ALEGERI ÎN GERMANIA. Mizele unui scrutin care ar putea schimba soarta Uniunii Europene

Alegerile din 24 septembrie din Germania vor avea, probabil, ca rezultat unul dintre cele mai fragmentate Parlamente pe care țara le-a avut în ultimele decenii. Cele mai mari două partide vor încerca să evite reînnoirea actualei coaliții de guvernare, ceea ce înseamnă că formațiunile mai mici vor avea un rol foarte important în formarea noului Executiv.

Structura ideologică a noii administrații va influența negocierile pentru reformarea Uniunii Europene, iar atunci când partea de sud a Europei va veni cu propriile propuneri de schimbare, o coaliție de centru-dreapta va fi mult mai sceptică decât una de centru-stânga.

Coaliții haotice

În ultimii patru ani, Germania a fost guvernată de o coaliție alcătuită din cele mai mari două partide ale țării: Uniunea Creștin Democrată de factură conservatoare condusă de cancelarul Angela Merkel și Partidul Social Democrat progresist, în fruntea căruia se află fostul lider al Parlamentului European, Martin Schulz. Cu toate că cele două formațiuni au reușit să lucreze împreună, politicile și viziunile lor diferă, iar nici una dintre ele nu mai vrea să se vadă mai departe blocată într-o coaliție cu cealaltă, după aceste alegeri. Ambele partide vor căuta să încheie înțelegeri cu grupările mai mici de pe scena politică, dintre care patru se află în strânsă competiție pentru locul al treilea în țară: Partidul Democratic Liber, Partidul Verzilor, Partidul de Stânga și euroscepticii de la Alternativa pentru Germania. Dacă sondajele de opinie din ultima perioadă sunt suficient de exacte și fiecare dintre acestea va reuși să câștige suficient de multe voturi încât să intre în Legislativ, Germania va fi pusă în fața celui mai fragmentat Parlament din ultimele decenii.

Principalele partide politice din Germania și poziția lor în alegerile naționale din 2017

Pe baza negocierilor anterioare post-alegeri, care în 2009 au durat o lună, iar în 2013 mai bine de trei luni, factorii decizionali din Germania ar putea avea nevoie de luni bune până când să se decidă pentru o formă a noului guvern. Între timp, țara va funcționa sub un guvern-substitut până când partidele reușesc să formeze alianțe funcționale. Deși CDU și SPD își doresc să evite actuala împărțire în coaliție, varianta rămâne, totuși, pe masă. O altă opțiune ar fi formarea unui guvern minoritar, în care un partid să guverneze singur, susținut, după caz, de alte formațiuni mici. Dat fiind climatul politic consensual al Germaniei, acesta ar fi un caz destul de neobișnuit, însă nu poate fi total exclus.

Potrivit celor mai recente sondaje de opinie, partidul Angelei Merkel – Uniunea Creștin-Democrată (CDU) -, și filiala bavareză a acesteia – Uniunea Creștin-Socială (CSU) -, se vor plasa pe primul loc în scrutinul legislativ federal, fiind creditate cu 36%.

Pe locul doi în intențiile de vot se situează Partidul Social-Democrat (SPD, centru-stânga), condus de Martin Schulz, fost președinte al Parlamentului European, cu 23%.

Pe locul al treilea, cu 10% din intențiile de vot, se poziționează formațiunea Die Linke, care are o doctrină de stânga, urmată de Partidul Democraților Liberi (FDP, centru-dreapta), cu 9%, și de partidul eurosceptic Alternativă pentruGermania(AfD, extremă-dreapta), tot cu 9%. Formațiunea Alianța ’90/Partidul Verzilor (B90/G, centru-stânga) este creditată cu 8%.

Care sunt mizele pentru Europa

În Germania, spre deosebire de recentele alegeri din Franța și Olanda, există un risc minor ca guvernul să includă și reprezentanți naționaliști sau eurosceptici. AfD ar putea câștiga câteva mandate în Bundestag, dar probabil că majoritatea celorlaltor partide vor refuza să colaboreze. Între timp, Partidul de Stânga va încerca și el să-și găsească aliați, deși scenariul cel mai plauzibil este acela că va deveni parte a unei alianțe mai largi de centru-stânga. În vreme ce scrutinul din Germania nu ridică aceleași amenințări la adresa stabilității zonei euro, cum s-a întâmplat în Franța și Olanda, următoarele alegeri din Germania vor avea un rol important în determinarea viitorului UE.

Din postura de cea mai mare economie europeană, Germania va avea un rol semnificativ în negocierile reformării UE. Astfel, componența ideologică a Executivului său va fi o piesă crucială în puzzle-ul reconstrucției europene. În ultimele săptămâni, Franța, Italia și Spania au făcut fiecare propuneri în acest sens, inclusiv planuri pentru a crește investițiile în interiorul comunității și reintroducerea măsurilor de distribuire a riscurilor între statele membre. Parisul a anunțat și că va păstra propunerile suplimentare pentru reformarea zonei euro până după alegerile din Germania, pentru a le putea discuta împreună cu Berlinul.

Astfel, cine deține controlul în Parlamentul German va influență negocierile și eventualele compromisuri între blocurile nordic și sudic ale UE. Dacă alegerile se soldează cu o coaliție de centru-dreapta condusă de CDU, Guvernul va adopta probabil o viziune sceptică în privința propunerilor prezentate de Europa de Sud. O coaliție de centru-stânga cu SDP în prim plan, însă, ar fi mai deschisă la acestea. Însă indiferent de cine se află la conducere, Germania și alte state din centrul și nordul continentului vor fi refractare la posibilitatea de a împărți riscurile cu țările din sud. Chiar dacă Berlinul nu se opune în totalitate propunerilor Europei de Sud, mai mult ca sigur va cere control mai strâns și schimbarea politicilor fiscale din zona euro – o concesie pe care țările sudice n-o vor accepta.

Sudarea noii coaliții de la Berlin va influența și dezbaterile pe o varietate de probleme ale UE. De exemplu, în legătură cu creșterea procentului din PIB destinat Apărării, CDU este mult mai dispus să crească cheltuielile militare decât SPD. Când vine vorba de Brexit, majoritatea partidelor din Germania se aliniază în mai multe aspecte: sunt în favoarea ajungerii la o înțelegere cu Marea Britanie, și sunt de acord cu faptul că viitoarele relații ale blocului cu Regatul ar trebui să prevadă mai puține beneficii decât statutul de membru pe care Uniunea îl garantează. Oricum ar fi, Londra ar prefera un guvern condus de CDU decât unul în fruntea căruia să se afle SPD, dat fiind backgroundul lui Schulz de fost președinte al Parlamentului European și puternica sa implicare în apărarea blocului și a instituțiilor sale.

Dar nu doar marile partide vor afecta subiecte de nivel continental. În funcție de poziția Cabinetului, partenerii minoritari din coaliție ar putea să modeleze unele dintre deciziile Berlinului. FDP, de exemplu, va rezista probabil tipului de mișcări protecționiste propuse de Franța, în vreme ce Partidul de Stânga va împinge spre cheltuieli guvernamentale puternice și taxe mai mari pentru corporații. Abilitățile acestor formațiuni de a sculpta politicile publice vor fi, desigur, limitate, dar nu ar trebui să fie complet subestimate.

Germania se va confrunta cu un viitor plin de provocări

Dincolo de grijile referitoare la Uniunea Europeană, Germania se confruntă și cu un număr important de provocări interne. Chiar dacă până acum, în campania electorală, discutarea acestor probleme a fost absentă, la un moment dat țara va trebui să se confrunte cu acestea.

Economia Germaniei a crescut într-un ritm decent în ultimii ani, iar șomajul este la un minim istoric. Totuși, ca membru al zonei euro, țara ar putea totuși să fie afectată de evoluțiile din alte state. De exemplu, programul care a ajutat Grecia să-și stabilizeze economia va expira la jumătatea lui 2018, iar Atena va cere probabil reducerea datoriei suverane. Aceasta este o ipoteză controversată în Germania, iar FDP a sugerat chiar ca Grecia să iasă din zona euro în schimbul eliminării datoriei. Alegerile generale din Italia de la începutul lui 2018 oferă și ele noi provocări. Există o șansă reală ca în urma acestui scrutin să se instaleze în „Cizmă” un guvern eurosceptic, fapt care ar crea un blocaj în dezvoltarea reformelor UE.

Stabilitatea Germaniei ar putea fi zdruncinată din mai multe motive care nu țin de capacitatea sa de control, pe măsură ce economia cu locomotiva „exporturi” este pusă sub presiune de către principalii parteneri comerciali. Țările din sudul continentului vor ca Berlinul să crească cheltuielile interne pentru a stimula importurile, iar SUA au criticat în repetate rânduri Germania și surplusul său comercial masiv. O poziție ceva mai protecționistă a Statelor Unite ar putea dăuna exporturilor nemțești. Mai mult, principala ramură industrială a Germaniei, sectorul auto, ar putea fi nevoită să-și readapteze modelul de business, pe măsură ce se confruntă cu competiția noilor tehnologii, mai ales după scandalul „dieselgate”, referitor la emisiile de noxe.

În final, Germania are în față două provocări demografice extrem de complexe. Prima se referă la faptul că societatea germană devine din ce în ce mai cosmopolită, datorită migrației din alte state UE, dar și odată cu criza refugiaților și cu imigranții care au ajuns în Europa din Orientul Mijlociu. Reversul medaliei este faptul că această creștere a imigrației a determinat renașterea mișcărilor naționaliste și apariția grupurilor anti-imigrație, și chiar dacă acestea nu sunt la fel de puternice precum cele din Franța, de exemplu, reprezintă o îngrijorare din ce în ce mai mare. Cea de-a doua provocare este rata scăzută de fertilitate din teritoriu și speranța de viață foarte mare. Populația Germaniei va deveni, în aceste condiții, din ce în ce mai îmbătrânită și, în consecință, minoritară în deceniile următoare, punând presiune suplimentară pe sistemul de asigurări de sănătate și pe cel de pensii.

Toate aceste probleme care planează asupra scrutinului din 24 septembrie vor fi tranșate de noua coaliție de guvernare și vor evolua conform configurației acesteia și a modului în care aceasta înțelege să se raporteze la reformele Uniunii Europene. Economia alunecoasă și problemele demografice nu vor dispărea, însă, astfel că, indiferent ce partid va conduce țara, Germania va trebuie, în definitiv, să se confrunte cu aceste provocări.