AFP: Vot crucial într-o Italie afectată de austeritate

Italienii, supuși unei severe cure de austeritate de peste un an, au început să voteze duminică pentru alegerea deputaților și senatorilor, un scrutin observat cu lupa de către Europa, care se teme de o instabilitate politică în a treia cea mai importantă economie din zona euro, comentează AFP.

„Italia votează în incertitudine” titrează La Stampa, în timp ce Il Fatto (stânga) notează că indecișii (zece la sută potrivit ultimelor sondaje) sunt cei care vor face diferența, sub titlul „Indecișii decid”.

Patru mari coaliții se înfruntă, în fața celor 47 de milioane de italieni chemați la urne, și anume una de centru condusă de către premierul în exercițiu Mario Monti, una de centru-dreapta condusă de către predecesorul său Silvio Berlusconi, una de stânga condusă de către Pier Luigi Bersani și una a fostului actor de comedie Beppe Grillo.

„Eu votez pentru Partidul Democrat, nu veau să ajungem ca Grecia”, a declarat pentru AFP un cadru, în vârstă de 63 de ani, Alessandro, care a votat încă de la deschiderea secțiilor de votare, la Milano. „Partidul Democrat este singurul care ne poate rezolva problemele”, apreciază Caterina, în vârstă de 19 ani. O avocată, Sara Di Gregori, în vârstă de 30 de ani, este de aceeași părere. „Dacă Berlusconi revine, va fi dezastru”, consideră ea.

„Există multă confuzie în aceste alegeri. Eu votez pentru Berlusconi. Eu știu că are defectele lui, dar este cel mai bun”, a declarat Maria Teresa Gottardi, în vârstă de 65 de ani.

Potrivit ultimelor sondaje disponibile, Partidul Democrat (PD) al lui Bersani pornește de pe prima poziție cu aproape 34% din intențiile de vot, fiind urmat de către PdL-ul lui Berlusconi (30%). Fostul actor de comedie și Mișcarea sa Cinci Stele (M5S) sunt creditați cu 17%, iar Il Professore cu 10-12%.

Însă principala problemă este stabilitatea viitorului guvern. Deși Bersani pare sigur că va obține majoritatea în Camera Deputaților (unde un singur vot în plus asigură majoritatea absolută a mandatelor), situația este mai complexă în Senat, unde totul depinde de ponderea coaliției respective în fiecare regiune în parte.

Totul se joacă în câteva regiuni-cheie, în special în bogata Lombardie, pe care un politolog italian, Roberto d’Alimonte, o prezintă ca pe un „amestec între Ohio și California” în privința rolului-cheie în cadrul viitoarei majorități parlamentare și a importanței sale electorale.

Publicarea de sondaje este interzisă de 15 zile, însă unii au găsit mijloace să ocolească această dificultate. Profitând de actualitatea problemelor de la Vatican, în contextul demisiei Papei Benedict al XVI-lea și organizării unui conclav, ei difuzează pe Internet sondaje mascate care au ca „eroi” pe „fericitul cardinal din Piacenza (adică Bersani), explozivul Camerlengo din Genoa (Grillo) sau vulcanicul cardinal lombard (Berlusconi)”.

Silvio Berlusconi, care plecat de la putere huiduit, în noiembrie 2011, lăsând o Italie aproape asfixiată financiar, a înregistrat o revenire spectaculoasă în sondaje, promițând nu doar o scădere a impozitelor, ci și rambursarea celor plătite anul trecut.

El a reușit să îl prindă din urmă pe liderul stângii, considerat prea puțin charismatic. De asemenea, el s-a implicat într-o polemică, de ultim moment, aruncând săgeți în direcția Europei și „maeștrilor austerității”, într-un interviu pentru un post grec de televiziune difuzat sâmbătă seara. Astfel, el a reușit să stârnească valuri de idignare, în presă, față de această încălcare a „tăcerii electorale” impuse candidaților începând de vineri seara.

Beppe Grillo, ale cărui mitinguri în țară au reunit adevărate „maree umane”, catalizează nemulțumirile italienilor victime ale șomajului și recesiunii.

În ceea ce îl privește pe Mario Monti, desemnat la conducerea Guvernului în noiembrie 2011 cu scopul de a salva Italia de la faliment, fără să fi fost ales vreodată, el suportă consecințele severei cure de austeritate ce a aruncat țara în recesiune.

Cel mai rău scenariu ar fi ca Italia să aibă pe 25 februarie, seara, o majoritate diferită în Cameră față de cea din Senat, ceea ce ar face țara de neguvernat, o ipoteză care îngrijorează atât piețele, cât și partenerii Romei.

Însă politologii consideră mai probabilă o alianță între coalițiile de stânga și cea de centru a lui Monti.