Supraviețuitorii celui mai sângeros atac din istoria Pakistanului împotriva creștinilor se pregătesc să sărbătorească primul Crăciun în lipsa părinților, mamelor sau copiilor pe care i-au pierdut în septembrie, când doi kamikze și-au detonat încărcăturile la încheierea unei mese, relatează AFP.
Micuța catedrală Toți Sfinții din Peshawar, în nordul țării, poartă încă urmele dublului atentat sinucigaș comis în septembrie de doi kamikze care și-au detonat încărcăturile pe care le aveau asupra lor la încheierea mesei de duminică.
Pe fațadă și în curtea interioară a bisericii, impacturile bilelor de metal, amestecate cu încărcătură de explozivi, au perforat piatra, în timp ce în interior, orologiul s-a oprit la ora 11.43, momentul exact în care doi talibani au luat 82 de vieți și au traumatizat numeroși supraviețuitori.
Anwar Khokhar își amintește despre tragedie ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. În acea zi, el a pierdut șase membri din familie, dintre care trei frați. Și, în apropierea Crăciunului, o perioadă de bucurie și de speranță pentru cei aproximativ patru milioane de creștini din Pakistan, inima sa simte o apăsare din cauza lipsei unor ființe dragi.
„Cu cât se apropie Crăciunul, cu atât îmi lipsesc mai mult”, spune el în cadrul ultimei mese de duminică de dinaintea Crăciunului.
În timpul predicii, reverendul Ejaz Gill a încercat să liniștească familiile de creștini din Peshawar care și-au pierdut un apropiat în acest atentat și i-a îndemnat la o comuniune spirituală între victimele „din ceruri” și supraviețuitorii de pe pământ.
Dar rănile sunt încă sunt adânci. După mesă, femei s-au adunat și au plâns în curtea interioară a bisericii, unde se află fotografii cu cele 82 de victime ale acestui atentat fără precedent. O femeie, imposibil de consolat, și-a apropiat fața de fotografia fetei sale, o adolscentă cu ochi luminoși.
„Fiecare familie a pierdut (cel puțin) una sau două persoane. Cum vom putea să sărbătorim Crăciunul? Nu mai există bucurie în acest an”, afirmă Nasreen Anwar, care și-a pierdut în atac fata, în vârstă de 14 ani.
Descendenți în mare parte din castele inferioare indiene, creștinii sunt adesea ținte ale unor diverse acuzații.
În cursul ultimilor ani, creștinii au fost acuzați chiar de profanarea Coranului, o infracțiune pasibilă cu detenția pe viață.
Aceste acuzații au tensionat relațiile dintre minoritatea creștină și o parte a majorității musulmane. Însă, după atentatul de la Peshawar, musulmani și membri ai unor partide islamiste au manifestat pe străzile țării alături de creștini pentru a denunța acest atac și a cere ameliorarea protecției pentru minorități.
„De la atentat, suntem uniți, nu doar creștinii din Peshawar, ci și creștinii din tot Pakistanul și din lumea întreagă. Toți au arătat solidaritate față de noi”, subliniază reverendul Gill.
Cu toate acestea, enoriașii încă așteaptă milionul de rupii (6.800 de euro) promis de Guvern pentru a repara această clădire istorică, o reparație care nu va pansa niciodată rănile și nu va trata suferințele lăsate într-o duminică de septembrie de cei doi kamikaze necunoscuți.