Osârdia doamnei Lili Bobu, maestra realizatoare a acelor originale cărți de artă bibliofilă de multă vreme neobișnuite în grăbita noastră cutumă culturală, continuă neobosită sub egida Asociației Culturale Regal dˈArt, colecția ”Regal de poezie”. Și această carte, format mare – un Gulliver al cărților! – continuă să reveleze lucruri de mare valoare literară, dar, pare-se, demult uitate sau chiar puțin sau deloc știute, din patrimoniul axiologic al literaturii noastre, de vreme ce au fost scrise în limba română pe pământ românesc străbun. Adică la Chișinăul pe care atâția briganzi necruțători au tot vrut și încercat să-l răpească.
Purtând numărul de ordine VI și numele autorului aprofundat, GRIGORE VIERU, cartea sondează în continuare OPERA POETICĂ a acestui mare – și încă incomplet cunoscut – autor, căci se dedică unei zone mult și luminos performate de acesta, literatura pentru copii, drept care titlul ales spre a fi postat pe copertă este cel al unei poezii celebre: ”Oare cu cine s-a jucat Dumnezeu când era copil? (Botoșani, 2023).
La intrarea în teritoriul atât de consistent al lumii miraculoase a literaturii pentru copii semnată de gingașul poet, stă de veghe și de îndrumare, ca un cicerone atotcunoscător, prefața academicianului basarabean Mihai Cimpoi, cel care a fost acolo, mereu, în toată vremea întrupării a tot ce s-a numit literatură românească.
Dar înainte de-a purcede la lectura poemelor adunate în acest uriaș ceaslov, suntem întâmpinați de un desen realizat de copiii Liceului de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza” din București, în care o fetiță e comandantul unei lumi de jucării pe care le mânuiește cu pricepere. Urmează apoi o recoltă viguroasă de poezii dedicate celor mici, pe care, citindu-le, înțelegem că, de fapt, acesta a fost teritoriul în care poetul s-a simțit cel mai bine, redevenind copil cu cea mai mare ușurință și știind fără efort, în chip firesc, să vorbească pe ”limba copiilor” despre toate cele ce se cuveneau știute de aceștia. Asta pentru că toate sunt luminoase, feerice, fără de pericol, e o țară ”unde nu e luni sau vineri/Ci numai ea, duminica/O țară-n care veșnic tineri/ Sunt tatăl tău și maica ta.”
Urmează apoi alte versuri în care se profilează chipul țării, cu căldură și naturalețe și lipsite total de encomiasmele de aiurea. Nu lipsește nici elogiul scrisului latin, atât de important pentru acea parte de țară românească, schingiuită sub dictatura grafemelor sovietice. Nu puteau lipsi nici poeziile despre Eminescu și marii domnitori români, pentru a căror evocare se puteau produce în acele vremuri mari persecuții.
Poeziile de evocare ale zeității materne sunt dominante, dar și cele mai intens afective, fapt de natură a reprezenta puternica legătură a poetului cu maica sa eroică. Iată o mostră de delicatețe poetică, dar și de ingeniozitate: ,,Vai, în ochii mamei mele/ E un băiețaș pitic! Tare seamănă cu mine,/ Numai că e foarte mic./ Fără dânsul, știu eu bine,/ N-aș putea trăi defel./ Dacă nu-i o zi acasă,/ Îmi e tare dor de el! E târziu și băiețașul/ La culcare e poftit./ Cu pleoapa ei și geana/ Strâns măicuța l-a-nvelit./ Nu mai e de-acum lumină-n/ Casa lui cât o alună/ … Și-o s-adorm și eu acușa: Noapte bună! Noapte bună!”
De altfel, poeziile despre mamă depășesc numeric oricare alte surse de inspirație, exprimând și prin acest criteriu înalta afecțiune nutrită de delicatul poet pentru mama, singurul său părinte, dar și eroic prin toată vitejia cu care a reușit să străbată greutățile acelei vremi.
Mai citim și poezii despre subiecte precum sufletul țării, dorul și limba, firește, Eminescu, dar și tricolorul, familia, pâinea, subiecte de inspirație religioasă, educatoarea, școala, învățătorul, anotimpurile, lumea necuvântătoarelor, precum și un capitol de aforisme și alte numeroase subiecte la fel de delicat, talentat și ingenios expuse, dintr-o strădanie, evidentă chiar, de-a familiariza pe cei mici deopotrivă cu elementele lumii reale în care au sosit spre a trăi, dar și cu exprimarea lor în limba română și nu altminteri.
Cum nu se putea altfel, finis coronat opus se realizează printr-o serie de partituri ale unor cântece adecvate copiilor, dar și menite a le sensibiliza mentalul în acest mod.
Postfața semnată de autoarea acestor rânduri portă titlul: ”Un mare și neasemuit educator de suflete”, titlu pe care nu cred că mai trebuie să-l explic. Cartea mai conține și alte comori, precum manuscrise ale poetului, lucrări de artă plastică realizate de copii din întreg spațiul românesc, extrase din presă, un stick inedit (înregistrări audio cu vocea poetului, înregistrări video cu cele mai frumoase cântece pe versurile poetului și peste 600 de lucrări de artă plastică realizate de copii și inspirate din opera viereană), precum și un plic ocazional cu reproduceri ale artiștilor plastici Doru Cristian Deliu și Paul Surugiu Fuego, o carte poștală cu reproducerea lucrării de artă semnată de Nicușor Șerpe, un extras din emisiunea filatelică Grigore Vieru – 80 de ani de la naștere, 14 februarie 2015 ș.a.
Mai trebuie menționat că acest volum (care numără peste 500 de pagini), îmbrăcat în catifea editorială și realizat pe hârtie de mătase aurie, este înnobilat cu o plachetă aurită reprezentând reproducerea creației artistului Constantin Brâncuși ,,Cap de copil”, toate laolaltă configurând o operă de orfevrerie unicat care onorează opera și personalitatea atât de delicat vitează a poetului-tribun Grigore Vieru, dar și capacitatea vremii noastre de a-i răspunde prin asemenea creații corezonante.
Realizarea acestei ediții de colecție pentru bibliofili a fost rodul trudei întru frumos a unor profesionişti:
Citește și:
O carte măiastră despre un erou nemuritor
Lucia Olaru Nenati, despre ”Bucuria tăcută”: ”Un dar pascal de patrimoniu”
Nicolae Dabija – ”Rănit din iubire”, cartea poemelor vizionare
Lucia Olaru Nenati: ”Eminescu – dorul de absolut” / 100 de poeme dedicate efigiei eminesciene
Lucia Olaru Nenati: ”Caleidoscop la cumpăna vremurilor” (OPINIE)