Puteți să-mi spuneți cine sunt?
This browser does not support the video element.
Nu va supărați, puteți să-mi spuneți cine sunt?
Dacă îmi place margarina sau tre’ să prefer unt?
Azi, de exemplu, ce ar trebui să fac?
Aveți idee când să vorbesc și când să tac?
Știți cumva când ar trebui să mă însor?
În cine tre’ să cred și unde ajung după ce mor?
Cât și cum ar trebui să fiu îmbrăcat?
Cum să mă port pentru a fi bărbat adevărat?
Puteți să-mi spuneți cât sunt de deștept?
Care-i treaba cu viața asta și la ce să mă aștept?
Și ce ar fi cel mai bine pentru mine?
Ce muzică, ce filme, ciocolată sau vanilie?
Cum pot să vă fiu pe plac cu viața mea?
Cât să o trăiesc și ce să fac cu ea?
Ce femeie-i bună pentru mine, care-i aia rea?
Când să fac copii? Pot să-i îmbrac așa?
Iată o parte din întrebările pe care nu le-am pus niciodată
Dar la care insistă constant să-mi răspundă lumea toată
Toți știu ce ar trebui ceilalți să facă
Da’ dacă-i întrebi de ei, deodată au mintea blocată
Deci tu știi despre mine și cum ar trebui să fiu
Dar când te întreb despre tine, răspunzi cu „e greu, nu știu”
Mi se pare amuzant cum vorbindu-mi despre ce să fac
Toți își caută răspunsuri pentru ei, de fapt
Doar că sunt în negare și fug fără încetare
De cel mai bun lucru pentru sine și acceptare
Lucrul ăla unic ce-aduce pace și echilibru
Ăla care te face să nu te mai lupți cu timpu’
Pe care, ca să-l ocolești, nici nu trebuie să te miști
Ca să îl vorbești, trebuie să te riști
Ca să îl susții tre’ să fii curajos
Și ca să-l recunoști, tre’ să fii omenos – adevărul.
Și totuși încercăm să îmbrăcăm necunoștința în putere
Ca, să nu cumva să pară că nu știm, Doamne fere’!
Am un remediu bun pentru așa ceva
Se numește: „Vezi-ți de treaba ta!”
Și se folosește mai ales la generația:
„Cât durează? Nu avem! Nu se poate! Tu știi cine sunt eu?”