AMENINȚAREA NUCLEARĂ este încă puternică, în ciuda scăderii cheltuielilor militare. Cele 8 țări care au „BUTONUL ROȘU” și 19.000 de focoase nucleare

Amenințarea nucleară a rămas puternică în 2011 în pofida încetării cheltuielilor globale pentru armament, o premieră după 1998, subliniază raportul anual 2012 al Sipri publicat luni, relatează AFP.

Institutul internațional de cercetare pentru pace din Stockholm (Sipri) arată de asemenea în raportul său că Primăvara arabă a generat noi tipuri de conflict.

Cheltuielile anuale pentru armament se ridică la aproximativ 1.738 miliarde de dolari (1.398 miliarde de euro), acestea cunoscând în 2011 cea mai slabă creștere anuală (plus 0,3 la sută), care se explică în mare parte prin criza economică. Acestea reprezintă 2,5 la sută din PIB-ul mondial sau 249 de dolari (199,4 euro) de persoană.

EXTERNE Războiul din Ucraina, ziua 1031. Putin provoacă NATO la un „duel” balistic. Zelenski, după ce a respins armistițiul: „Vedeți cu cine avem de-a face?”

06:00

CRĂCIUN Comedia romantică care a devenit populară pe Netflix: O poveste MAGICĂ despre regăsirea iubirii

23:58

„Este încă prea devreme pentru a spune dacă aceasta înseamnă că cheltuielile cu armamentul s-au stabilizat în sfârșit”, subliniază Sipri.

Numărul focoaselor nucleare s-a diminuat în 2011, în mare parte deoarece Rusia și Statele Unite și-au redus arsenalul.

La începutul lui 2012, opt state (Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, India, Pakistan și Israel) dețineau aproximativ 19.000 de focoase nucleare. Acestea aveau peste 20.500 în 2011, precizează raportul.

„Programele de modernizare demarate de majoritatea statelor sugerează că armele nucleare rămân un atribut al puterii la nivel internațional”, apreciază un cercetător al Sipri, Shannon Kile.

„În pofida unui interes global reafirmat pentru dezarmare, niciuna dintre țările care dispun de arme nucleare nu a demonstrat până în prezent o intenție, alta decât cea retorică, de a abandona arsenalul său nuclear”, a adăugat acesta.

Conform lui Kile, în 2011, „controversele privind sectorul nuclear iranian și sirian au dat naștere unor noi îndoieli privind eficacitatea abordărilor juridice internaționale, în special rolul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite în gestionarea cazurilor presupuse sau efective de încălcare a unor importante obligații și norme ale tratatului de control al armelor”.

În ceea ce privește programul iranian, este necesar „de acum înainte să știm dacă negocierile actuale între Iran și grupul 5+1 vor avea rezultate concrete”, a declarat Kile pentru AFP.

„Șansele de a obține un (…) acord rămân incerte deoarece cele două părți nu joacă corect”, a adăugat acesta.

Printre altele, Sipri arată că Phenianul ar dispune de aproximativ 30 de kilograme de plutoniu de calitate militară ceea ce i-ar permite să construiască până la opt arme nucleare, „în funcție de intențiile sale și de competențele tehnice”.

Conform unui raport al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite din 2011 difuzat de presă, statul a dezvoltat un program de îmbogățire a uraniului timp de mai mulți ani, poate chiar decenii, însă „nu se știe dacă Phenianul a produs uraniu îmbogățit la un nivel care ar permite fabricarea armelor nucleare”, afirmă Sipri.

De asemenea, raportul subliniază că războaiele civile din statele în curs de dezvoltare au devenit forma dominantă de conflict.

„Am fost martori la dispariția aproape completă a războaielor între state, al căror număr a atins un minim istoric”, a comentat pentru AFP directorul Sipri al programului Conflicte armate și Gestiunea conflictelor, Neil Melvin.

Astfel, „violența în interiorul statelor s-a intensificat”, așa cum a fost cazul Libiei și cum poate deveni Siria, a arătat Melvin.

În concluzie, Sipri constată că Primăvara arabă a redefinit condițiile conflictelor.

„Evenimentele anului trecut nu sunt izolate (…) acestea sunt ecoul schimbărilor intervenite în cadrul conflictelor din ultimele decenii”, explică Melvin.

„Aceste schimbări sugerează apariția unor noi forme de conflict în care intervențiile internaționale sunt mai dificil de pus în practică”.

Fondat în 1966, Sipri este un institut internațional independent, finanțat în proporție de 50 la sută de statul suedez și al cărui sediul se află la Stockholm. Acesta este specializat în conflicte, armament, controlul armelor și dezarmare.