„În calitatea de cancelar, eu trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru tot. Acestaeste ultimul meu mandat de cancelar,”a declarat luni Angela Merkel, citată de bbc.com.
„Nu voi mai candida pentru niciun post politic după încheierea mandatului. Pentru restul legislaturii, sunt pregătită să lucrez în continuare în calitatea de cancelar. Am sentimentul că este momentul să deschidem un nou capitol,” le-a spus Merkel reporterilor în Berlin.
Anunțul Angelei Merkel, care își comunică decizia de a se retrage din marea politică după trei mandate de cancelar al Germaniei și 18 ani la șefia CDU, a luat prin surprindere lumea politică germană. În 2016, când se confrunta deja cu o puternică scădere în popularitate pe fondul crizei refugiaților, Merkel își anunța încă intențiile de a candida pentru al patrulea mandat. Nu a transmis niciodată dorința de a se retrage, în pofida problemelor coaliției aflate le guvernare. Prăbușirea în sondaje a formațiunii de centru dreapta pe care o conduce, în urma politicilor pro-imigrație promovate de Merkel, anunța, însă, dezastrul electoral care a devenit evident după alegerile locale din 2018.
Duminică, Merkel a primit o nouă lovitură
Uniunea Creștin-Democrată a obținut doar 27% din voturi la scrutinul regional de duminică (28 octombrie) din landul Hesse, în scădere cu 10% față de alegerile anterioare, potrivit agenției Dpa.
Este cel mai slab rezultat înregistrat de CDU în acest land din 1966 și până astăzi și, așa cum anticipau comentatorii politici, a amplificat tensiunile interne în formațiunea lui Merkel și în rândul coaliției de guvernământ de la Berlin.
Eșecul este dublat de slaba performanță a Partidului Social-Democrat (SPD), partenerul de coaliție al CDU, care a înregistrat un rezultat dezamăgitor, obținând doar 19,8% din voturi, în timp ce formațiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a intrat pentru prima dată în Parlamentul regional, după ce a câștigat 13,1% din voturi.
Surse din cadrul CDU semnalaseră luni dimineață, după acest eșec răsunător, că Angela Merkel nu va mai candida pentru un nou mandat de președinte al partidului în decembrie. Merkel a confirmat ideea, subliniind că s-a gandit dinaintea vacanței de vară să nu mai candideze la conducerea CDU. „Prin această decizie, mă distanțez de convingerea că funcția de lider al partidului și cea de cancelar trebuie să fie deținute de aceeași persoană”, a explicat Angela Merkel, precizând că i-a informat despre aceste decizii pe Horst Seehofer, liderul Uniunii Creștin-Sociale (CSU, filiala bavareză a CDU), precum și pe Andrea Nahles, președintele Partidului Social-Democrat (SPD, centru-stânga), partener de guvernare.
Prăbușirea erei Merkel
Merkel a fost criticată dur în ultimii ani, din cauza politicilor flexibile în materie de imigrație, care au dus la o scădere fără precedent a popularității coaliției aflate la guvernare, concomitent cu creșterea în sondaje a mișcării de extremă dreapta.
În ultimii ani, postul de cancelar al Germaniei a devenit una dintre cele mai puternice poziții politice din lume, iar Merkel a avut un cuvânt important de spus în toate crizele continentului european, de la cea financiară din 2008 și până la Brexit.
Prăbușirea întregii ere politice pe care a reprezentat-o Angela Merkel a fost anticipată de analiști încă de la sfârșitul lui 2017 – începutul lui 2018, când publicația Politico.eu anunța că eșecul de a forma o coaliție de guvernământ va marca sfârșitul Angelei Merkel ca politician, dar și finalul direcției politice pe care a urmat-o Germania până acum. Jurnaliștii o numeau, la acel moment, Hillary Clinton a Germaniei.
„Imaginați-vă pentru o clipă că lucrurile nu merg în conformitate cu scenariul. Luați în considerare faptul că mulți germani nu doresc o coaliție „GroKo” și că istoria recentă sugerează că zeitgeist-ul (n.r. „spiritul epocii”) este de partea lor. Mai presus de toate, amintiți-vă că GroKo este alegerea sigură, corectă, care menține un status quo,” scrie Politico.eu în ianuarie 2018, înaintea Congresului în cadrul căruia social democrații germani se pregăteau să anunțe o nouă coaliție la guvernare.
„Oricare ar fi rezultatul, împărăteasa politică a Europei va fi aproape cu siguranță detronată. Este foarte puțin probabil ca Merkel, care a eșuat de două ori să creeze o coaliție și care e din ce în ce mai sub presiune în interiorul propriei tabere, să rămână în fruntea partidului”.
Astfel, anticipează analistul american Matthew Karnitschnig, plecarea lui Merkel ar avea un impact seismic în politica europeană, iar Europa nu ar pierde doar cel mai longeviv lider politic, ci și un factor de stabilitate care ține UE unită în fața crizelor mari și mici cu care se confruntă. Dacă formațiunea creștin democrată condusă de Merkel virează mai la dreapta, urmând exemplul stabilit de Sebastian Kurz în Austria, toate pariurile pe Europa sunt oprite, anticipează jurnalistul.
Luni, 29 octombrie 2018, după eșecurile electorale repetate ale CDU, acest moment pare să se apropie, așa cum a sugerat chiar Angela Merkel când și-a anunțat retragerea: „Am sentimentul că este momentul să deschidem un nou capitol„.
Creșterea și căderea politică a primei femei cancelar al Germaniei
În 2005, Merkel a devenit prima femeie cancelar al Germaniei după o experiență de cinci ani ca președinte al Uniunii Creștin-Sociale. Autoritatea sa politică a devenit notorie pe continent după ce deciziile de austeritate luate în timpul crizei economice din 2008 salvează bancile nemțești și transformă Germania în statul european cu cea mai puternică revenire economică.
Merkel s-a născut în Germania de Vest, a ajuns să studieze fizică în Germania comunistă și a obținut un doctorat în chimie cuantică, lucrând peste un deceniu ca cercetător. Angela Dorothea Kasner (64 de ani), cunoscută acum în întreaga lume drept Angela Merkel, a intrat în politică în 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului, când s-a înscris în partidul pe care îl conduce acum.
În 1991, cancelarul Helmut Kohl o pune la conducerea Ministerului Femeilor și al Tineretului, trei ani mai târziu ajungând ministrul Mediului și al securității nucleare. În 1998, Kohl pierde alegerile pentru un nou mandat de cancelar, iar Merkel este numită noul secretar general al CDU.
Ca lider al partidului Creștin Democrat încă din 2000, Merkel candidează pentru funcția de cancelar al Germaniei în 2002, însă pierde în fața lui Edmund Stoiber. Revine în competiție în 2005, atunci când reușește să îl depășească într-o luptă foarte strânsă pe contracandidatul Gerhard Schröder.
În 2009, Angela Merkel câștigă al doilea mandat de cancelar, urmând ca un an mai târziu să ajungă liderul care să găsească soluția pentru criza greacă și pentru păstrarea zonei euro. Prosperitatea de pe piața muncii și parcursul economic din ce în ce mai bun al Germaniei o ajută pe Merkel să obțină în 2013 încă un mandat în funcția de cancelar.
În 2014, criza ucraineană o forțează să-l confrunte pe liderul rus, Vladimir Putin, pentru a opri disputele militare de pe frontul est-european. Un an mai târziu, contrar dorinței partidului său, Merkel deschide porțile Germaniei pentru un număr mare de imigranți din Orientul Mijlociu și îndeamnă liderii europeni să procedeze la fel.
Politicile pro-imigrație slăbesc treptat popularitatea guvernului federal și a formațiunii politice pe care o conduce și duc la prăbușirea electorală din 2018, concomitent cu creșterea adeziunii germanilor pentru formațiunile de extremă dreapta.
Merkel își anunță înfrângerea și retragerea din marea politică la finalul lui octombrie 2018, după o serie de eșecuri electorale la alegerile locale, pe fondul tensiunilor interne din coaliția aflată la guvernare.