Brexit: opinia unui avocat britanic cu privire la ce va urma
S-au spus multe despre Articolul 50 din Tratatul UE. Articolul 50 (1) prevede:
„Orice Stat Membru poate decide să se retragă din Uniune în conformitate cu propriile prevederi constituționale.”
Astfel, orice decizie a UK de a părăsi UE trebuie luată în conformitate cu prevederile constituționale din UK.
Este rezultatul referendumului o decizie de a părăsi UE în conformitate cu prevederile constituționale din UK? Pe scurt: nu.
Referendumurile din UK sunt rare – stilul de guvernare din UK este că se așteaptă ca aleșii noștri să ia deciziile politice dificile, iar noi putem vota pe altcineva la viitoarele alegeri generale dacă nu ne place ce au făcut. Există două tipuri de referendum.
Un exemplu pentru primul tip este Legea din 2011 privind Sistemul Parlamentar de Vot și Circumscripțiile Electorale, care lua în considerare o propunere de a schimba sistemul de vot în alegeri de la „primul clasat obține postul” (adică candidatul cu cel mai mare număr de voturi câștigă, chiar dacă nu a obținut o majoritate a tuturor voturilor exprimate) la sistemul de „votare alternativă”. Legea introducea prevederi detaliate pentru introducerea sistemului de votare alternativă, dar făcea ca adoptarea acesteia să fie condiționată de obținerea unei majorități pentru votarea alternativă în cadrul unui referendum. În funcție de rezultatul acelui referendum, ministrului responsabil din guvern i se cerea să emită un ordin prin care să fie implementate prevederile detaliate ale votării alternative sau anularea acestora. Rezultatul acelui referendum era de aceea obligatoriu și declanșa un mecanism fie de implementare, fie de anulare a prevederilor legale detaliate privind un sistem de votare alternativă.
Astfel votanții nu aveau niciun dubiu cu privire la ce se va întâmpla, în funcție de rezultatul acelui referendum. Propunerea de a adopta sistemul de votare alternativă a fost respinsă cu 67,90% dintre voturi împotrivă și 32,10% pentru.
Recentul referendum Brexit aparține celui de al doilea tip. Consultarea cetățenilor a fost ținută în baza Legii din 2015 privind Referendumurile din Uniunea Europeană. Spre deosebire de legislația pentru referendumul privind votarea alternativă, această lege a Parlamentului nu spune nimic despre ce se va întâmpla în cazul unui vot pentru „Ieșire” sau ce mecanism trebuie folosit pentru a implementa o retragere a UK din UE. De aceea acest referendum nu este obligatoriu pentru parlamentul național al UK sau pentru parlamentele sau adunările implicate, sau pentru cetățenii din UK sau guvernele implicate.
Pe scurt, referendumul Brexit nu a fost altceva decât o consultare a opiniei publice organizată pe cheltuiala contribuabilului.
Cu siguranță nu este o decizie de retragere din UE luată în conformitate cu prevederile constituționale din UK, asta pentru a utiliza formularea din Articolului 50 din Tratatul UE.
Comentariile susținătorilor Brexitului din UK, sau ale oficialilor Comisiei Europene, sau ale politicienilor din alte state UE, cum că UK trebuie să invoce acum rapid procedura de retragere în baza Articolului 50, nu sunt decât pur politicianiste și nu au nicio bază legală.
Nu trebuie să fie o surpriză faptul că există un corp substanțial de electorat din UK care nu este mulțumit de forma actuală a UE, sau de actualul guvern din UK, sau de alte aspecte. Voi lăsa pe alții să stabilească în ce proporție aceste tipuri particulare de nemulțumiri au contribuit la votul de 51,9% pentru „Ieșire”. Totuși aș risca să fac o presupunere că, dacă referendumuri similare ar fi avut loc în alte țări ale UE, ar fi existat un vot similar de protest împotriva stării de fapt.
Astfel, dat fiind faptul că referendumul Brexit nu a fost obligatoriu din punct de vedere legal și nu respectă prevederile Articolului 50 din Tratatul UE, de ce există atât de multă volatilitate pe piață? Un răspuns poate fi acela că piețele urăsc incertitudinea. Un alt răspuns poate fi acela că anumite persoane se folosesc de situația curentă pentru a specula pe piețe.