Analiști: Iranul poate tulbura tranzitul global de petrol în replică la uciderea lui Quasem Soleimani

Riscul re-apare după ce generalul iranian Qassem Soleimani a fost ucis vineri dimineață într-un atac aerian lansat de către Statele Unite asupra convoiului în care acesta se afla pe aeroportul din Bagdad. Teheranul a promis că va riposta, iar cel mai vulnerabil punct este Strâmtoarea Ormuz, un punct important în tranzitul internațional de petrol asupra căruia Iranul deține un avantaj geostrategic.

Canalul, care are o lățime de puțin sub 30 de kilometri în punctul său cel mai strâmt, este singura cale pentru a transporta petrolul din Golful Persic către oceanele lumii. Anul trecut, atacuri asupra a două nave care transportau petrol și substanțe petrochimice în apropierea Golfului Oman au cauzat instabilitate pe piața țițeiului care au dus la creșterea prețurilor, o evoluție care s-a repetat vineri după uciderea generalului iranian. Cotațiile internaționale ale țițeiului au urcat cu peste 4% vineri.

Analiștii Eurasia Group sunt de părere că răspunsul Iranului după uciderea lui Soleimani s-ar putea manifesta prin perturbarea transporturilor de petrol în Golful Persic.

„Ne așteptăm ca Iranul să repornească agresiunile asupra navelor care transportă petrolul în Golf, poate chiar să relanseze ofensive militare pentru a întrerupe temporar transportul”, au comunicat analiștii. Dimensiunile pasajelor navigabile din Strâmtoarea Ormuz forțează navele să treacă prin apele teritoriale iraniene.

Peste 80% din petrolul care trece prin strâmtoare este destinat țărilor asiatice, iar cumulat pe aici trec peste 22,5 milioane de barili în fiecare zi, adică aproximativ 24% din producția zilnică de petrol la nivel global și circa 30% din întreaga cantitate de petrol care este transportată de nave pe apă.

Statele Unite au amenințat în trecut Iranul cu represalii dacă încearcă să blocheze tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz. Presiunile economice ale SUA sub formă de sancțiuni urmăresc stoparea tuturor exporturilor iraniene de petrol, care reprezintă circa 40% din totalul veniturilor bugetare ale Teheranului, și implicit colapsul economiei iraniene.