ALEGERI ÎN UCRAINA – Rezultate oficiale: Petro Poroșenko devine „cel mai legitim președinte ucrainean”. Ce șanse are „oligarhul ciocolatei” să OPREASCĂ RĂZBOIUL. Analiză Gândul

Donbasul nu va deveni Somalia, a fost promisiunea pe care miliardarul Petro Poroșenko (48 de ani, 1,6 miliarde de dolari, conform Forbes) a făcut-o electoratului ucrainean care i-a acordat, duminică, un vot cum niciun alt președinte al Ucrainei nu a mai primit în ultimii 23 de ani. Cu cele 54 de procente pe care le are în rezultatele oficiale anunțate luni seară, „oligarhul ciocolatei” a obținut „cea mai răsunătoare victorie” din 1991 încoace, a subliniat pentru gândul Octavian Milewski, Think Vișegrad Fellow al Center for Eastern Studies (OSW). „Nu există precedent prin care un președinte ucrainean să fi obținut victoria din primul tur, la o distanță de aproximativ 40% de următorul clasat. Poroșenko este cel mai legitim președinte al Ucrainei”, crede expertul, care admite că succesorul lui Viktor Ianukovici este un oligargh, dar unul „cu idei benigne și reformiste despre viitorul Ucrainei”. Foarte important, este și un proeuropean.

Câștigarea alegerilor din primul tur de către Petro Poroșenko este importantă pentru Ucraina din mai multe motive. În primul rând, îi conferă o legitimitate pe care nimeni nu o mai poate contesta. Pentru prima dată în cele trei luni post-Ianukovici, Rusia recunoaște puterea de la Kiev, aceeași poziție fiind anunțată chiar și de președintele destituit, Viktor Ianukovici. De asemenea, Ucraina și, alături de ea, Europa, nu mai trebuie să treacă prin eforturile organizatorice uriașe ale desfășurării unui nou tur de scrutin în condiții de securitate, cu observatori internaționali și toate măsurile necesare unui vot corect și sigur, punctează pentru gândul Cristian Ghinea, director al Centrolului Român de Politici Europene (CRPE).

„Important este și că Poroșenko a luat voturi atât din est, cât și din vest, desfăcând astfel paradigma Est-Vest. Pare că electoratul este obsedat de unitate”, este interpretarea votului ucrainean oferită de Ghinea și întărită, într-un scurt interviu acordat gândul, și de Sergyi Gerasymchuk, director de programe internaționale în cadrul Strategic and Security Studies Group, din Kiev. Ghinea subliniază că, în ciuda precedentelor istorice care au arătat că, în situații de criză și război, oamenii votează extremele și naționaliștii, ucrainenii au respins orice propunere extremistă.

SPORT 2024, an-record: Simone Tempestini, al noulea titlu de campion

23:00

ACTUALITATE Burduja, despre FACTURILE la energie, după ridicarea plafonării: Fiecare român va alege furnizorii cu cele mai mici oferte

21:55

YURIY_DYACHYSHYN_AFP_MEDIAFAX

Paradoxul unui mandat uriaș: candidatul nu a promis nimic concret

Directorul CRPE subliniază că lui Poroșenko i-a lipsit un program politic. El nu a promis pași concreți, dincolo de pace în termen de trei luni de la începerea mandatului și recuperare economică: „Petro Poroșenko nu a zis nimic concret. Are o legitimitate imensă, dar nu e clar pentru ce a câștigat acest mandat. Nimeni nu știe ce va face Poroșenko”.

Observatorii și, alături de ei, electoratul, i-au pregătit însă lista de sarcini. Din punctul de vedere al lui Sergyi Gerasymchuk, de la Strategic and Security Studies Group (Kiev), „oligarhul ciocolatei” are două sarcini prioritare: „1. Să oprească războiul. Șansele lui Poroșenko în acest sens sunt relativ mici. Chiar dacă Rusia și-ar retrage trupele de la granița cu Ucraina, este foarte probabil ca tensiunile de o magnitudine mai mică să persiste. 2. Să îmbunătățească relațiile cu Rusia. În această privință, președintele are mai multe șanse”.

Octavian Milewski i-a trasat trei sarcini lui Poroșenko: „1. Reconstrucția și consolidarea instituțiilor statului (armată, trupele ministerului de Interne, posibil anumite forme de lustrație pentru diverse categorii de funcționari) și a economiei (datoria enormă și reforma energetică); 2. Lupta împotriva corupției; 3. Controlul asupra teritoriilor din Donbas și războiul asimetric din Est”. La acestea s-ar putea adăuga reconcilierea națională, însă acesrta trebuie să fie obiectivul pe termen lung.

Experții consultați de gândul susțin că Poroșenko are și legitimitatea, și competențele, și experiența necesare pentru a ține piept Rusiei.  Noul președinte al Ucrainei îl cunoaște bine pe Vladimir Putin, pe care l-a descris drept „un negociator puternic și dificil”, cu care poate ajunge la un compromis. Moscova a transmis, luni, semnale că ar putea accepta un dialog real cu Poroșenko. „Petro Poroșenko a dat semnale că cel puțin va încerca să stea la masă cu Putin, însă cu condiția ca UE și SUA să aibă rolul negociatorilor”, notează Octavian Milewski.

Ispitele Kremlinului

Din punctul de vedere al ucraineanului, însă, două lucruri nu vor fi deschise negocierii când se va așeza la masă cu Putin: Crimeea, care, în ciuda referendumului și a alipirii la Rusia, „este și va rămâne ucraineană”, și „orientarea proeuropeană a Ucrainei”. Sergiy Gerasymchuk susține că este „aproape imposibil” ca Poroșenko să recunoască anexarea peninsulei Crimeea și „fără îndoială” nici Rusia nu va vrea să negocieze acest aspect, de vreme ce, din punctul de vedere al Moscovei, alipirea acestei regiuni la Rusia este o afacere încheiată.

„Cu siguranță Poroșenko nu va vrea să repete greșelile predecesorilor săi, și mai ales ale lui Ianukovici, de a purta negocieri ascunse și a semna documente obsucure în detrimentul general al Ucrainei”, crede Milewski. Și Sergiy Gerasymchuk a atins acest punct, respectiv speranța că Poroșenko nu se va lăsa corupt de Putin. De aceasta depinde viitorul Ucrainei – fie colapsul Ucrainei, fie prăbușirea președinției lui Poroșenko, într-un Maidan la fel de sângeros precum cel care l-a destituit pe Ianukovici. „Mulți ani, Rusia a făcut tot posibilul să îi compromită pe liderii ucraineni, ținându-i aproape de Kremlin și folosindu-se de elitele ucrainene corupte pentru a promova ideea unei Ucraine care este de fapt un stat eșuat”, comentează expertul ucrainean pentru gândul.

Acesta atrage atenția și asupra imaginii de „părinte ocrotitor” pe care și-a construit-o Petro Poroșenko, tată a patru copii, pentru a răspunde nevoilor electoratului de a vedea un lider gata să îl protejeze de agresiunea „marelui urs”. De altfel, și Iulia Timoșenko a demonstrat că a înțeles această nevoie, însă ea nu a reușit să o exploateze la fel de bine. Ucraina, „o societate posttraumatică, a trecut la psihologia războiului și a avut nevoie de un lider care să dea dovadă de putere. În același timp, Timoșenko, numită cândva singurul bărbat din politică, se încadrează în mod paradoxal în stereotipul tatălui, dar nu a reușit să își gestioneze campania cum trebuie. Se pare că anii în închisoare i-au afectat puternic intuiția politică, iar consilierii săi nu au putut compensa această nevoie”, explică directorul din cadrul Strategic and Security Studies Group.

Ce se întâmplă cu Maidanul

Cu un vot chiar mai puternic (57%, față  decât Petro Poroșenko a câștigat primăria Kievului Vitali Kilciko, fostul campion de box devenit, la un moment dat, lider al mișcării EuroMaidanului. Luni, Kliciko a anunțat că baricadele rămase pe Maidan, adică în Piața Independenței din Kiev și pe străzile de lângă ea, vor fi demontate. „Maidanul și-a îndeplinit obiectivul-cheie, am scăpat de dictator. Baricadele au avut rolul lor și trebuie dezmembrate. Kievul trebuie să revină la o viață normală”, a îndemnat azi Kliciko.

Cristian Ghinea, de la CRPE, se arată rezervat în a comenta dacă noua putere din Ucraina are autoritatea necesară în fața Maidanului pentru a-i trimite acasă pe cei rămași în stradă.

„Maidanul are încă o puternică valoare simbolică”, în opinia lui Octavian Milewski. „Luptătorii de pe Maidan au trăit nu numai șocul luptelor și a celor peste o sută uciși, dar și a dispariției subite a lui Ianukovici. Nimeni nu se aștepta ca Ianukovici să dea bir cu fugiții. În prezent, Maidanul este un fel de câine de pază a idealurilor revoluției. Revendicările sale despre reforme abia dacă încep să fie satisfăcute prin alegerile președintelui (Poroșenko) și a primarului Kievului (Kliciko)”, mai comentează expertul, avertizând că „reformele radicale și dureroase” abia acum încep. Iar Maidanul, care a eșuat în 2004, ar putea să nu fie mulțumit și să dea dovadă de mai multă vigilență.