Scriitorul Valerian Ciobanu: „A scrie este o stare de fericire pe care nu fiecare o cunoaște”

Din inima Moldovei, îl cunoaștem pe Valerian Ciobanu, scriitor inclus în Enciclopedia scriitorilor contemporani români de pretutindeni, în 2019. S-a născut în anul 1958 la Cobâlea, parte din fostul județ Soroca, în Republica Moldova. Acesta a urmat Facultatea Jurnalistică a Universității de Stat din Republica Moldova, iar în anul 1980, după facultate, a început să lucreze în funcția de redactor al Redacției de propagandă a televiziunii din RSSM. Într-o perioadă de circa doi ani a cercetat opinia publică la Academia de Științe, fiind angajat în cadrul unei instituții academice, unde a redactat și ziarul de odinioară al S. A. ”Alfa” din Chișinău.

Cărțile lui Valerian Ciobanu, „Aproape de Carpați”, „Rezervația morții”, atrag prin ineditul opticii și al universului pe care-l propune autorul, dar și prin maniera de a scrie proză, prin care își dezvăluie, treptat, simbolurile și mesajele. Parabolele autorului, ingenioase și ușor de decriptat, reprezintă/aduc ceva nou în peisajul atât de bogat și de divers al prozei care se scrie astăzi. De aceea ele se parcurg cu un interes sporit. Valerian Ciobanu are darul de a-l scoate pe cititor din inerție și de a-l provoca la meditație. Aici stă, poate, cel mai mare și mai de preț merit al său.

Gândul.ro: Mulțumim pentru timpul acordat acestui interviu. Pentru început, aș vrea să ne spuneți în câteva cuvinte, cine este Valerian Ciobanu?

Valerian Ciobanu: În primul rând este omul care a fost cândva tare neliniștit și visător, la început a fost ziaristul, apoi și scriitorul, care a venit la Litere (sau spre Litere) dintr-o localitate cu legende și vestigii seculare. Am debutat editorial cu Popas în Valea Adâncă și Potop din senin, proză scurtă. Nu sunt o fire îngâmfată pentru că, presupun, unii poate sunt mai merituoși, sau mai modești, căci cum afirma și Mircea Cărtărescu undeva, ”cei care sunt mediocri, ajung mai repede sus, însă și căderea lor jos este mai dureroasă”.

Gândul.ro: Fiind un scriitor cu rădăcini puternice, care sunt regulile de aur pentru un scriitor începător? Există un secret anume?

Valerian Ciobanu: Rădăcini puternice are doar arborele multisecular de la baștina mea, eu încă nu le am și n-am nici o taină (secret), cu părere de rău. Însă dacă, ați adus vorba despre rădăcini, vă pot spune că eu nu-mi urăsc sătenii, deși unii, mai calcă prin străchini, nu-mi urăsc colegi, deși în romanul meu ”Rezervația morții” (2018) am niște parabole care te cutremură.

Gândul.ro: Am o curiozitate proprie, cum v-ați descoperit pasiunea pentru scris și când ați simțit impulsul că a sosit vremea să împărtășiți poveștile cu cititorii?

Valerian Ciobanu: Copil fiind, când mă plictiseau desenele mele, pe care le făceam cu pasiune, mă apucam uneori să scriu și niște crâmpeie din viață. Nu erau povești, ci erau întâmplări adevărate. Unele chiar dureroase, fiind personale, destăinuite de către un adolescent pentru alți adolescenți. Iată, probabil, atunci am descoperit și pasiunea pentru scris. Acasă am avut o atmosferă plăcută cu cărți, inclusiv multe de la biblioteca sătească. Eu din anii de adolescență am ales între pictură și visul la aviație – scrisul de care mă ocupam încă în anii de școală la ziarul ”Farul nistrean” din orășelul Rezina de pe malul Nistrului.

Vă spuneam că de mic visam să devin pictor, adică artist plastic, care pictează: icoane, dar și femei frumoase, peisaje și multe altele. În copilărie nu cunoșteam prea multe despre Mark Twain, însă personajele sale, Tom Sawyer și prietenii lui mă fascinau. De pe atunci am început să scriu și eu tot felul de aventuri, ca ale lui Tom Sawyer. Și cum focul fără scântei nu se poate aprinde, eu cred că de când mă imaginam un fel de Tom Sawyer sau căpitan de 15 ani ca la Jules Verne au ieșit primele scântei la scris.

Gândul.ro: Care este cel mai puternic mesaj pe care îl transmiteți prin intermediul cuvintelor?

Valerian Ciobanu: Oameni buni, opriți-vă! Sunteți creați din lutul iubirii, iar voi mereu uitați asta și vă purtați mai rău decât animalele, care au dispărut. Dacă veți continua așa, veți avea soarta lor, veți pieri cum au dispărut dinozaurii, numai că, nu în urma unei ciocniri cu un asteroid, ci în urma activităților voastre distructive.

Gândul.ro: Cum au primit cărțile cititorii din Republica Moldova? Dar cei din diaspora?

Valerian Ciobanu: Din Republica Moldova parcă bine. Din diasporă – nu știu. Am cititori atât în limba română, cât și în rusă. Pentru că am proză scurtă plasată pe portalurile proza.ru și stihi.ru, dar editez numai în limba română. A fost doar o singură excepție cu Svetlana din orașul Riga, Letonia, însă despre asta prefer să nu mă prea laud. Deși, avem împreună o carte, iar dânsa, apropo, este membru al Uniunii Scriitorilor din Federația Rusă, ea mai este о pianistă cunoscută și compozitoare.

Gândul.ro: Cum e să fii scriitor în Republica Moldova?

Valerian Ciobanu: Nu-i ușor! Apoi depinde de locul de pe nișă, de topul vânzărilor, de editurile care se încumetă să te editeze. Un Ion Druță, de pildă, care demult nu mai e scriitor din Republica Moldova, pentru că trăiește de ani buni la Moscova – e una și un Ion C. Ciobanu – alta. Valerian Ciobanu e cu totul altceva. Am impresia că nițel am întârziat ca scriitor. În momentul de față sunt prea mulți scriitori și nici unul nu este unic. Toți sunt diferiți, însă un lider, sau un scriitor ”etalon” în perioada data nu este, de aceea, probabil, e și firesc că e greu să fii scriitor în RM.

Dar, în pofida tuturor obstacolelor, ori a lipsei de timp, eu perseverez, merg înainte și cred că de îmi vor ieși în cale sute de oșteni, sau o armată întreagă nu mă vor putea opri din intențiile mele și voi scrie ce am de scris – până la capăt! Cred că trebuie să mergem încrezători înainte și să credem, că ceea ce avem de gând să facem este foarte important și atunci întregul Univers va conspira cu tine și va fi de partea ta.

Gândul.ro: V-ați gândit să ieșiți din zona de confort literar și să încercați și ceva nou?

Valerian Ciobanu: Eu cred că nu există nici o zonă de confort așa cum afirmați. În acești ani am încercat mai multe genuri de activitate. Am promovat itinerare turistice, imaginea plaiului natal de la Naslavcea până la Giurgiulești și de la Nistru până la… Nisa. Cred că viața este un miracol, o muzică pe care o simți și o asculți atunci când vrei. Suntem cu toții un strop de Lumina dintâi pe care Dumnezeu a dăruit-o omului din energia Lui vie și vindecătoare.

Gândul.ro: Cu ce planuri noi vă gândiți să întâmpinați anul 2021?

Valerian Ciobanu: Cu cele pe care le-am planificat în vară și toamnă. Cu o carte nouă, editată la Cluj Napoca, bunăoară, și mai sper să văd volumele 3, 5 editate la Montreal, Canada, volumul 12 de la București ”Vis cu Nichita”, volumul 12 cu interviuri în ziarul ”Cuvântul” din anul 2020, cât și altele.

Gândul.ro: Vă mulțumim că ne-ați oferit această oportunitate de a vă cunoaște mai bine. Am ajuns și la final, dar nu putem încheia fără mesajul dumneavoastră către cititori.

Valerian Ciobanu: Cu timpul am înțeles că modestia nu mai este în vogă. Desigur că și activitatea mea literară este una prolifică. Alții, poate, umblă cu nasul pe prea sus. Și dacă îl țin acolo – îi privește, că până la urmă își vor găsi zidul în care vor da cu nasul în el. A scrie este o stare de fericire pe care nu fiecare o cunoaște. Poate chiar e și o aventură spirituală în care te simți vultur. Spun asta de pe poziția aventurierului însetat de frumos, de dorința de a trăi în bună rezonanță cu Universul. Și eu, ca alte voci, sunt una distinctă în literatura română din mileniul trei.

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – online@gandul.ro , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.