Scriitoarea Em Sava: „Când scriu, niciodată nu mă gândesc ce se întâmplă în afara mea, ce reacție ori ce așteptări ar avea ceilalți”

Em Sava trăiește de aproape douăzeci de ani la capătul lumii, dar, prevăzătoare, și-a adus cu ea, în geamantane, aproape tot ce iubește: un liliac, un gutui și limba română. Liliacul și gutuiul au crescut în grădină, iar limba română a însoțit-o de-a lungul timpului. A fost profesoară de limba română la un liceu clujean. Și-a iubit atât de tare meseria, încât nu a lăsat-o în urmă. Așa că primul său job în Canada a fost de profesor de română la școala internațională din orășelul unde a locuit la început. Apoi și-a creionat ușor destinul și a colaborat tot mai mult cu publicații și edituri din România și diaspora. „Dacă Dumnezeu vrea să fii român, degeaba emigrezi. Asta e concluzia mea”, mărturisește scriitoarea.

Scrie pe blogul personal Sweet&Salty, face parte din Siono Editura, colaborează cu publicații din România (Catchy și Timpul) și diaspora – Itaca, unde scrie, dar este și redactor și corector. De asemenea, are o rubrică permanentă  în ziarul Observator de Toronto – ediția tipărită. A publicat trei cărți: „Pași” în colaborare cu Axel, „Fluturi și alte frunze” și romanul „Ana”.

Gândul.ro: Bună, Em Sava! Îți mulțumim din inimă pentru că ne-ai acordat timpul tău pentru a vorbi despre imaginea cărții românești peste hotare.

Em Sava: Eu vă mulțumesc pentru invitație și pentru un subiect atât de ofertant.

Gândul.ro: Care sunt calitățile literaturii românești contemporane pe care crezi tu că nu le poți regăsi nicăieri, la niciun alt popor?

Em Sava: Cred că se aplică doar la scrierile cu specific românesc, unde amprenta națională își spune cuvântul.  Așa cum se întâmplă  în „Ana” care, practic, nu se poate traduce. Ori, mai bine zis, tradusă s-ar banaliza pentru că s-ar pierde exact elementul național.
În rest,  ne încadrăm într-un curent general, ceea ce e de bine, pentru că avem autori contemporani foarte valoroși, comparabili cu cei care strălucesc afară.

Gândul.ro: Dacă ai putea, ce și cum ai schimba tu pe piața de carte din România?

Em Sava: Selecția publicării manuscriselor care nu cred că e destul de atent făcută. Să nu uităm: cartea își educă cititorii.
Apoi aș crea alte condiții pentru scriitori, pentru că un manuscris bun include nu doar genialitatea autorului, ci și mult timp fizic investit în carte. Cred că ar trebui să existe și la noi categoria agenților de carte care să reprezinte scriitorii și poate să organizeze un pic piața de carte.

Gândul.ro: Citesc românii mai mult atunci când sunt peste hotare?

Em Sava: Geografia nu schimbă obiceiurile omului. Cei care iubesc litera românească nu sunt îngrădiți de distanțe. Lucrurile nu se schimbă prea mult. Știu, se spune că românul aflat peste mări și țări are nostalgia eugeniei ceaușiste și crește brusc o pasiune pentru Miorița. Nu e chiar așa. Sau nu în zilele noastre, când toți avem câte-o mică Românie în zonele în care trăim. Comunitatea românească din Toronto este mare, eu am avut chiar două lansări de carte, prima la Torofest – festival ce a adunat scriitori, pictori și muzicieni români din întreagă Canada, a doua a avut loc în Kitchener, orașul în care am locuit inițial. Ambele au fost puse la cale de organizațiile comunităților românești. În concluzie, interesul pentru cartea românească există și aici.

Gândul.ro: Care sunt calitățile autorului Em Sava pe care le putem regăsi în cărțile pe care le scrii și le publici?

Em Sava: Calități? Cred că aici ar trebui să răspundă cititorii. Multe recenzii vorbesc despre aceste calități, concretizate în trăirile, emoțiile și concluziile celor care îmi citesc cărțile, pentru că am primit și primesc foarte mult feedback. Eu vă invit să mă descoperiți și să răspundeți voi la această întrebare.

Gândul.ro: Care sunt avantajele și dezavantajele publicării sub pseudonim?

Em Sava: Scriu sub pseudonim dintr-o întâmplare și, pentru că așa s-a întâmplat, presupun că așa trebuia să fie. Mică mă visam pictoriță și mă vedeam semnându-mi tablourile Sava (numele satului bunicilor mei). Citeam mult și cred că așa mi se părea mie mai interesant. Pe la finalul lui 2014 mi-am deschis blogul și așa mi s-a părut pe moment potrivit. Nu bănuiam că voi publica. Probabil că m-aș fi gândit de două ori. Însă nu există nici avantaje, nici dezavantaje. Toată lumea care mă citește știe că Em Sava e Ela Mihu și invers.

Gândul.ro: Ce ne poți spune despre  romanul „Ana”, publicat anul acesta?

Em Sava: Am lucrat la „Ana”timp de doi ani și, când fratele meu m-a întrebat cum va fi cartea la care lucrez, i-am spus că va fi ori foarte bună, ori foarte proastă. S-a dovedit a fi extrem de iubită. Peste așteptări și cerută de cititori din toată lumea.
În primul rând e o carte românească, exotic de românească într-o lume care vânează visul american. În „Ana” se vorbește despre o lume apusă, din Ardealul secolului  douăzeci, însă e o lume vie, populată de aceeași tipologie umană ca cea de astăzi. Se iubește, se trăiește, se moare. La Ana mea se plânge și se râde și ți-e drag că ești român.
În plus sunt surprinse momente istorice și cuprinde un mic tezaur de folclor, datini, obiceiuri. Niște informații greu de găsit, pe care eu le am, unele direct de la sursă, de la cea care a fost Ana, pentru altele am făcut cercetări. Chiar am lucrat la un punct cu un prieten, profesor de istorie.

Gândul.ro: Dintre un roman cu happy-end și unul cu final real, ce ai alege să scrii în anul ce vine?

Em Sava: Eu nu îmi aleg subiectele. Cumva ele mă aleg pe mine. Scrisul mă scrie și caierul poveștilor se plimbă prin ungherele ființei mele și aleg părți pe care le înflorește, pentru că scrierile noastre sunt un fel de oglinzi, oricâtă ficțiune am croșeta pe lângă. Așa că îmi exploatez subiectele și mă mir eu însămi de întâmplările, respectiv finalurile ce cresc pe hârtia virtuală.

Gândul.ro: Din feedback-ul primit de la cititorii tăi, ce preferă ei – povestiri sau romane?

Em Sava: Atât proza scurtă cât și romanele au fost primite cu multă dragoste de cititorii mei. Cred totuși că mă definește proza lungă. Romanele. E mult mai grea construcția unui roman. Trăiești în el, te întâlnești în fiecare zi cu personajele. Și mi se întâmplă adesea să public câte un text pe blog sau pe Facebook și să am comentarii de genul: „Urmează un roman. Nu-i așa? ”

Gândul.ro: Ce ai putea spune despre tine, stilul de scriere și tot ce e pe piață acum, astfel încât să trezești curiozitatea cititorilor români?

Em Sava: Cărțile mele și-au făcut și mi-au făcut drumul. Când scriu, niciodată nu mă gândesc ce se întâmplă în afara mea, ce reacție ori ce așteptări ar avea ceilalți. Sunt singură cu laptopul și tastatura, eventual o ceașcă de cafea. Nu aș știi ce să zic ca să atrag, pentru că se întâmplă ca semințele plantate în litere să înflorească și lumea să le vadă și să le iubească.

Gândul.ro: Îți mulțumim mult! Am ajuns la final, iar el îți aparține în totalitate.  Un mesaj pentru cititorii noștri?

Em Sava: Vă mulțumesc pentru întrebări.  Foarte interesante. M-ați stârnit la vorbă. Cititorilor dumneavoastră le doresc cărți bune, cât mai bine scrise și mai șlefuitoare de emoții și gânduri. Apoi le doresc sănătate multă, sărbători cu bucurie și dragoste și anul care vine să ne fie tuturor mult mai bun!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – online@gandul.ro , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.