Autoritățile pakistaneze lansează un „autocar-tribunal” pentru a face dreptate înaintea talibanilor

Un tribunal mobil, reprezentat de un autocar enorm în care se află judecători și gardieni înarmați, a fost pus în funcțiune în nord-vestul Pakistanului, aceasta fiind ultima inovație testată a autorităților pakistaneze pentru a nu-i lăsa pe talibani să comită nedreptăți, relatează AFP.

În autocarul lung și verde, pe care este pictată o semilună, judecătorul Fazal Wadood transpiră din cauza căldurii sufocante, ajunsă la o temperatură de 40 de grade Celsius, în timp ce el îi primește pe reclamanții care se succed în fața Curții sale itinerante.

Pentru prima sa deplasare, tribunalul mobil s-a instalat într-o parcare din Hayatabad, suburbie din principalul oraș nord-vestic Peshawar și regiune instabilă învecinată cu Afganistanul, afectată în decursul mai multor ani de rebeliunea islamistă a talibanilor.

De-a lungul autocarului, transformat într-un mic Palat al Justiției, păzit de polițiști înarmați, zeci de persoane așteaptă răbdătoare sub acoperiș, în fața unui ecran de televizor pe care este afișată ordinea intrării lor.

Așezat pe scaunul șoferului, un bărbat ține un microfon conectat la difuzoare și strigă numele celor care urmează să se prezinte în fața judecătorului.

Unul dintre cei chemați, Atta ur-Rehman, care are o barbă albă stufoasă, ochelari negri de plastic în stilul lui Woody Allen și o lungă tunică opalină, intră în autocar și se prezintă la bară.

În fața lui se află un grefier care lucrează la o masă mică, un secretar cu laptop și un judecător așezat la un birou miniatural, în spatele căruia se poate observa fotografia lui Muhammad Ali Jinnah, fondatorul Pakistanului.

Reclamantul Atta ur-Rehman cere de la pârât plata unui comision în valoare de 4.000 de dolari (aproximativ 3.000 de euro) pentru vânzarea de terenuri. Pârâtul refuză. Cazul care durează deja 15 luni este soluționat în 15 minute: Atta va primi 3.000 de dolari (aproape 2.300 de euro). Este invitat reclamantul următor.

Intră o văduvă cu fața luminoasă și ridată, Musarat Shah, căreia autoritățile nu-i recunosc dreptul la proprietate asupra unui imobil, moștenit de la soțul ei defunct.

„Cazul meu trenează de cinci ani în tribunale, fără vreo reușită”, spune ea pentru a-și explica prezența în fața acestui tribunal mobil. „Justiția întârziată este o dreptate refuzată”, șoptește ea.

Mediatorii îi promit să viziteze rapid locurile disputate și să prezinte un raport, cel mai curând, săptămâna viitoare.

Dosarele se succed, inclusiv cazurile a trei afgani încătușați, care au recunoscut că trăiesc ilegal în Pakistan. Aceștia sunt condamnați la închisoare pentru o săptămână, urmând apoi să fie expulzați.

Judecătorul Wadood s-a ocupat de apoximativ 30 de cazuri în acea zi, în sala de audieri aglomerată, pe care vara și sistemul slab de climatizare au transformat-o într-o adevărată saună.

„Aici se face o justiție rapidă”, afirmă magistratul, îmbrăcat într-o cămașă albă, pe care se văd urmele transpirației sub vesta fără mâneci.

Acest tip de tribunal pakistanez este deosebit de cel clasic, unde cazurile simple privind proprietatea și succesiunea sunt soluționate în decursul mai multor ani. În regiunile mai îndepărtate, locuitorii satelor trebuie să parcurgă kilometri buni pentru a se prezenta în fața tribunalelor orășenești. Este suficient ca une dintre părțile implicate să nu se prezinte în fața instanței, ca procesul lor să fie amânat pentru o dată nedeterminată.

Talibanii au profitat de breșă, prosperând în ultimii ani în nord-vest, pe fondul sărăciei și al slăbiciunii statului, preluând rapid puterea într-una dintre zonele muntoase, în Valea Swat.

În Swat, precum și în Afghanistanul învecinat, talibanii s-au impus prin forță, dar uneori au câștigat populația de partea lor oferind o justiție rapidă.

Astfel, pentru a-i lipsi pe talibani de influență a fost lansată ideea unui tribunal mobil, însărcinat să soluționeze litigiile din sate, bazându-se mai mult pe mediere, decât pe proceduri formale și plictisitoare. Proiectul, în valoare de 15 milioane de dolari (aproximativ 11 milioane de euro), dintre care 98.000 de dolari (aproape 73.000 de euro) pentru autobuz, a fost inițiat de către Înalta Curte din Khyber Pakhtunkhwa (provincie din nord-vest) și susținut prin Programul ONU pentru Dezvoltare (PNUD).

„Consolidarea sistemului judiciar… este una dintre principalele căi de a contracara influența actorilor non-statali în regiune”, a declarat pentru AFP Marc-Andre Franche, șeful PNUD în Pakistan.

Pentru acest proiect autoritățile au format o echipă din opt judecători și 18 avocați, numiți „mediatori” sau „prieteni ai Curții”, pentru a soluționa rapid divergențele care aglomerează tribunalele și complică viețile oamenilor. Tribunalul mobil se ocupă de cazuri curente, inclusiv din domeniul criminalității reduse, fără a soluționa cazurile mai sensibile, cum ar fi omorurile, adulterul sau blasfemia.

Totuși, există numeroase incertitudini cu privire la acest tribunal mobil, în special în legătură cu existența în regiune a unor „jirgas”, adunări tradiționale ale bătrânilor sau înțelepților, care iau decizii rapide, dar considerate uneori arbitrare și care ar putea să-i primească negativ pe acești „mediatori”.

„Nu vrem să concurăm cu jirgas (…), vrem mai degrabă să le oferim un loc la bord”, afirmă Hayat Ali Shah, directorul Școlii de Magistratură din Peshawar.

O altă îngrijorare, una dintre cele mai importante, este securitatea în această regiune plină de talibani. Autoritățile sunt îngrijorate într-o astfel de măsură, încât se întreabă dacă trebuie să facă public calendarul deplasărilor acestui autocar-tribunal, pentru a minimaliza riscurile.