cele cinci cuvinte care mă definesc, în general, nu doar în raport cu seria simpatică, ar fi următoarele: muncitoare, tenace, curajoasă, observator, empatică.

Gândul.ro: Care au fost adevăratele tentații atunci când ai început să scrii această serie atât de apreciată de foarte mulți cititori?

Corina Ozon: Nu știu dacă au fost tentații, am început să scriu dintr-un imbold, m-a inspirat o poveste spusă de o prietenă, de Paști, în 2014. Am simțit nevoia pur și simplu să scriu cu umor, pentru că mi-am dat seama că povestea în sine era de fapt o dramă, și umorul a fost un bisturiu prin care să doară mai puțin realitatea. Am fost învățați cu happy-end-uri, cu prinți pe cai albi care salvează prințese, cu fluturași roz și floricele, dar viața este departe de a fi un romantism continuu. Sigur, multe povești sunt proiecții a ceea ce ne-am dori, dar realitatea „bate filmul” de cele mai multe ori. Am scris despre realitate, despre viață, așa cum e ea, cu toate instrumentele pe care le are la îndemână un scriitor. Așa a apărut prima carte, pe care nu am planificat-o, apoi a devenit o serie de cinci volume foarte îndrăgită de cititori. Ceea ce mi-a confirmat că și gusturile în lectură s-au schimbat.

Gândul.ro: Scrisul este o artă, o bucurie, o energie creatoare fabuloasă. Crezi că oricine poate pătrunde în tainele acestui univers miraculos?

Corina Ozon: Nu cred că oricine, la fel cum nu oricine poate să cânte, să danseze sau să picteze. Orice formă a artei implică arderi și consum, cât timp îi ești dedicat cu adevărat. Dincolo de talent este foarte multă muncă. Cunosc oameni care scriu foarte bine, unii dintre ei mi-au mărturisit că nu reușesc să ducă la bun sfârșit o carte, să o scrie mă refer. Și aici e vorba de tenacitate, un alt factor determinant în scris. Înseamnă și renunțare la un stil de viață, la timpul petrecut cu cei dragi, la distracții, înseamnă reconfigurarea spațiului personal.

Gândul.ro: Cărțile tale oferă întotdeauna o stare de bine sau o lecție de viață, motiv pentru care vrem să știm ce se află „Dincolo de furtună”?

Corina Ozon: Dincolo de furtună este curcubeul, în romanul meu cu același titlul este vorba despre iubire. Mă bucur că ai adus în discuție acest subiect, pentru că, din păcate, nu m-am ocupat să promovez această carte așa cum ar merita. O poveste care se petrece pe două planuri temporale, despre alegeri și speranță. Totul pornește de la un tablou. Povestea este inspirată din viața unui pictor român foarte apreciat în SUA și mai puțin cunoscut la noi.

Gândul.ro: Scrisul poate fi terapeutic, dar pot exista momente în care apar și provocări. Care este cea mai dificilă (solicitantă) poveste pe care ai scris-o până acum?

Corina Ozon: Romanul „Codul lui Zoran”, pentru că personajele principale provin din lumea oamenilor străzii, care, în multe cazuri, au fost oameni cu o meserie respectabilă la viața lor și citiți. Mi-a folosit experiența de ziarist prin care am luat contact cu această lume. Apoi romanul are și un fir de thriller polițist și a trebuit să fiu foarte atentă la detalii. Îmi doresc să scriu o carte polițistă și sper să reușesc cândva, mi se pare absolut provocator și sunt un mare fan al autorilor mari ai acestui gen.

Gândul.ro: Povești, emoții și amintiri. Povestește-ne puțin despre cea mai frumoasă lansare de carte (prima) – ceva ce nu ai cum să uiți vreodată.

Corina Ozon: Da, ai sintetizat foarte bine, așa s-a întâmplat în cei șase ani de la publicarea primei mele cărți. Toate evenimentele au fost reușite, am cunoscut mulți oameni, aici și de peste hotare. Am legat prietenii care continuă și azi, peste tot am fost primită cu multă căldură și am un bagaj de amintiri fantastic. Dar, așa cum ai spus, prima lansare nu se uită. A fost în octombrie, 2014, la Muzeul Țăranului Român, îmi amintesc că am avut niște emoții ca la un examen greu. Au venit peste două sute de oameni, eram o anonimă, „încă una care a scris o carte”. Dar vibrația din acea seară m-a încărcat teribil pentru mult timp, mereu energia oamenilor a contat și contează. Astfel, cum a spus și scriitoarea Cristina Nemerovschi despre volumele din seria „Amanții”, „sunt deja mai mult decât simple cărți, sunt un fenomen: peste tot se vorbește despre ei, și simți imediat că trebuie să-i cunoști și tu.” Da, pot să spun că au fost un fenomen, ca dovadă că, orice am scris după și între, lumea mă întreba când continuă seria.

Gândul.ro: Seria „Amanții” se oprește odată cu volumul cinci – „Drumul amanților”?

Corina Ozon: Nu, va continua, editura va decide când vine momentul să o publice.

Gândul.ro: Ce ne pregătești pentru anul 2021?

Corina Ozon: Deocamdată sunt foarte ocupată cu doctoratul, am o temă de cercetare pe comunicare și sunt acum în ultimul an. Lucrurile nu sunt simple, dar îmi place foarte mult acest domeniu al cercetării, mai ales că am niște profesoare coordonatoare excepționale. Sunt doctorandă în cotutelă la Universitatea din București și Universitatea Paul Valery Montpellier. Am menționat acest lucru, deoarece doamnele profesoare mă susțin mult, Daniela Rovența-Frumușani, Profesor Emerit, a fost la lansările mele, a vorbit în calitate de invitată, iar Mihaela Tudor, Director adjunct la laboratorul de cercetare CORHIS (Franța), a scris și o recenzie foarte frumoasă pentru coperta romanului „Dincolo de furtună”.

Revenind la întrebarea ta, e posibil să apară volumul șase din seria „Amanții” sau poate cartea polițistă la care visez, cine știe? Anul acesta am publicat în reviste și volume științifice, chiar dacă nu am fost atât de vizibilă, am scris mai tot timpul. În lipsa întâlnirilor cu cititorii, am lansat podcastul meu de pe YouTube, unde aduc oameni cu poveștile lor, pe care i-am cunoscut de când scriu cărți.

Gândul.ro: Îți mulțumim pentru răspunsuri, pentru timp și pentru poveștile care ajung la sufletul cititorilor. Mult succes pe mai departe, inspirație și o promisiune: te vom citi negreșit! Un mesaj sau un gând din partea ta pentru toți cititorii noștri.

Corina Ozon: Îți mulțumesc și eu, Simona! Mult succes tuturor! Este o perioadă grea, pe care trebuie să o trecem cu toții conectați și să nu uităm să fim oameni. Acest context ne-a solicitat simțuri și abilități nebănuite. Să fim sănătoși, acesta este cel mai important lucru!