Prima pagină » Gânduri printre cărți » Scriitorul Petre Ion Stoica: „Poezia este percepută în funcție de gradul de cultură al cititorului, de educație, de mediu social în care trăiește”

Scriitorul Petre Ion Stoica: „Poezia este percepută în funcție de gradul de cultură al cititorului, de educație, de mediu social în care trăiește”

Scriitorul Petre Ion Stoica: „Poezia este percepută în funcție de gradul de cultură al cititorului, de educație, de mediu social în care trăiește”

Petre Ion Stoica (n. 1955, Fierbinţi-Târg, Ialomiţa) a corespondat în timpul liceului cu Cenaclul Literar „Săgetatorul” din Bucureşti, condus de regretatul profesor Tudor Opriş. A avut câteva colaborări la radio şi la tv până în 1989, apoi a abandonat activitatea literară până în 2015, când a debutat la editura “Detectiv Literar” cu volumul “Păpuşi de tutun”. Au urmat volumele “Propoziţii de iarba” (editura Armonii Culturale) și “Amara ispită a albului” (editura Betta, 2017). A fost recompensat cu premiul trei la prima ediție a Concursului național de poezie de dragoste “Radu Cârneci” (2018). În toamna acestui an Petre Ion Stoica își lansează (atât la Casa de Cultură „Fredrich Schiller” cât și în cadrul Târgului internațional de carte ”Gaudeamus”) cel de-al patrulea volum de poezii: “Îngrijitorul de duminici” (editura Betta). Petre Ion Stoica a publicat poezii în diferite antologii și reviste literare: ”Arena literară”, “Sintagme literare”, “Poezia”, etc.

Gândul.ro: Ce ne puteți spune, ca și cuvânt de început, despre dumneavoastră și activitatea literară? Cine este Petre Ion Stoica?

Petre Ion Stoica: În primul rând, țin să vă mulțumesc pentru această invitație primită , o invitație care mă onorează!

Despre identitate, cred că mă definește cel mai bine disponibilitatea mea pentru contemplare, meditație și nu activismul, dinamica, pragmatismul. Acesta sunt și îmi asum tot ceea ce decurge din asta, bun sau rău. În primul rând, Poezia. Fiind contemplativ, bineînțeles că poezia a fost și este prin preajma mea de când mă știu.
Port întâmplător numele prietenului lui Nichita, Petre Stoica, la rândul său poet de anvergură al generației sale. Semnez tot ceea ce scriu, adăugând numele tatălui meu Ion, pentru a nu naște confuzii.

Am avut șansa să dau peste inimosul profesor Tudor Opriș de la liceul Gheorghe Lazăr din București cel care a sprijinit sute de începători trecuți prin Cenaclul literar “Săgetătorul”, ajutându-mă și pe mine să urc pe planeta asta, botezată Poezie. Câteva prezențe la Radio și televiziune, până în 89, apoi evenimentele binecunoscute, Decembriada, când am “divorțat” de muză pentru foarte mulți ani. În 2015 abia, am publicat volumul de debut “Păpuși de tutun”, la editura “Detectiv Literar”. Apoi an de an am recidivat astfel: 2016-“Propoziții de iarbă” la” Armonii Culturale”, “Amara ispită a albului”, “Îngrijitorul de duminici”și “Timpul cailor de fum”, toate trei la editura “Betta”. Particip, mai putin în această perioadă de pandemie, la ședințele Cenaclului literar Arena Literară, la un cenaclu on line, Christian W. Schenk, cu postări literare pe pagina de Facebook.

Gândul.ro: Când v-ați descoperit înclinația pentru scris și ce gen literar abordați?

Petre Ion Stoica: Nu a fost greu s-o descopăr, contemplativ cum eram. Eu mă miram că nu o văd cât mai mulți, poate chiar toată lumea. Am avut șansa să cresc lângă poetul Marin Constantin, poet premiant al revistei „Luceafărul”, văr bun cu mine. O altă întâmplare fericită,cum spuneam mai sus, a fost să-l întâlnesc pe domnul profesor Tudor Opriș, cu care am corespondat în anii de liceu, primind ușor-ușor câte o aripă de la dânsul, să mă desprind de începuturi. Vai, se învârtea Pământul cu mine de fericire când soseau plicurile având ca antet, Casa Scânteii, înmânate fiindu-mi de către „doamna de Română”, Geta Florea. Mă umflam în pene, recunosc!

Scriu o poezie scurtă, laconică, atât cât cred eu că pot să duc, intimistă în mare parte, cu metaforă de impact, cu ecouri vagi din Prevert dar și din Sorescu. Astfel aș caracteriza-o fără să am dureri de cap. De câteva luni am făcut pasul și în proză, cu semnale frumoase primite de la cei care citesc postările mele de pe Facebook. Niște prozo-poeme despre copilărie, sat, oameni, cu întâmplări, portrete, ani regăsiți, prieteni. Nu e puțin lucru, nu?

Gândul.ro: Ce ne puteți spune despre volumul de debut? Ce teme predominante întâlnim în poezia dumneavoastră?

Petre Ion Stoica: Volumul de debut se intitulează” Păpuși de tutun” și este un fel de tentativă a mea de a recupera satul prin rememorare, satul meu cu gust dulce-amar, credeam eu, de la șirurile de tutun, dar și din prefacerile forțate la care a fost supus în timpul colectivizării.

„Pe atunci se vestise:
Dulcele era tutunul.
Zahărului cubic i se studia volumul
De către geometri, în academii!
Restul zahărului se topise
În ceaiul ultimei aristocrații…
Așa că prezentul
Se agăța de uluci, buimac.
Cum agățate de același uluci,
Erau șirurile verzi-galbene de tutun.”
Fragment din poezia “Două păpuși de tutun.”

Nu caut să scriu neapărat despre anumite teme, despre iubire să zicem. Mă trezesc în interiorul lor dus de Poezie, furat de val. Scriu când de moarte, când de hedonism, la fel de ușor.

Gândul.ro: Câte volume ați publicat până în prezent? Cum a evoluat scrisul dumneavoastră în timp?

Petre Ion Stoica: Titlurile volumelor le-am trecut ceva mai sus, numărul lor este cinci. Am participat și la realizarea unui volum colectiv, o carte de suflet a noastră, a celor născuți în” fascinantul” Las Fierbinți de la televizor. Cartea se numește „Constelația Fierbinți” și cuprinde creațiile poeților: Nicolae Constantinescu, Marian Ștefan, Marin Constantin, Petre Ion Stoica, Dan Elias, Marieta Buzescu și ale pictorilor: Ionel Andrei, C. Fierbințeanu, Vasilica Adăniloaie și Gabriel I Teodorescu.Redactorul cărții, Mircea Roșca.

Cu prilejul scrierii acestui interviu, m-am uitat puțin prin cărțile publicate și am descoperit sensuri noi ale acelor poezii , cum ți se întâmplă să te uimească lucrurile găsite prin geamantane de sezon. Te întrebi ce caută acolo și le prețuiești ceva mai mult. Sigur și scrisul este un exercițiu care presupune evoluție în timp așa că trebuie să constat că am făcut progrese în exprimarea mea poetică, am câștigat, cred eu, în profunzime, aspect care mă interesează în mod deosebit.

Gândul.ro: Frumosul în poezie suportă căutări și rătăciri. Care au fost cele ale poeziei dumneavoastră?

Petre Ion Stoica: Trebuie plătit un tribut Poeziei și am înțeles de mult timp acest lucru. Poezia este o moarte în plus, ca să parafrazez un mare poet, dar se merită pentru satisfacția de a aduce pe lume o așa creație. Eminescu nu a plătit oare cu sănătatea sa fragedă, să poată scrie o asemenea operă? Eu cred că da.
Un poet este în general un inadaptat social, un incomod. Din suferințele scoicii, iese perla prețioasă, așezată ca un bob de mărgăritar pe gâtul roz al doamnelor noastre.
Nici eu nu am fost ocolit de aceste încercări existențiale, trecute în CV-ul oricărui poet, mai mare ori mai mic. Manuale școlare în care scriam versuri, o concentrare mai slabă la cursuri, parcurs profesional sinuos, boemă, căutări, multe căutări, dar și descoperiri. Merită, zău!

Gândul.ro: Cum este percepută poezia astăzi? Care sunt impresiile cititorilor cu privire la volumele pe care le-ați publicat?

Petre Ion Stoica: Poezia este percepută în funcție de gradul de cultură al cititorului, de educație, de mediu social în care trăiește. Poezia contemporană cred că s-a intelectualizat foarte mult devenind mai puțin accesibilă celor mai puțin inițiați, ca să zic așa. Când nu este abstractă, ermetică, apelează la un exces de vulgaritate care nu cred că îi face bine. Se scrie destulă poezie bună și astăzi, fie de către cei tineri, fie de „dinozauri’.
Nu știu să fi dezamăgit oamenii care mi-au cumpărat cărțile deoarece cunoșteau deja de pe Facebook postările mele, cum scriu și ce teme abordez. Bine, astăzi se citește puțin, așa că te bucuri doar pentru faptul că așezi în brațele cuiva o carte. Și dacă o mai și semnezi tu, bucuria devine o veritabilă sărbătoare!

Gândul.ro: Ce vă inspiră să compuneți? Pentru dumneavoastră este poezia o eliberare?

Petre Ion Stoica: Nu am o explicație logică, punctuală, privind sursa a ceea ce se numește inspirație. Cred că ține mai mult de irațional felul în care se naște creația în sine. În subconștient se tot adună trăiri, gânduri care într-o fracțiune de secundă se aprind și devin poezie, să zicem. Da, este o eliberare poezia, mai ales când se naște ceva mai greu. Când se naște ușor este o desfătare, o binecuvântare, nu?

Gândul.ro: Ce vă motivează să publicați? Este, în opinia dumneavoastră, poetul român susținut?

Petre Ion Stoica: Autorii cărților citite în copilărie, reprezentau pentru mine figuri mitologice și nu mi-am închipuit vreodată că voi ajunge să locuiesc în Olimp! Plus că m-a urmărit mult timp mirosul cernelii tipografice împrăștiat de cărțile proaspăt tipărite. Așa că nu este greu să vă imaginați cât de motivat sunt, de fiecare dată, să-mi văd manuscrisele trimise la editură pentru a fi publicate!
Poetul român nu știu să fie susținut de politic, așa cum se întâmpla până în 90, din câte știm cei mai vechi.Este adevărat că nu mai este cenzurat dar nici bine n-o duce. Mulți nu-i înțeleg preocupările ciudate de a scoate cărți într-o lume în care au dispărut bibliotecile din casă.

Gândul.ro: Ce doriți să transmiteți prin ceea ce scrieți?

Petre Ion Stoica: Nu am niciodată un mesaj special adresat celor care mă citesc, anticipat,dar este firesc să transmit și așa câte ceva. Uneori cred că sunt doar un intermediar care conștientizează lucru acesta mai rar.Sunt gânduri, idei care mă surprind și pe mine când ajung să le așez în scris. În asta de fapt stă momentul acela al inspirației, unic în felul lui.

Gândul.ro: La ce proiecte creative lucrați în perioada următoare?

Petre Ion Stoica: Cum am spus ceva mai devreme, de puțin timp cochetez și cu proza, de la care primesc aprecieri care mă onorează, mă stimulează foarte mult. Intenționez să strâng acest material și să scot o carte a copilăriei. Lucru la prima vedere ușor dar nu-i deloc așa. Scriu și poezie, o strâng și văd ce iese și de aici. Două cărți nu sunt un capăt de lume, nu?

Gândul.ro: Un gând de final și pentru cititorii noștri.

Petre Ion Stoica: Vă mulțumesc că mi-ați oferit posibilitatea să mă cunoască și le doresc să treacă cu bine peste această pandemie, să ne citească, deoarece pentru ei scriem. Nu există secvență mai frumoasă pentru un autor, decât aceea în care își vede cărțile răsfoite de către cititorii săi!
Cu drag, Petre Ion Stoica.

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.