Scriitoarea Nicoleta Beraru: „Cred că mesajul pe care doresc să-l transmit în scrierile mele este unul umanist”

Nicoleta Beraru este profesor, traducător, publicist și prozator. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În anii de profesorat din România s-a implicat voluntar într-un proiect de susținere a elevilor merituoși, din familii cu situații financiare fragile. A emigrat în Belgia în 2003, unde s-a implicat ca voluntar în proiecte de combatere a sărăciei și pentru oamenii străzii. Lucrează ca profesor de orientare socială la Agenția de Integrare a Guvernului Flamand, ca profesor de limba română la Centrul de Limbi Străine, afiliat Univ. KULeuven și ca traducător. În calitate de publicist, a scris/scrie editoriale pentru Ziare.com, Newsweek Romania, Revista Itaca Dublin, Catchy like a women, revista organizaţiei ADR Vlaanderen (limba neerlandeza). A colaborat pentru subtitrări cu televiziuni neerlandofone din Belgia (VRT, VTM).

Debutează în 2018 cu volumul de eseuri şi povestiri pentru adulţi „Ardei iuți. Povestiri la imperfect”, pentru care a obţinut locul al III-lea la concursul Distincţii Cartea Anului 2018 al Organizaţiei Itaca Dublin. În 2019 publică romanul „Luluța și Petrișor sau povestea cuiburilor părăsite”, care ajunge în finala Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franţa, şi situat pe locul al 2-lea la concursul literar Distincţii Cartea Anului, Dublin.
În 2020 devine coautor în volumele colective de proză, „Diaspora ’20” şi „Nuanţe de piper şi ciocolată”, editura Siono.

Gândul.ro: Bună ziua, Nicoleta! Mulțumim din suflet că te-ai alăturat rubricii noastre și ai acceptat să stăm puțin de vorbă despre cărți.

Nicoleta Beraru: Bună ziua şi mulţumesc pentru invitaţie! Mă onorează.

Gândul.ro: Poate cartea și lectura să schimbe viața românului?

Nicoleta Beraru: Eu sunt convinsă că da. Cu cât un popor este mai citit, cu atât va fi mai dificil de manipulat. Cu cât va citi mai mult, cu atât îşi va ascuţi gândirea critică şi va şti să-şi selecteze mai bine informaţiile. Iar acest lucru este foarte important, deoarece trăim într-o epocă în care informaţiile circulă pe toate căile: de la publicaţii serioase – cărţi de ştiinţă şi literatură – la informaţii aruncate pe social media, unde nu sunt verificate şi deseori sunt false. Lectura, informaţia pot schimba mentalităţi, iar mentalitatea determină calitatea vieţii.

Gândul.ro: Care este cel mai puternic mesaj pe care îl transmiți prin intermediul cuvintelor?

Nicoleta Beraru: Cred că mesajul pe care doresc să-l transmit în scrierile mele este unul umanist. În romanul „Luluţa şi Petrişor sau povestea cuiburilor părăsite” am vrut să atrag atenţia asupra unui fenomen care a luat amploare în România ultimelor decenii: emigrarea masală a românilor şi consecinţele acesteia – copiii rămaşi acasă cu bunici, fraţi sau surori mai mari sau alte rude, însingurarea şi înstrăinarea. Există multe familii de români care au măcar un membru plecat peste hotare. Oamenii pleacă fie la muncă, fie vorbim despre exodul de creiere spre Occident. Despre plecările acestea în străinătate auzi vorbind adolescenţii, aşa cum pe timpuri, noi, generaţiile mai vârstnice, vorbeam despre plecarea la facultate, în oraşele mari. E uimitor şi oarecum înfricoşător firescul cu care se discută despre emigrare. Şi e impresionant, şi totodată dureros, să vezi de la an la an cum coloratura socială a emigranţilor români se modifică.

Acest lucru îl observ şi eu în sălile de clasă: ca profesoară la Agenţia de Integrare a Guvernului Flamand, văd în ultimul timp, alături de muncitori români tot mai mulţi avocaţi, medici, profesori, ingineri, contabili, psihologi, preoţi. România se goleşte. Nu se mai emigrează neapărat din motive economice, ci avem de-a face şi cu o emigrare provocată de mentalitatea românească care generează nepotism şi corupţie. În romanul „Luluţa şi Petrişor”, roman social apărut în 2019, la Libris Editorial, tocmai despre aceste lucruri vorbesc: despre o femeie din Moldova care emigrează, despre toată durerea şi dorul pe care le resimte pentru că este nevoită să-şi lase copiii în grija soacrei, tatăl copiilor fiind mort.

Diferenţele culturale îi dau bătăi de cap, dorul o macină, dar femeia trebuie să treacă peste toate dificultăţile, să muncească în ţară străină pentru a-şi putea ţine băiatul la liceu şi fata la facultate. Aici este drama românească – oamenii se adaptează peste tot, se învaţă cu toate, neputând cântări dinainte şi obiectiv greutatea acestui sacrificiu. Dacă în final ajung să se integreze în ţările adoptive, dacă unii ating succesul, inima le bate toată viaţa pentru România.

Am ales să mă aplec asupra românilor plecaţi în străinătate măcinaţi de dor şi copleşiţi uneori de remuşcări pentru că şi eu sunt emigrant şi am parcurs, ca tot emigrantul, acelaşi trist traseu. Şi pentru că ştiu că fiecare om care pleacă din ţara sa, oricare ar fi aceea, are o poveste în spate, deseori amară. Să pleci în lumea mare este o alegere şi o asumare, aşa cum o alegere e în egală măsură şi aceea de a nu pleca. Faţa umană a migraţiei este atemporală şi universală.

Pe lângă această temă majoră, în roman mai apar şi tema dragostei şi satul românesc din Moldova secolului al XXI-lea, care îşi trăieşte viaţa în cadenţa anotimpurilor şi a principalelor evenimente: nunta, înmormântarea, sărbătorile religioase.

Romanul „Luluţa şi Petrişor” a primit premiul al doilea la concursul Cartea Anului al Revistei Itaca Dublin, revistă de cultură pentru scriitorii români din afara graniţelor ţării şi s-a aflat pe lista de preselecţii a Festivalului Primului Roman de la Chambéry (Franţa).

Gândul.ro: Cum au primit cititorii cartea „Ardei iuti. Povestiri la imperfect”?

Nicoleta Beraru: Nu m-am aşteptat ca această culegere de povestiri şi eseuri să fie atât de bine primită. Eu nu m-am gândit vreodată să public; am publicat la îndemnul cititorilor site-ului Catchy, site care mi-a găzduit multe articole. Nu puţini au fost cei ce m-au îndemnat să îmi adun toate publicaţiile şi să le trimit la o editură. Aşa s-a născut volumul de povestiri pentru adulţi „Ardei iuţi. Povestiri la imperfect”. Firul roşu al acestui volum este nostalgia: nostalgia copilăriei, a tinereţii, a locurilor natale. Cum noi, aproape toţi, trăim nostalgia vremurilor apuse, presupun că acesta a fost motivul pentru care „Ardeii iuţi” au prins la publicul român.

Gândul.ro: Te-ai gândit să ieși din zona ta de confort literar și să încerci și ceva nou?

Nicoleta Beraru: Cred că actul de creaţie, tratarea oricărei teme, construirea personajelor, trama, presupun o abordare specifică. Nu poţi scrie două cărţi folosind aceeaşi matriţă. Dar ca să revin la întrebare, pot spune că nu m-am gândit niciodată să scriu romane poliţiste. Însă faptul că nu m-am gândit încă la acest lucru nu înseamnă că sigur nu o voi face. Nu ştiu în acest moment ce idei îmi vor veni peste cinci ani, de exemplu, dacă voi mai scrie. Mi-ar plăcea să scriu biografii romanţate şi romane istorice. Pentru aceasta trebuie să ajungi la un stil matur şi să ai timp pentru documentare. Vom vedea. Potius sero quam nunquam.

Gândul.ro: Ce ar vrea nou cititorii de la autorul Nicoleta Beraru?

Nicoleta Beraru: Oamenii sunt imprevizibili; nu pot răspunde în locul lor. Cel mai probabil, încă un roman social. Înclin să cred că şi un roman de dragoste, având în vedere că dragostea este motorul principal al vieţii şi că aproape nu există scriitor care să nu trateze această temă.  Sau poate chiar un roman poliţist. Le voi pune această întrebare.

Gândul.ro: Cu ce planuri noi te gândești să întâmpini anul 2021?

Nicoleta Beraru: Aş dori să pot termina un roman pe care l-am început în primele luni ale lui 2020 despre prietenia dintre două femei, însă nu ştiu dacă va fi posibil. Istoria celor două prietene se întinde pe o perioadă de treizeci de ani, străbate evenimente politice şi sociale ale României de până la şi după Revoluţie şi traversează graniţe. Dacă vremurile vor încuviinţa, sper să pot începe, măcar la nivel de schiţă, şi ceva nou.

Gândul.ro: Îți mulțumim că ne-ai oferit această oportunitate de a te cunoaște mai bine. Am ajuns și la final, dar nu putem încheia fără mesajul tău către cititori.

Nicoleta Beraru: În aceste vremuri e important să avem mare grijă de noi. Doresc tuturor, în primul rând, multă sănătate şi sper ca „Ardei iuţi” şi „Luluţa şi Petrişor” să fie pe gustul lor!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.