82 de milioane de oameni se zbat în sărăcie într-o singură țară

Potrivit definiției Guvernului chinez, sărăcia este caracterizată printr-un venit anual mai mic de 2.300 de yuani (375 de dolari), ceea ce înseamnă aproximativ un dolar pe zi.

La sfârșitul anului trecut, peste 82 de milioane de chinezi trăiau sub acest prag, a declarat, miercuri, într-o conferință de presă, Zheng Wenkai, responsabil pentru probleme de dezvoltare.

La rândul său, Banca Mondială a fixat pragul sărăciei la 1,25 de dolari pe zi, ceea ce înseamnă că o populație de aproximativ 200 de milioane de chinezi este vizată de sărăcie, dacă sunt luate în considerare „standardele internaționale”, a comentat Zheng Wenkai.

„Populațiile afectate de sărăcie suferă nu doar de venituri extrem de scăzute, dar se confruntă și cu dificultăți importante și multiple în ceea ce privește accesul la apă potabilă, transport, electricitate, educație, îngrijiri medicale sau împrumuturi bancare”, a adăugat Zheng Wenkai.

Majoritatea persoanelor afectate de sărăcie locuiesc în regiuni unde au loc deseori cutremure sau care duc lipsă de o infrastructură corespunzătoare, ceea ce „complică eforturile de a-i scoate din sărăcie”, a adăugat oficialul, director adjunct al unei comisii guvernamentale de luptă împotriva sărăciei.

În trei decenii de deschidere față de lume și de reforme de liberalizare economică, China a avut parte de o creștere spectaculoasă, care i-a permis să detroneze în 2010 Japonia din poziția de a doua putere economică mondială.

Cu toate acestea, în cea mai populată țară din lume – 1,36 miliarde de persoane – Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor se situa la doar 6.767 de dolari anul trecut, echivalentul a 13% din cel înregistrat în Statele Unite, potrivit publicației oficiale chineze Global Times.

În acest context, creșterea tot mai mare a inegalităților în China îi îngrijorează pe experți, precum și pe liderii regimului comunist. Potrivit unui studiu al Universității din Beijing publicat în cursul acestui an, 1% dintre cele mai bogate gospodării din China controlează peste o treime din bogăția țării. În schimb, 25% dintre cele mai sărace gospodării dețin doar 1% din bogăția țării.