Adevărata luptă din Turcia: cea a omului cu puterea

În urmă cu mai bine de două decenii actualul președinte Erdogan câștiga primăria Istanbulului, și se concentra pe ceea ce trebuie să facă un bun primar – curățenie, drumuri, transport public, schilibarea bugetului, lucruri care i-au adus admiratori și susținători, pe plan personal și politic.

Atunci când a devenit prim-ministru Erdogan s-a concentrat pe economie, care în doar câțiva ani a devenit una dintre cele mai puternice ale lumii, stabilă din punct de vedere financiar, dorită de investițiile străine, creatoare de bunăstare pentru popor.

Este suficient să spun că ponderea clasei de mijloc a crescut de la sub 20% în 1993 la 41% în 2010, iar veniturile celor mai sărace pături din societate au crescut cu rate asemănătoare cu cele ale restului populației, ceea ce indică o echilibare a nivelului de trai, spre deosebire de polarizarea acută care se manifestă în societatea occidentală.

Programul economic al cabinetului Erdogan a ferit țara de criză, a adus creșteri remarcabile de PIB și a construit o nație prosperă într-o lumă marcată profund de criză.

În tot acest timp fostul primar și premier, acum președinte, a suferit o transformare îngrijorătoare, alunecând spre un autoritarism cu tentă religioasă.

În urmă cu câțiva ani, în 2013, am văzut reacția pomenitei clase de mijloc la această schimbare – vă amintiți de revolta populară determinată de tăierea unor copaci? În fapt era vorba de aceeași clasă de mijloc care pur și simplu nu voia să piardă ce a câștigat în decenii de muncă susținută – occidentalizare, un grad de libertate greu de regăsit în zonă, bunăstare.

În paranteză fie spus, iată o mutație interesantă: 35 de milioane de oameni din Europa se dovedesc amenințate de sărăcie, conform conform estimărilor unor economiști de la Banca Mondială; în schimb, în jur de 50 de milioane de cetățeni, cu precădere din Turcia și spațiul ex-sovietic au înregistrat o creștere a veniturilor suficient de mare care i-a plasatîn zona clasei de mijloc.

Așadar, clasa de mijloc. Clasa care a ieșit cea mai șifonată din criza economică, care a pierdut cel mai mult, care a plătit cel mai mult, ignorată de politicienii europeni și creditată drept „grupuri marginale” și „câțiva extremiști” de către Recep Tayyip Erdogan.

Noua luptă de clasă are loc acum între etajele societății – politicieni, marii capitaliști, clasă de mijloc – înconjurați de mulțimea care dă „like” în funcție de interese, simpatii și convingeri. Un joc interesant, care pune bazele societății post-capitaliste.

Unii mai puriști vor întreba ce caută armata în ecuație. Unu, și militarii fac parte din clasa de mijloc. Doi, armata turcă are un rol bine definit în societate, și a încercat, în timp, să îl ia în serios și să îl respecte. Trei, armata și Erdogan au o istorie împreună, orice va fi însemnând asta.

În paranteză fie spus, tentativa de lovitură de stat pare să fi fost remarcabil de prost organizată, cum o fi posibil așa ceva?

Și nu pot să evit o istorie, lămuritoare, cred. În urmă cu 4 ani se încheia un proces care dura de mai bine de un deceniu și care privea un grup de 330 de ofițeri acuzați (și condamnați) de tentativă de lovitură de stat. Documentele care demascau activitățile grupului proveneau de CD-uri aparent scris în 2003 – cel puțin așa indicau datele imprimate pe disc – care cuprindeau planuri amănunțite de înlăturare de la putere a partidului AKP: schimbarea conducerii armatei, bombardarea unor moschei, arestarea unor intelectuali.

Dar experții care au consultat documentele și CD-urile, care chipurile fuseseră imprimate în 2002 – 2003 au descoperit elemente care conduceau către Office 2007 – fonturi noi, apărute la patru ani după scrierea CD-urilor, dar și alte refeințe tehnice ce demonstrau că probele au fost de fapt imprimate pe calculatoare ce au avut data schimbată. Au fost, în instanță, discuții întregi și sumedenie argumente pro și contra, ale experților, despre autenticitatea documentelor și data la care acestea au fost scrise, argumente de care nimeni nu a ținut cont. Cum nu prea s-a ținut cont de multe altele de-a lungul timpului, de acțiuni asupra media sau asupra societății civile.

Pentru consolidarea puterii. Vă reamintesc, cel mai puternic drog de pe planetă.