Libertatea le conducea atuncii pașii intelectualilor bulgari, indiferent de orientarea politică, dar, după un sfert de secol, dezamăgirea i-a cuprins, după cum au mărturisit la o dezbatere organizată în week-end la Sofia.
Evenimentul a comemorat un eveniment puțin cunoscut în străinătate, și anume împlinirea a 25 de ani de la vizita lui Francois Mitterrand în Bulgaria. La 19 ianuarie 1989, președintele Franței din perioada 1981-1995, a invitat 12 intelectuali bulgari la un mic dejun la Ambasada Franței din Sofia și a contribuit astfel la promovarea disidenței bulgare.
Momentul avea loc cu 11 luni înainte de căderea Zidului Berlinului, dar puțini anticipau evenimentul care a grăbit căderea blocului sovietic.
Disidentul Jelio Jelev a fost printre intelectualii aduși în atenție de Francois Mitterrand. În august 1990, el a devenit primul președinte democratic al țării.
El consideră acum, la vârsta de 78 de ani, că „tranziția economică nu a fost făcută cum trebuia” și că „fosta nomenclatură este în continuare influentă” în acest domeniu.
Bulgaria a aderat în 2007 la Uniunea Europeană și este considerată cea mai sărăcă țară din blocul comunitar. Aproximativ 1,5 milioane de bulgari au emigrat de la încheierea comunismului, reducând populația țării la un pic peste șapte milioane de locuitori.
În plus, Europa supraveghează cu atenție progresele democratice ale țării, în special în domeniul justiției.
Fostul președinte Jelio Jelev spune că „democrația este incompletă” în primul rând pentru că „nu are baze economice solide”.
„Privind obiectiv, societatea a evoluat, dar majoritatea oamenilor vorbesc despre un eșec personal”, menționează Ivailo Znepolski, directorul Institutului de Studii privind istoria recentă. „Bulgarii asociază trecerea spre economia de piață cu deturnarea de fonduri și reglările de conturi sângeroase între noii îmbogățiți”, adaugă expertul.
La rândul său, Alfred Foscolo, un fost deținut politic, în vârstă de 71 de ani, consideră că „Bulgaria a rămas în etapa perestroikăi, fără a deveni cu adevărat un stat de drept”. Termenul rus descrie transformarea societăților comuniste din Europa de Est după sosirea lui Mihail Gorbaciov la putere, în 1985, reprezentând, restrospectiv, prima etapă a unei mari schimbări.
Regizorul Angel Wagenstein, un socialist, în vârstă de 90 de ani, își exprimă nemulțumirea privind „corupția și jefuirea companiilor deținute de stat prin privatizări oarbe (…) Am obținut libertatea de exprimare, dar cum poți fi liber când sărăcia este castrofică?”, se întreabă el.
„În pofida dezmembrării blocului sovietic, homo sovieticus a rămas”, afirmă profesorul Znepolski, care consideră că acesta „nu a înțeles greșelile trecutului și încă mai speră la societatea ideală promisă în vremea comunismului”.
Societatea bulgară nu le-a îndeplinit promisiunile foștilor disidenți, dar nu este lipsită de reacție în plan democratic.
Astfel, două serii de manifestații ample au avut loc în Bulgaria în 2013. Primele au vizat sărăcia și corupția din țară, provocând demisia guvernului conservator condus de Boiko Borisov.
Tehnocratul Plamen Oreșarski i-a succedat după alegerile anticipate din mai, cu susținerea socialiștilor. Noi manifestații au izbucnit la scurt timp după aceea, acuzând noua putere de legături cu oligarhia. Protestele continuă sporadic din toamnă.