Accidentul suferit de Columbia acum 10 ani – începutul sfârșitului pentru navetele spațiale americane – VIDEO

Accidentul navetei spațiale Columbia, petrecut în urmă cu 10 ani, pe 1 februarie 2003, care i-a costat viața pe cei șapte astronauți de la bord, a dat lovitura de grație navetelor spațiale și a condus la o regândire a programului spațial american, informează AFP.

Charles Bolden, directorul NASA, și mai mulți responsabili de rang înalt vor participa, vineri, la o ceremonie de comemorare a tragediei, care va avea loc în cimitirul militar Arlington din Virginia, în apropiere de Washington.

Agenția spațială americană îi va comemora cu această ocazie nu doar pe cei șapte astronauți de pe Columbia, ci și pe cei trei astronauți ai misiunii Apollo 1, morți într-un incendiu în timpul unui exercițiu la sol în ianuarie 1967, și pe cei șapte membri ai echipajului navetei Challenger.

Naveta Challenger a explodat pe 28 ianuarie 1986, la 73 de secunde după ce decolase de la Centrul Spațial Kennedy din Florida.

Columbia, prima navetă care a zburat în spațiu, în aprilie 1981, s-a dezintegrat la reintrarea în atmoferă. Scutul termic de pe una dintre aripile navetei a fost avariat de impactul cu o bucată de spumă izolantă desprinsă de pe rezervorul extern, la puțin timp după decolare, cu două săptămâni înainte.

După acest accident, administrația Bush a decis să pună capăt acestui program, dar a permis celor trei navete rămase să zboare până în 2011, cu scopul de a finaliza Stația Spațială Internațională (ISS), pentru ca Statele Unite să poată să își onoreze astfel angajamentele luate față de partenerii ei, a declarat John Logsdon, fost director la Space Policy Institute din cadrul Universității George Washington.

John Logsdon a fost membru al biroului național de anchetare a accidentului navetei Columbia.

Scoaterea din uz a navetelor americane putea să se întâmple chiar mai devreme, își amintește John Logsdon. În iulie 2005, cu ocazia primei lansări a unei navete după accident, aceeași problemă care i-a fost fatală navetei Columbia s-a produs din nou, dar, de acea dată, bucata de spumă izolantă desprinsă din rezervorul extern nu a reușit să străpungă scutul termic.

NASA a decis reținerea la sol a navetelor sale timp de aproape un an, iar administrația Bush a fost foarte aproape de a anula definitiv acest program spațial, afirmă John Logsdon. Președintele american a cedat în cele din urmă la presiunile partenerilor internaționali ai SUA pentru a finaliza proiectul ISS.

„Foarte devreme, după primele zboruri ale navetelor din anii ’80, ne-am dat seama foarte repede că ele nu își vor ține promisiunea – un acces facil și ieftin în spațiu”, a dezvăluit același expert, adăugând că niciunul dintre proiectele înlocuitoare avansate la acea dată nu s-a concretizat.

„Cred – așa cum a spus comisia de anchetă a accidentului – că decizia de neînlocuire a navetelor încă din acea perioadă a fost un eșec al liderilor politici”, fapt care a obligat Statele Unite să rămână pe orbita terestră joasă timp de 30 de ani, a precizat Jon Logsdon.

Însă „eroarea fundamentală a fost făcută în 1971 și 1972, când s-a decis dezvoltarea unui vehicul spațial care să combine transportul de echipaj uman cu transportul de alimente și provizii”, a continuat el.

„Construirea de vehicule separate pentru astronauți și pentru provizii reprezintă o abordare mai bună și este și una mai puțin costisitoare”, afirmă John Logsdon, adăugând că în noua capsulă spațială americană Orion, aflată în prezent în faza de dezvoltare, concepută pentru zboruri spațiale spre un asteroid și apoi spre Marte, există un sistem de salvare ce permite desprinderea capsulei de lansatorul ei în cazul apariției unor probleme tehnice la lansare. Navetele spațiale nu aveau un astfel de mecanism.

După retragerea din circulație a navetelor americane, în iulie 2011, NASA depinde exclusiv de capsulele rusești Soyuz – care au trei locuri – pentru a-și trimite astronauții la bordul ISS și plătește Rusiei suma de 63 de milioane de dolari pentru un loc la bordul acestor vehicule.

Intrarea în serviciu a unui vehicul spațial american capabil să transporte astronauți la bordul ISS este prevăzută a avea loc cel mai devreme în 2015.

În ceea ce privește misiunile de aprovizionare, ISS depinde de vehiculele automatizate de tip cargo rusești Progress, europene (ATV) și japoneze (HTV), care sunt create pentru a fi folosite o singură dată și care se autodistrug arzând la reintrarea în atmosfera terestră, la finalul misiunii.

În 2010, președintele Barack Obama a implementat un program creat cu scopul de a încuraja sectorul privat să dezvolte sisteme de transport de mărfuri și apoi de astronauți spre ISS.

SpaceX, una dintre companiile selecționate, a răspuns deja acestei provocări, reușind primele două zboruri ale capsulei sale Dragon, un vehicul fără echipaj, care a transportat provizii și carburant la bordul ISS și a revenit apoi în deplină siguranță pe Terra.

ISS este un proiect spațial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanțat în principal de Statele Unite ale Americii și la realizarea căruia participă 16 țări. Stația este ocupată în permanență, din noiembrie 2000, de echipaje comune.

ISS se află pe orbita terestră la o altitudine de 350 de kilometri, efectuând o rotație completă în jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigând cu viteza medie de 28.000 de kilometri/ oră. Cântărind peste 408 tone, ISS oferă un spațiu locuibil echivalent celui dintr-un avion Boeing 747.