Aviatorul de origine română Alex Vraciu, o legendă a US Navy, a murit. Faptele prin care a intrat în istorie

Decesul lui Alexander (Alex) Vraciu a fost confirmat de fiul său, Robert.

Cea mai spectaculoasă realizare de război a lui Alex Vraciu a fost doborârea a șase avioane inamice în interval de opt minute, în Pacificul de Sud. Vraciu a numit performanța „visul de-o viață al unui pilot de vânătoare”.

Alex Vraciu a fost numit „Indestructibilul” și „cel mai bun client al Grumman” (producător de avioane, n.r.), după ce două dintre portavioanele de pe care a decolat au fost lovite de torpile. De două ori a fost nevoit să se salveze sărind cu parașuta, iar de alte două ori a fost nevoit să aterizeze forțat cu avionul său Grumman F6F Hellcat.

Vraciu a fost propus pentru primirea Medaliei de Onoare, dar a primit a doua cea mai importatntă distincție militară, Crucea Marinei (Navy Cross). Deși a fost cel mai bun pilot de vânătoare al US Navy (Marina americană) timp de patru luni, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a aflat pe locul al patrulea în acest clasament.

Alex Vraciu s-a născut pe 2 noiembrie 1918, în East Chicago, parinții săi fiind imigranți români. Tatăl său, Alexandru, a fost ofițer de poliție, originar din Poiana Sibiului, iar mama sa, Maria Tincu, a fost casnică, originară din Sebeș. După nașterea lui Alexander, familia care plecase în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea a revenit pentru scurt timp în Transilvania.

După ce a absolvit cursurile Universității DePauw în 1941, având deja brevet de pilot civil, s-a înrolat în programul de antrenament al Marinei americane, cu șase luni înainte de atacul japonezilor asupra bazei americane de la Pearl Harbor care a făcut ca Statele Unite să intre în război.

„Simțea furtuna războiului și a dorit să o înfrunte în față”, a declarat Robert Vraciu, fiul acestuia.

Alex Vraciu a intrat în război în 1943. Pe 19 iunie 1944, pilotul de origine română a reușit performanța care avea să-i aducă titlul de cel mai bun pilot, doborând șase avioane japoneze, deasupra Mării Filipinelor, în condiții foarte grele de luptă. Mecanismul care bloca aripile pliabile în poziția corectă pentru zbor se defectase, motorul avea o problemă și arunca ulei pe parbriz și îl împiedica să zboare la o altitudine mai mare de 6.000 de metri. În aceste condiții, Vraciu a reușit să doboare avioanele inamice trăgând numai 360 din cele 2.400 de gloanțe pe care le avea la bord.

„M-am uitat înainte. Nu erau decât avioane Hellcat pe cer. M-am uitat înapoi. Deasupra erau urme de fum, curbate. Iar jos, pe apă, pe 35 de mile lungime, se vedeau o serie de puncte de foc și pete de ulei arzând”, declara Alex Vraciu într-un interviu acordat Chicago Tribune.

„Al șaselea avion s-a dezintegrat printr-o explozie uriașă chiar în fața mea. Probabil că i-am atins bomba de la bord. Mai văzusem avioane sărind în aer, dar niciodată așa. Am tras de manșă brusc, ca să evit rămășițele din aer si am transmis prin radio «Lovitura numărul 6»”, a povestit Vraciu într-un alt interviu, acordat pentru un proiet de istorie orală al University of North Texas.

„Odată cu satisfacția legată de evenimentele din acea zi, am simțit că mi-am adus contribuția la răzbunarea asupra japonezilor pentru atacul de la Pearl Harbor” a mai spus Vraciu.

În luna august a aceluiași an a revenit în Statele Unite unde a fost primit cu bucurie și emoție de mii de persoane, inclusiv guvernatorul din acea perioadă a statului american Indiana. La acel eveniment a întâlnit-o pe Kathryn Horn, cu care s-a căsătorit câteva luni mai târziu. Kathryn a murit în 2003. Cei doi au avut doi fii, Robert și Mac, și trei fiice Marilyn Finley, Linda Patton și Carol Teague.

În noiembrie 1944 s-a reîntors pe front. O lună mai târziu a fost forțat să se salveze sărind cu parașuta, după ce avionul său a fost lovit de gloanțele inamice. A fost salvat de gherilele locale din Filipine și a petrecut cinci săptămâni evitând patrulele nipone, până a reușit să întâlnească soldați americani.

După război, Vraciu a lucrat pentru Marina americană ca pilot de teste și a condus un escadron de avioane de vânătoare. În 1964 s-a retras, cu gradul de comandant, și s-a angajat în cadrul Well Fargo Bank.

Alex Vraciu a apărut într-un documentar realizat de History Channel și a fost subiectul unei biografii, „Fighter Pilot”, dar a amintit în cadrul interviului acordat pentru proiectul de istorie orală al University of North Texas că în perioada petrecută în Marina americană nu s-a lăudat niciodată cu titlul său de „as” („ace”, în original, n.r.), un termen folosit pentru piloții care aveau la curent cel puțin cinci avioane doborâte.

Robert Vraciu, fiul fostului veteran, a declarat că tatăl său era un om modest, dar putea fi aspru și neiertător. Când trecuse de 80 de ani, asociația veteranilor din care făcea parte și Alex Vraciu a decis să invite în cadrul convenției anuale o delegație a veteranilor de război din Japonia.

„Nu i-a picat deloc bine. Nu cred că i-a fost deloc bine să participe la întâlnire. A pierdut foarte mulți prieteni, avea multe amintiri”, a mai spus Robert Vraciu.