SUA, Marea Britanie și Franța aniversează 80 ani de la Debarcarea de Ziua-Z de pe 6 iunie 1944

Ziua-Z este una dintre cele mai „lungi zile” din istoria omenirii. 6 iunie 1944 a fost ziua când trupele Aliaților din SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie au debarcat pe plajele Normandiei, regiunea nordică a Franței. 

156.000 de soldați au pătruns în Normanda în aceea zi, fiind declanșat începutul operațiunii Overlord. Scopul operațiunii era eliberarea Vestului Europei de sub ocupația Germaniei Naziste condusă de dictatorul Adolf Hitler.

Ziua-Z: Aliații debarcă în Normandia

Dwight Eisenhower, Comandantul Suprem al Aliaților în Europa, a coordonat acțiunea, alături de mareșalii britanici Arthur Tedder și Bernard Montgomery. Invazia a început după miezul nopții. Spre dimineața zilei de 6 iunie, americanii au bombardat plaja apărată de 50.000 de militari naziști, amplasați în cazemate și buncăre.  24.000 de soldați americani, britanici și canadieni s-au parașutat în regiune.

Britanicii au debarcat în sectoarele Gold și Sword. Canadienii au debarcat în sectorul Juno. Iar americanii au dus greul operațiunii, debarcând în sectoarele Omaha Beach și Utah. Ceilalți 130.000 de soldați au debarcat cu ambarcațiuni pe țărm pentru un asalt frontal.

Țărmul păzit de naziști era minat și acoperit cu trepiede metalice, sârmă ghimbată și țăruși din lemn, făcând munca trupelor aliate mai dificilă și periculoasă. Cele mai multe victime au fost raportate pe Omaha. La Gold, Juno, și Sword, britancii și canadienii au dus lupte directe cu naziștii și au pătruns în orașele din preajmă, umblând din casă în casă.

Ziua-Z: Începe eliberarea Franței

Din toți soldații care au debarcat, 4,414 au murit la datorie în aceea zi și alți 6.000 au fost răniți, străpunși de gloanțele și proiectilele a 50.000 de militari germani care apărau plaja Normandiei. 9.000 dintre naziști au fost uciși. Debarcarea de Ziua-Z (D-Day) este considerată cea mai îndrăzneață operațiune militară din istorie.  Multe dintre navele de debarcare  au eșuat pe bancuri de nisip, iar bărbații au trebuit să treacă înot 50-100 m cu apă până la gât în ​​timp ce erau sub focul inamic pentru a ajunge la plajă.

Debarcările din Normandia au fost cea mai mare invazie pe mare din istorie, cu aproape 5.000 de ambarcațiuni de debarcare și de asalt, Aproape 160.000 de soldați au traversat Canalul Mânecii în Ziua Z. 875.000 de oameni au debarcat în Franța până la sfârșitul lunii iunie.

Aliații au capturat portul Cherbourg pe 26 iunie și orașul Caen pe 21 iulie 1944. Pe 15 august, alte trupe aliate au debarcat în sudul Franței, dinspre Marea Mediterană. Pe 25 august 1944, Parisul a fost eliberat de trupele aliate. Naziștii s-au retras peste Sena la 30 august 1944. Potrivit SkyNews, operațiunea ar fi fost compromisă de către un tânăr jurnalist britanic care a publicat accidental planurile Comandamentului Suprem. Forțele aliate au depus eforturi mari pentru a menține secretul Operațiunii Overlord. Planul a fost publicat cu două zile înainte de asalt, de Associated Press din Londra.

După 80 ani, norii războiului sunt iar asupra Europei

La 80 ani, Europa este din nou în fața pericolului de a intra într-un nou război mondial, de această dată cu Federația Rusă. Tensiunile dintre NATO și Rusia au crescut de la anexarea Crimeii în 2014 și invazia Ucrainei în totalitate din 2022 de către forțele dictatorului Vladimir Putin.

Acum patru luni, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că ar putea trimite trupe franceze în Ucraina dacă Rusia străpunge frontul din Donbas. Președintele american Joe Biden, care va veni într-o vizită în Franța, l-a avertizat pe Vladimir Putin, că folosirea de arme chimice și nucleare ar încălca „linia roșie impusă de NATO”.

Franța, alături de Marea Britanie și SUA, au început să comemoreze debarcarea în Normandia în cel mai grandioasă ceremonie. Soldați cu echipamente moderne au fost aduși pe țărmul Normandiei cu ambarcațiuni pentru a reconstitui evenimentul istoric. Câțiva dintre veteranii rămași în viață ce au participat la operațiune și-au relatat propriile experiențe. O coroană de flori a fost aruncată în apă în memoria celor căzuți. 31 de veterani au cărat o torță comemorativă. Poveștile veteranilor și reportajele realizate de jurnaliștii vremii au inspirat producția de filme, seriale  și jocuri video care au adus un tribut celor care au sângerat pe plajele Normandiei (Saving Private Ryan, Band of Brothers, Medal of Honor Allied Assault,  Call of Duty WW2).

Poveștile pline de emoție ale veteranilor: „Ne întrebam dacă vom fi împușcați, spintecați sau fărâmițați”

Underwood,  un veteran de  98 de ani din Dagenham, a fost pe Canal în Ziua Z. Era un tunar pe o navă comercială. Nu știa despre ce era vorba. La numai cinci ani de la război și-a dat seama ce se întâmplase în ziua aceea. După ce și-a văzut prieteni uciși și „puși în saci de pânză”, Underwood spune că amintirile dureroase încă îl urmăresc până în ziua de azi: „A fost un haos absolut. Erau cadavre în apă. Dar nu știam nimic despre Ziua Z. A fost supărător gândul pentru toți cei care au plecat. Mamele și tații lor așteptau ca ei să se întoarcă”.

Un soldat britanic de Ziua Z a descris momentul în care și-a văzut tovarășul împușcat în gât acolo unde stătuse cu câteva clipe înainte. În sectorul Sword, John Life a luptat prin obuze, focuri de armă și mine, tot timpul fiind înconjurat de victime. Dar el a fost cel mai aproape de moarte, părăsind ambarcațiunea re în timp ce manevra tunul unui vehicul blindat: „Când am ajuns la plajă, m-am întors să mă uit înapoi pentru a mă asigura că alții mă urmăresc și am văzut pe cineva din regimentul meu făcând aceeași mișcare. Tocmai a ajuns în vârful pârtiei și a fost expus, așa cum aș fi fost eu, dar a fost împușcat în gât și a murit imediat”. 

Am fost 50% speriat – 50% entuziasmat. Ne tot întrebam dacă vom fi împușcați, spintecați sau fărâmițați”, spune Henry Rice, un alt veteran în vârstă de 98 de ani, care a fost un agent de semnalizare al Marinei în vârstă de 18 ani de Ziua Z. Don Sheppard, un inginer regal britanic care a luptat alături de forțele canadiene pe plaja Juno spune că încă mai poartă o bucată de șrapnel în plămân. Don Sheppard, acum în vârstă de 104 ani, a fost însărcinat să întâlnească parașutiștii pe Podul Pegasus. El și tovarășii săi au petrecut trei luni în luptă cu trupele germane printre gardurile vii.

„Plaja era urât mirositoare, cu zgomote, cu ambarcațiuni, soldați și cadavre peste tot, cu obuze care zburau deasupra capului”

Mortimer a descris plajele de Ziua Z drept „haos organizat”.

„Era mirositoare, zgomotoasă, vehicule peste tot, ambarcațiuni de debarcare pe ambele părți, plaja plină de soldați. Zburau  deasupra capetelor obuze și  gloanțele lunetiștilor inamici”.

Scott, care locuiește în apropiere de Kingston-upon-Thames în Surrey, pe atunci în vârstă de 17 ani, a descris că a fost șocată de ceea ce a auzit prima dată când a folosit un radio pentru a transmite  cu un semnalizator din prima linie

.„Am auzit focuri rapide de mitralieră, tunuri mai puternice, bombe aruncate, , bărbați care strigau ordine, bărbați țipând – a fost îngrozitor. A fost război și îl auzeam prin căști. Ororile războiului sunt cu tine pentru o viață și acele sunete cu siguranță vor rămâne cu mine până la sfârșit. Cred că războiul este înfiorător și ar trebui să mergem la război numai atunci când este pe deplin justificat și acel război a fost. A trebuit să mergem la război”.

Un bunic al unui editor de la SkyNews povestește că fotografia înrămată a bunicii sale i-a salvat viața bunicului său.

„Când bunicul meu Charles Truman a ajuns pe țărmurile Normandiei la 6 iunie 1944,  a fost reperat de artileriștii germani și doborât de focul inamicului. Un glonț l-a lovit pe Charles în plămâni și a căzut la pământ. Imediat a primit și al doilea glonț, de data aceasta îndreptat  spre pieptul lui. Al doilea glonț a lovit ceea ce a devenit armura personală a bunicului meu, aceea fotografie înrămată care i-a deviat glonțul prin brațul său”. 

El povestește că bunicul său și-a pus un pansament  și a început să se târască înapoi spre plajă. Pierzând o cantitate periculoasă de sânge, a trebuit să se oprească. Ajutorul a venit când colegii de trupe l-au găsit și l-au dus înapoi acolo unde așteptau bărcile cu medici.

Citește și: 6 iunie, Ziua Debarcării în Normandia, începutul victoriei Aliate pe Frontul de Vest