Arhiepiscopul Ciprului vrea să recupereze banii pierduți de Biserică în restructurarea băncilor: „Ne-au jefuit”

„Ne-au jefuit. A fost pur și simplu furt”, a declarat arhiepiscopul într-un interviu pentru cotidianul american Wall Street Journal, referindu-se la banii pierduți de Biserică în restructurarea băncilor.

Decizia Ciprului de a accepta condițiile a costat Biserica zeci de milioane de euro și a pus în lumină declinul influenței uneia dintre cele mai puternice instituții din istoria Ciprului, accelerat de alegerea în 2008 ca președinte al țării a comunistului Dimitris Christofias.

Chrysostomos și Christofias s-au întâlnit foarte rar, dar s-au criticat constant, mai ales în perioada crizei financiare, notează publicația.

După schimbarea regimului de la Nicosia, arhiepiscopul pare că vrea să recupereze parte din influența și banii pierduți.

Chrysostomos, numit în glumă de ciprioți directorul general al companiei Biserica Ciprului, se întâlnește acum frecvent cu președintele țării, Nicos Anastasiades, vorbește mai des cu presa și chiar încearcă să atragă investitori pe insulă. Șeful Bisericii și-a schimbat chiar și poziția din timpul crizei, când susținea că Cipru ar trebui să părăsească zona euro în loc să accepte condițiile dure ale ajutorului extern.

Capii Bisericii au avut în mod tradițional influență puternică în Cipru. Arhiepiscopul Makarios al III-lea a condus insula către independență față de Marea Britanie și a devenit primul președinte al țării în 1960. O lovitură de stat împotriva sa cu scopul de a uni Cipru cu Grecia a condus la o invazie a Turciei în nordul țării, insula rămânând divizată ulterior.

Dar, în timp ce Makarios era un om de stat, Chrysostomos, aflat în fruntea Bisericii din 2006, este văzut mai mult ca un om de afaceri.

„Este considerată cea mai afaceristă față bisericească din Cipru”, a declarat James Ker-Lindsay, profesor la London School of Economics specializat în Cipru și regiunea învecinată. Potrivit unei glume la modă în Cipru, titlul arhiepiscopului ar trebui să fie de „director general al companiei Biserica Ciprului”, a adăugat el.

În contextul prognozelor ca economia țării să se contracte cu 4,8% în acest an, după un declin de 6% anul trecut, arhiepiscopul se confruntă cu dificultăți familiare multor directori, de a obține rezultate bune pe o piață în scădere.

Averea Bisericii din Cipru nu este cunoscută cu exactitate, însă Chrysostomos a evaluat activele controlate de Biserică la circa 4 miliarde de euro, un sfert din PIB anual al țării.

Sfânta Arhiepiscopie a Ciprului are participații semnificative la mai multe companii mari listate la bursă, printre care Vassiliko Cement Works, singura industrie grea de pe insulă, Hellenic Bank și producătorul de bere și băuturi răcoritoare KEO.

De asemenea, este cel mai mare proprietar de pământ de pe insulă, însă valoarea acestui activ a scăzut puternic.

Investițiile Bisericii în bănci au fost însă cele mai afectate de criza prin care trece țara.

Pentru a primi banii de la zona euro și FMI, Cipru a închis a doua mare bancă a țării, Laiki Bank, și a restructurat puternic cea mai mare instituție de credit, Bank of Cyprus, convertind forțat mare parte din depozitele clienților în acțiuni.

„Cu ce drept s-au atins de banii deponenților? Și investitorii și-au pierdut capitalul. M-am opus cu toată puterea sufletului meu”, a declarat arhiepiscopul.

Biserica a pierdut cel puțin 80 de milioane de euro când participația pe care o deținea la Bank of Cyprus a ajuns în urma restructurării la aproximativ 2% din valoarea inițială.

Arhiepiscopul nu ar fi apelat niciodată la ajutorul financiar al zonei euro, ci ar fi preferat o altă țară ortodoxă: Rusia.

În 2011, când Cipru s-a aflat prima dată aproape de colaps financiar, Chrysostomos l-a sunat pe „fratele” Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, pentru a ajuta guvernul să obțină un împrumut de 2,5 miliarde de euro de la Kremlin.

Doi ani mai târziu, aceeași filieră a ajutat Cipru să obțină termeni mai buni la plata împrumutului, notează Wall Street Journal.

Arhiepiscopul și-a schimbat, de asemena, și poziția privind reunificarea Ciprului, pe care acum o susține, dar cu anumite condiții, printre care retragerea populației turce care a imigrat în nordul insulei după divizarea țării.