ANALIZĂ. Mișcările separatiste care ar putea fi inspirate de referendumul scoțian

În jumătatea estică a Europei, destrămarea Uniunii Sovietice și cea a Iugoslaviei au creat numeroase țări noi, dar în Europa de Vest, granițele au rămas aceleași. Cu toate acestea, există tendințe separatiste, unele dintre ele militante, relatează Deutsche Welle, în pagina electronică.

CATALONIA

Cea mai mare influență a referendumului din Scoția va fi în Catalonia. Regiunea beneficiază în prezent de un nivel ridicat de autonomie culturală și politică și are propriul parlament regional. Dar catalanii vor propriul stat, în principal din rațiuni economice, ei afirmând că Spania ca întreg profită de bogăția Cataloniei. De la începutul crizei economice, numărul celor care susțin independența a crescut în mod semnificativ. Guvernul regional din Barcelona vrea să organizeze un referendum ca cel din Scoția în noiembrie, dar Madridul refuză să îl accepte. O confruntare pare, astfel, inevitabilă.

EXCLUSIV Vești proaste de Crăciun pentru WIZ KHALIFA, rapperul american care s-a DROGAT pe scenă, la festivalul „Beach Please!”

07:00

JUSTIȚIE Fostul lider al grupării Sportivilor, unul dintre cei mai periculoși infractori, a fost EXTRĂDAT din Italia și este încarcerat în Penitenciarul Rahova

00:39

ȚARA BASCILOR

Naționalismul basc și limba bască au fost oprimate în timpul dictaturii lui Franco, la fel ca în Catalonia. Dar Țara Bascilor spaniolă este într-o situație economică mai proastă decât Catalonia. Cu toate acestea, o minoritate a naționaliștilor basci este mult mai militantă în prezent. Organizația bască ETA a ucis peste 800 de persoane în 50 de ani în efortul de a obține separarea de Madrid. În urmă cu trei ani, ETA a renunțat la violență. Dar nici asaltul, nici negocierile nu au adus Țara Bascilor mai aproape de un referendum.

FLANDRA

În ultimele alegeri parlamentare din Belgia, Noua Alianță Flamandă condusă de Bart de Wever a devenit cea mai puternică formațiune din Flandra. De Wever este convins că statul belgian se va destrăma oricum, așa că vrea stabilirea unei Flandre independente prin negocieri. Separatismul flamand este un caz special: Belgia este formată din Flandra vorbitoare de olandeză, Valonia vorbitoare de franceză – care include și o comunitate vorbitoare de germană – și regiunea bilingvă Bruxelles.

Dacă Flandra se va separa, Belgia își va pierde jumătate din populație și putere economică. O mare problemă în acest caz ar fi însă Bruxelles-ul, unde se află sediile UE și NATO. Neclară va fi și situația Valoniei. Au fost discuții despre unirea acesteia cu Franța, Luxemburg sau chiar Germania. Dar până în prezent, belgienii au reușit să rămână împreună.

PADANIA

Mișcarea separatistă din nordul Italiei are motivații strict economice. Nordul, cu regiunile Lombardia, Valle de Aosta, Piemont, Liguria, Veneția și Emilia Romagna, generează o mare parte din produsul național al Italiei. Mulți italieni din nord cred că cei din centrul și sudul Italiei risipesc banii pe care ei îi câștigă cu greu. În anii ’90, partidul Liga Nordului a cerut o separare deplină a regiunii Padania, nume derivat din „pianura padana”, denumirea italiană a Văii Po. În prezent, Liga Nordului este mult mai moderată și cere doar ca nordul să păstreze trei sferturi din banii produși, în loc să îi transfere Romei.

TIROLUL DE SUD

În Tirolul de Sud, factorii economic și cultural-istoric se îmbină. Tirolul de Sud a aparținut Austro-Ungariei până la sfârșitul Primului Război Mondial, după care a fost atribuit Italiei. După o fază de „italienizare” în timpul regimului lui Mussolini, Tirolul de Sud a câștigat din ce în ce mai multă autonomie politică și lingvistică, după al Doilea Război Mondial. Bogata regiune are chiar dreptul de a-și păstra o mare parte din venit. Multă vreme, cetățenii din Tirolul de Sud au părut mulțumiți, dar criza datoriilor a reaprins sentimentul separatist și tot mai mulți dintre ei cer separarea de Roma.

CORSICA

Multă vreme, statul francez a încercat să elimine complet limba corsicană din viața publică și din școlile de pe insulă. Încercările de obținere a autonomiei au fost combătute. Grupările militante, în principal FLNC, au încercat timp de mulți ani să iasă de sub suveranitatea Franței prin violență, atacând reprezentanții sau simbolurile statului francez și casele de vacanță ale cetățenilor Franței continentale.

În această vară, FLNC a anunțat că nu va mai folosi violența, dar potențialul de conflict rămâne. Sugestiile de autonomie făcute de Guvernul socialist condus de Lionel Jospin, în 2000, au înfuriat opoziția conservatoare. Aceasta consideră că dacă va fi acordată autonomie Corsicăi, și alte regiuni, precum Bretania sau Alsacia, ar putea cere independența. În mod tradițional, Parisul manifestă prea puțină considerație față de limbile regionale, devreme ce politicenii din capitala Franței le consideră periculoase pentru unitatea țării.

BAVARIA

Puțini bavarezi se gândesc probabil serios la înființarea unui stat propriu. Bavaria are deja termenul „stat” inclus în numele său oficial „Freistaat Bayern” – statul liber Bavaria. Există însă și secesioniști bavarezi, cum ar fi politicianul conservator Wilfried Scharnagel (CSU) care a cerut separarea de Germania într-o carte publicată în 2012. Dar până în prezent nu a apărut o mișcare semnificativă în acest sens.

Mișcări separatiste nu există însă doar în Europa, subliniază CNN, enumerând și alte zone din lume.

QUEBEC

În 1995, provincia Quebec a organizat fără succes cel de-al doilea referendum în 15 ani pentru a se separa de Canada, după ce locuitorii săi au respis această propunere în 1980. Mulți au atribuit această înfrângere întrebării neclare la care au fost chemați să răspundă cetățenii. În timp ce scoțienii vor fi întrebați simplu dacă „Scoția trebuie să fie o țară independentă”, canadienii din Quebec au fost întrebați dacă „sunt de acord ca (provincia) Quebec să devină suverană, după ce a oferit oficial Canadei un nou Parteneriat Politic și Economic, în cadrul proiectului de lege privind viitorul Quebecului și al acordului din 12 iunie 1995”. Din 1995 însă, apetitul Quebecului pentru independență pare să fi scăzut.

CHINA

China are motive să fie îngrijorată de mișcările separatiste, care își fac simțite vocile din Tibet până în Hong Kong, fără a mai menționa „renegata provincie” Taiwan. În acest sens, cotidianul controlat de stat Global Times a luat atitudine împotriva independenței Scoției, afirmând: „dacă Scoția obține independența, Marea Britanie va coborî de la nivelul de țară de primă clasă la cel de rangul al doilea, ceea ce va rupe din nou echilibrul în Europa. Iar consecințele ar putea avea influență asupra geopoliticii internaționale”.

Provincia vestică Xinjiang, unde trăiesc numeroși uiguri, are una dintre cele mai vocale mișcări separatiste. Atacurile din gări și alte locuri publice din provincie au determinat autoritățile chineze să lanseze o campania antiteroristă în Xiniiang, pe care activiștii uiguri o numesc Turkistanul de Est.

KURDISTAN

Kurzii au militat multă vreme pentru o țară a lor și, paradoxal, acum, când este nevoie de un front unit împotriva ISIS, kurzii au cea mai mare șansă de a câștiga în sfârșit mai multă autonomie în nordul Irakului. Kurzii au fost divizați și reprimați de la destrămarea Imperiului Otoman, când au fost stabilite actualele granițe internaționale ale regiunii, făcând din Kurdistan cea mai mare națiune din lume fără stat. Siria și Turcia au, de asemenea, comunități kurde importante și este puțin probabil ca acestea să vadă cu ochi buni o independență mai mare acordată kurzilor în Irak.