14 ani mai târziu. America a invadat Irakul, apoi l-a „predat” Iranului

„Dacă mergem în aproape orice piață din Irak, cele mai multe mărfuri sunt din Iran – lapte, iaurt, pui. Dacă deschidem televizorul, toate posturile au emisiuni favorabile Iranului. Se construiește o nouă clădire? Cel mai probabil, cimentul și cărămizile provin din Iran. Chiar și drogurile utilizate de irakieni probabil au fost aduse pe la granița vulnerabilă cu Iranul. Iar aceasta nu este nici măcar jumătate din problemă. În tot Irakul, miliții finanțate de Iran lucrează din greu pentru a stabili un coridor în scopul transferării de combatanți și armament spre forțele utilizate ca intermediari în Siria și Liban”, arată un articol publicat în cotidianul The New York Times cu titlul „Iranul domină Irakul după ce Statele Unite «au predat țara»”, semnalând că influența Teheranului este simțită foarte puternic de toți politicienii de la Bagdad.

„Atunci când Statele Unite au invadat Irakul în urmă cu 14 ani pentru înlăturarea regimului Saddam Hussein, Irakul era perceput ca fiind un potențial spațiu pentru un Orient Mijlociu democratic și prooccidental; pentru această cauză au fost investite vieți omenești și resurse materiale – și-au pierdut viețile aproximativ 4.500 de militari americani și s-au cheltuit peste 1.000 de miliarde de dolari. Începând din prima zi, Iranul a observat altceva: șansa de a face un stat-client în Irak, un fost inamic cu care a luptat în anii 1980, într-un război atât de brutal, cu arme chimice și confruntări de front, încât istoricii îl compară cu Primul Război Mondial. Dacă demersul Iranului ar avea succes, Irakul nu va mai reprezenta niciodată vreo amenințare și ar putea să devină o zonă de răspândire a influenței iraniene în regiune. În acest context, Iranul a câștigat, iar Statele Unite au pierdut”, constată NYT.

„În ultimii trei ani, americanii s-au concentrat pe combaterea filialei din Irak a rețelei teroriste Stat Islamic, retrimițând în această țară peste 5.000 de militari și ajutând la eliberarea celui de-al doilea oraș ca mărime al țării, Mosul. Dar Iranul nu a pierdut niciodată din vedere misiunea proprie: dominarea țării vecine în totalitate, astfel încât Irakul să nu mai reprezinte niciodată vreun pericol militar și pentru a fi folosit în scopul creării unui coridor eficient din Teheran spre Marea Mediterană”, explică NYT.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

„Influența iraniană este dominantă, este enormă”, confirmă Hoshyar Zebari, destituit anul trecut din funcția de ministru irakian al Finanțelor pentru că, afirmă el, Iranul nu avea încredere în legăturile lui cu Statele Unite.

Dominația Iranului asupra Irakului a contribuit la amplificarea tensiunilor interconfesionale în regiune, iar țări sunnite și aliați ai SUA precum Arabia Saudită s-au mobilizat pentru contracararea expansionismului iranian. Însă Irakul este doar o parte a planului iranian de extindere, Teheranul intensificând influența și în Liban, Siria, Yemen și Afganistan. Iranul este un stat șiit, iar Irakul, un stat majoritar șiit, era condus de o elită sunnită minoritară înainte de invazia americană. Originile schismei sunniți/șiiți datează de 1.400 de ani, dar acum „țin de geopolitică și religie, clivajul fiind exprimat de state adversare, conduse pe de o parte de Arabia Saudită, iar pe de altă parte de Iran”, subliniază NYT, constatând că influența iraniană în Irak acoperă „activitățile militare, politice, economice și culturale”.

„Parțial în cadrul eforturilor de contracarare a Iranului, Statele Unite au anunțat că vor menține trupe în Irak și după operațiunile contra Stat Islamic. Diplomați americani s-au străduit să evidențieze rolul trupelor guvernamentale irakiene în operațiunile de securitate și să instaleze un prim-ministru, Haider al-Abadi, care pare mai deschis față de Statele Unite decât față de Iran. Însă, după retragerea bruscă a trupelor combatante americane în 2011, atitudinea constantă a Statelor Unite a ajuns să fie pusă sub semnul întrebării în Irak – ceea ce constituie un eșec al politicii externe americane, responsabilitatea fiind a celor trei administrații”, explică NYT.

În contextul influenței din ce în ce mai mari a Iranului, care a mobilizat miliții șiite în Irak, Nijat al-Taie, o membră sunnită a consiliului regional din Diyala, observă că „Iranul este mai inteligent decât America”. „Iranul și-a atins obiectivele pe teren. America nu a protejat Irakul; au înlăturat regimul (Saddam Hussein -n.red.) și au predat țara Iranului”.

„Irakul aparține Ligii Arabe, nu Iranului. Șiiții sunt majoritari în Irak, dar o minoritate în lume. Atât timp cât Iranul exercită control asupra Administrației Irakului, nu avem nicio șansă”, explică șeicul Fadhil al-Bidayri, cleric la seminarul musulman din orașul irakian Najaf.

Ryan C. Crocker, ambasador american în Irak în perioada 2007-2009, apreciază că, dacă Statele Unite vor abandona din nou Irakul după învingerea rețelei teroriste sunnite Stat Islamic, aceasta „ar fi pur și simplu o libertate de control oferită iranienilor”.

Însă mulți irakieni cred că Iranul poate face deja orice în Irak. Și, chiar dacă Administrația Donald Trump a semnalat că va acorda o atenție mai mare Irakului ca modalitate de contracarare a Iranului, întrebarea este dacă cum cumva este prea târziu, încheie NYT.