Simona Mihuțiu s-a născut în Codlea, dar Brașovul este orașul copilăriei și al adolescenței sale, unde a absolvit colegiul „Andrei Șaguna”. A urmat Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, făcând parte din prima generație post-revoluționară de doctori a acesteia. Profesează ca medic primar oncolog și este lector la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea.
A publicat romanele „Fereastră spre mâine” 2019, ed. Total Publishing și „Destinul, o jucărie stricată”, ed. Total Publishing.
Gândul.ro: Bine v-am găsit! Vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră! Care a fost primul contact cu lumea literară? Când ați început să scrieți și ce gen/genuri abordați?
Simona Mihuțiu: Invitația primită mă onorează și vă mulțumesc pentru această oportunitate.
Am făcut recent primii pași în lumea literară, ca un explorator care descoperă o „lume nouă”. Până acum m-am dedicat profesiei de medic. Oncologia este o mare devoratoare de timp și energie. Este și o devoratoare de suflete, deopotrivă. Romanul „Fereastră spre mâine”, apărut în 2019 la editura Total Publishing a însemnat și debutul meu literar. Acum a apărut continuarea acestuia, „Destinul, o jucărie stricată”. În nici unul din ele nu m-am îndepărtat de viața medicală prin subiectele abordate. Am ales genul ficțiune, puternic ancorat, însă, în realitatea înconjurătoare. Am condimentat cu puțin romantism, considerând că iubirea este cel mai profund sentiment uman, un ingredient obligatoriu pentru a fi fericiți și cu puțin umor, necesar și el pentru atenuarea asperităților vieții.
Gândul.ro: Care sunt calitățile care vă descriu ca scriitor?
Simona Mihuțiu: Naturalețea. Este liantul prin care se transmit emoțiile autorului. Poate și amestecul, aparent paradoxal, dintre sensibilitate și modul tranșant, cu tentă satiric-umoristică pe alocuri, de prezentare a unor aspecte dure ale vieții. Dar la această întrebare cititorii sunt cel mai în măsură să răspundă. Ar fi mai obiectiv. Ei trebuie să spună dacă le place și ce le place.
Gândul.ro: Cu ce viziunea ați intrat în domeniul cărții și cum s-a schimbat ea de-a lungul timpului?
Simona Mihuțiu: În mediul meu profesional mă întâlnesc zilnic cu suferința și cu moartea, iar acest lucru nu are cum să nu lase amprente asupra sufletului. Povestea din „Fereastră spre mâine” a țâșnit dintr-o dorință de eliberare a acestor trăiri, dar și de a surprinde unele realități sociale care ne-au impactat, ne impactează încă. Nu-mi propusesem să-l continui. Nici nu știam dacă voi mai simți imboldul de a scrie în continuare. La lansarea de la Cluj a romanului cineva mi-a spus, însă: „Să mai scrii. Dacă nu o vei face, această carte va fi ca un copil abandonat!” Cred că aceste cuvinte m-au urmărit apoi tot timpul. Poate că fiecare autor dezvoltă pentru operele sale sentimente „părintești”: le concepi în aproximativ nouă luni, le crești și apoi le dai drumul în lume. Iată, așa a apărut și al doilea roman „Destinul, o jucărie stricată”.
Gândul.ro: Recent ați publicat cartea „Destinul, o jucărie stricată”, continuarea volumului „Fereastră spre mâine”. Ce ne puteți spune despre cele două cărți și cum vedeți întâmplarea apariției în situația actuală?
Simona Mihuțiu: Continuarea poveștii s-a cerut de la sine. „Destinul, o jucărie stricată” a fost astfel construit încât să poată fi citit și independent, dar cred că are mai mult farmec dacă cele două cărți sunt citite în succesiunea apariției lor.
Apariția celui de al doilea roman acum, în plină pandemie, împiedică organizarea unor lansări de carte, așa cum mi-aș fi dorit. La lansarea primului roman, la Oradea, spre exemplu, au fost prezente peste o sută de persoane, lucru care nu mai este posibil în condițiile actuale. Intenționez, însă, ca în momentul în care va fi posibil să fac „Întâlniri cu cititorii”.
Gândul.ro: Ce subiecte se regăsesc în cărțile dumneavoastră și care este impactul asupra cititorului?
Simona Mihuțiu: Iubirea – cel mai uman sentiment, teama de moarte – cea mai prezentă temere, destinul – pe care îl purtăm fiecare în noi, îl dezvoltăm cu migală, dar care se poate face bucăți într-o clipă. Cititorul va întâlni și reacția autorului la unele aspecte sociale, în special acelea care se reflectă în sistemul nostru sanitar.
Gândul.ro: Ce părere aveți despre piața de carte din România? Dar despre autorii români? Cum se poate face recunoscut un autor? Este dificil de pătruns pe piața de carte?
Simona Mihuțiu: Piața de carte din România este în suferință și are nevoie de tratament urgent. Se scrie mult, dar se citește puțin. Cultura este ultima preocupare a guvernanților noștri, iar susținerea ei rămâne doar la nivel declarativ. Cauzele sunt multiple. Răsturnarea scării de valori – incultura se simte bine în vârful societății – impune ca modele naționale persoane care nu sunt în stare să formuleze fraze coerente în limba maternă. Oamenii de valoare nu sunt mediatizați, preferându-se pițipoance și maneliștii. Dezinteresul pentru istoria și cultura patriei, lipsa de promovare a lecturii în procesul educațional sunt tare grave ale societății românești contemporane.
Găsirea de resurse sănătoase de reacție la tehnologizare și informatizare, dezvoltând echilibrat domeniile umaniste, ar trebui să fie o preocupare continuă la nivel global.
Avem scriitori contemporani de certă valoare, care acoperă toate genurile literare, care se pot compara cu scriitorii străini. Trebuie descoperiți și susținuți. Este unanim recunoscut faptul că în România un scriitor, cu rare excepții, nu poate trăi din scris și că trebuie să se promoveze singur. Ei continuă să scrie de plăcere și din dragostea față de literatură.
Gândul.ro: Cât contribuie susținerea din partea editurilor la succesul unei cărți sau credeți că sunt laturi care necesită îmbunătățiri?
Simona Mihuțiu: Editurile de carte au și ele problemele lor în acest context. Personal, am apelat la o editură mai mică, dar extrem de sufletistă. Meticulozitatea și profesionalismul celor de la Total Publishing au contat foarte mult pentru mine.
Gândul.ro: Ce pregătiți pe viitor pentru cititori? Aveți în plan o nouă carte?
Simona Mihuțiu: Este aproape gata un volum de nuvele și proză scurtă, o parte noi, o altă parte adunate din antologiile și revistele în care am mai publicat. Abordează alte subiecte: întâmplări reale care au avut loc în contextul Revoluției din 1989, cu toată ilaritatea lor stranie și legende urbane pe care imaginația mea le-a dezvoltat cu elemente specifice creației artistice.
Gândul.ro: În încheiere, ce mesaj ați vrea să transmiteți cititorilor? (Sau poate un îndemn la lectură)
Simona Mihuțiu: Îndemn lumea să citească în general, literatură clasică și contemporană. Să aprecieze literatura universală și să o iubească pe cea românească. Lectura este pașaportul spre libertate. Cei care se cultivă prin citit se dezvoltă mai armonios, au un echilibru sănătos între minte și suflet și au o rezistența mai mare la manipulare. Este chiar demonstrat cu argumente științifice faptul că cititul prelungește supraviețuirea.
Dacă iubitorii de lectură își vor apleca atenția și asupra cărților mele, voi fi fericită. Dacă vor trăi intens făcând acest lucru, înseamnă că emoția scriitor – cititor se va conjuga perfect.
Gândul.ro: Vă mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim mult succes!
Simona Mihuțiu: Mulțumesc!
Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.