Kaminsky s-a născut în Argentina. Părinții săi erau refugiați ruși de origine evreiască, care se refugiaseră din Rusia la Paris, de unde au fost apoi expulzați. Când Adolfo avea șapte ani, familiei sale – care avea deja pașapoarte argentiniene – i s-a permis să revină în Franța. „Atunci am înțeles importanța cuvântului «acte»”, spunea el.
La 13 ani, Adolfo a renunțat la școală pentru a munci, fiind nevoit să contribuie la întreținerea familiei. A devenit ucenic la o curățătorie de haine, unde a învățat să lucreze cu diverse substanțe chimice. Pasionat de chimie, a început să facă experimente și acasă, ajutat de șeful său, care era inginer chimist.
În vara lui 1943, familia sa a fost arestată și trimisă la Drancy, un lagăr de concentrare în apropiere de Paris. Era ultima oprire înainte de lagărele morții. De data aceasta, au fost salvați de pașapoarte. Guvernul de la Buenos Aires a protestat împotriva reținerii unor cetățeni argentineni, astfel că familia Kaminsky a fost salvată de la moarte. Au fost eliberați, însă nu s-au mai întors la Paris, unde traiul pentru evrei era mult mai periculos. S-au ascuns, iar tatăl lui Adolfo a făcut rost de acte false pentru ei din partea unui grup de rezistență. L-a trimis pe fiul lui să ridice actele, iar când agentul i-a spus băiatului că se chinuie să scoate niște pete de cerneală de pe documente, din cauza cărora ar putea avea probleme, Adolfo l-a sfătuit să folosească acid lactic, un truc învățat mai demult. Trucul a funcționat, iar băiatul a fost invitat să se alăture Rezistenței.
Ca parte a celulei de rezistență, Adolfo Kaminsky primea informații cu privire la cei care urmau să fie arestați, pe care îi avertiza apoi cât mai repede și le fabrica acte false pe loc. Se concentrau pe cazurile cele mai urgente: copiii care urmau să ajungă la Drancy. Au aranjat ca mii de copii evrei să fie trimiși în provincie sau la mănăstiri, sau chiar peste granițe, în Elveția și Spania.
“Dacă dorm o oră, 30 de oameni vor muri”
La un moment dat, Kaminsky și colegii lui au muncit două nopți fără pauză pentru a fabrica acte pentru un grup mare de evrei ce urmau să fie ridicați de naziști.
„E un calcul simplu: într-o oră pot face 30 de acte; dacă dorm o oră, 30 de oameni vor muri”, a spus el, potrivit sursei citate.
Istoricii estimează că rețeaua evreiască de rezistență a salvat de la deportare între 7000 și 10.000 de copii. Însă alți 11.400 n-au mai putut fi salvați.
După război, Kaminsky nu intenționa să lucreze în continuare ca falsificator. Însă prin cunoștiințele pe care și le-a făcut în timpul războiului, oamenii au continuat să-l contacteze. Astfel, Adolfo Kaminsky a mai muncit încă 30 de ani ca falsificator de documente – în războiul de independență din Algeria, în lupta anti-apartheid din Africa de Sud, în Vietnam etc.
În 1971, temându-se că prea multe persoane îi cunosc adevărata identitate și că riscă să fie prins și arestat, Adolfo Kaminsky s-a lăsat de falsificare și a continuat să trăiască din fotografie.