2024 este anul în care alegătorii din 70 de țări își VOTEAZĂ parlamentul, primarul sau președintele
2020 a fost anul pandemiei de coronavirus, 2021 a fost anul vaccinării, 2022 a fost anul războaielor, 2023 a fost anul inteligenței artificiale, iar 2024 este anul alegerilor. Toți acești ani sunt marcați de schimbările climatice, fenomenele meteo extreme, de inflația globală și de conflictele sociale. Iar 2024 ar putea fi un an decisiv pentru supraviețuirea civilizației umane în următoarele decenii.
2024 este anul în care cetățenii a peste 70 națiuni, adică 44% din populația globală, merg la vot. Este un record istoric!
Pentru prima oară în istorie, aproape 4 miliarde de oameni își decid soarta comunității sau a statului din care fac parte, într-un singur an. Cu aproape trei secole înainte, acest lucru era imposibil.
Acum 300 ani, dreptul la vot pentru oamenii de rând era imposibil
Din cei 300.000 ani de existență, oamenii din specia Homo sapiens sapiens au trăit la modul „fiecare pe cont propriu”, preocupați doar de supraviețuire, de cules fructe, pescuit și vânat animale sălbatice. Trăiau în triburi răzlețe, deci în 99% din existența noastră ca specie, decidentul era căpetenia tribului sau șamanul. Soarta tribului era lăsată la voia semnelor și fenomenelor naturale, considerate manifestări ale zeităților sau spiritelor celor morți.
Apoi, cu doar 6.000 ani în urmă, au apărut primele forme de civilizație și monarhie odată cu apariția agriculturii. Oamenii își lăsau soarta în voia zeilor și a trimișilor lor pe Pământ cu rol sacerdotal – faraonii, regii, împărații sau preoții. Administrațiile locale supuse de persoanele cu rol sacerdotal și demnitarii se ocupau de tribut, de colectarea recoltelor, a taxelor și gestionarea veniturilor și cheltuielilor primelor state.
Nimeni nu se îngrijea de dezvoltarea comunității sau de problemele oamenilor de rând, până la democrația ateniană sau Republica Romană. Chiar și așa, doar bărbații liberi, dar mai ales, cei cu rang înalt puteau să voteze vreme de aproape 2.000 ani.
Prototipuri
Au existat câteva tentative de proto-democrație în orașul-stat Atena în antichitate în care doar bărbații liberi aveau drept de vot și se formaseră primele adunări cu rol legislativ – ecclesia. Precum și în orașul-stat Sparta, care era o monarhie duală, dar și cu corpuri legislative (gerousia, eforii, ecclesia). Au existat adunări cu rol consultativ în India antică, în triburile indigene din America de Nord și în triburile celtice din Europa vestică.
În Republica Romană, exista Senatul era împărțit între Optimates și Populares. În Anglia, la 1215, nobilii l-au forțat pe regele John cel Fără de Țară să semneze Magna Charta, iar la 1707 s-a creat Parlamentul britanic.
În Provinciile Unite (Țările de Jos) existau adunări de nobili și reprezentanți ai orașelor. Sisteme democratice de breaslă existau în orașele-state italiene, precum Veneția și Florența, în Liga Hanseatică, Flandra, Elveția, în Țările de Jos.
Originile democrației moderne
Dar niciuna nu se compară cu modelul democrației moderne creat de Statele Unite ale Americii și Franța în urma revoluțiilor de la finalul secolului 18. Popoarele au dobândit dreptul la vot prin războaie de independență sau revoluții.
Abia spre mijlocul secolului 20 se poate vorbi de democrații mature în care oamenii, indiferent de sex, rasă și statut social, pot vota cu formațiuni politice cu doctrine de stânga sau de dreapta.
Noua Zeelandă a fost prima țară din istorie în care a fost adoptat votul universal când femeile adulte de toate etniile și-au câștigat dreptul la vot în 1893.
Americanii albi, dar și afro-americanii care erau tratați ca sclavi, și-au câștigat drepturile și libertățile prin două războaie sângeroase – Războiul de Independență și Războiul Civil. Dar femeile au primit dreptul la vot abia în 1920, iar afro-americanii în 1965, după adoptarea Legii Drepturilor Civile.
În Franța, imediat după revoluție și răsturnarea monarhiei, Prima Republică Franceză a fost marcată de teroare și ghilotină, apoi a urmat perioada napoleoniană și restaurarea monarhiei. A fost nevoie să fie schimbate patru republici pentru a se ajunge la democrația franceză de azi. În Rusia, tranziția de la monarhia țaristă la republica sovietică s-a făcut printr-un război civil sângeros.
2024: Alegeri în peste 70 națiuni
Pe măsură ce candidații din cursa prezidențială din Statele Unite se încălzesc, multe alte țări din întreaga lume organizează, de asemenea, alegeri în 2024. Peste 70 de națiuni și-au ales deja sau își vor alege în curând propriii lideri la urne, conform datelor de la Fundația Internațională pentru Sisteme Electorale.
India, cea mai populată țară din lume, a organizat deja cele mai mari alegeri în acest an. Națiunea care cuprinde Subcontinentul indian din Asia de Sud are mai mulți rezidenți decât Uniunea Europeană și țările din America de Nord la un loc. Alegerile au durat 44 de zile, cu peste un milion de secții de votare. Votanții din India reprezintă aproximativ 12% din populația lumii.
Alegătorii din Mexic, a doua cea mai populată țară din America Latină, au ales prima femeie președinte a națiunii. În prezent, sunt doar 26 de femei din întreaga lume care se află la conducerea statelor.
România, la răscruce în cel mai decisiv an din istoria democrației
Românii vor vota la mai multe scrutine de alegeri, două dintre ele fiind deja desfășurate și comasate pe 9 iunie: alegerile europarlamentare și alegerile locale. AUR și SOS România sunt primele formațiuni naționaliste de dreapta care ajung în Parlamentul European după PRM.
În ciuda victoriei masive a coaliției de guvernare PSD-PNL, care rămâne o alianță electorală fragilă din cauza conflictelor, Bucureștiul a bătut un record, candidatul independent Nicușor Dan fiind reales ca primar pentru al doilea mandat.
În privința alegerilor prezidențiale din 2024, este al treilea scrutin la rând din ultimii 10 ani în care două femei candidează pentru funcția de șef al statului – Diana Șoșoacă și Elena Lasconi. În 2014, candidatele au fost Elena Udrea și Monica Macovei, iar în 2019 – Viorica Dăncilă și Ramona Bruynseels.
Și dictatorii organizează alegeri, chiar dacă nu sunt „libere”
În alte părți ale lumii, peste 30% din alegerile din 2024 au loc în regimuri nedemocratice, precum Federația Rusă. Alegerile există, dar nu sunt corecte, procesul de vot fiind fraudat, iar opozanții sunt arestați sau asasinați la comandă. Vladimir Putin nu s-a confruntat cu o opoziție reală la alegerile din Rusia din martie anul acesta. Devenit președinte în 1999, dictatorul rus și-a asigurat menținerea la putere până în 2036.
Iranul a organizat alegeri săptămâna trecută, fiind raportată cea mai mică prezență la vot la un scrutin prezidențial de la înființarea Republicii Islamice în 1979. Fără ca niciun candidat să primească mai mult de 50% din voturi, pe 5 iunie a avut loc un scrutin electoral între cei doi candidați principali: reformistul Masoud Pezeshkian și ultraconservatorul Saeed Jalili.
Socialismul ia avânt în Europa vestică
În primul tur al alegerilor din Franța de săptămâna trecută, partidul de extremă-dreapta Adunarea Națională al lui Marine Le Pen a condus la voturile parlamentare, iar alianța Ensemble a președintelui Emmanuel Macron a ajuns pe locul al treilea.
Adunarea Națională a coborât pe locul al treilea în al doilea tur decisiv, după ce partidele de centru și de stânga s-au unit pentru a-l împiedica să preia puterea. Chiar dacă va fi în opoziție, va fi o forță de temut în anii următori pentru liberalii de centru și socialiștii francezi. După ani de guvernare de dreapta ce a fost copleșită de probleme ce au dus la creșterea costurilor de trai, stânga europeană promite un trai mai bun, dar cu costuri uriașe – scumpiri, taxe verzi, impozite crescute, plus inflație!
La ultimele alegeri pentru Parlamentul European, partidele de extremă dreapta au avut rezultate bune. Prezența la vot în rândul tinerilor a fost destul de scăzută, raportată la statisticile globale. De exemplu, la alegerile din 2019 din Regatul Unit, doar 47% dintre alegătorii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au participat la scrutin. În comparație, 75% din cohorta votanților cu vârsta de peste 65 de ani a mers la vot, scrie CNN.
Puținii tineri britanici și francezi care au fost la vot s-au răzbunat pe guvernarea liberală de centru-dreapta a lui Macron și pe guvernarea conservatoare de centru-dreapta a lui Sunak. Franța și Marea Britanie s-ar putea alătura clubului țărilor europene guvernate de stânga, precum Germania și România.