Brexit-ul și Italia aduc un nou parfum de criză peste Europa

Retrăim cel mai rău scenariu, care a dus în 2008 la o criză financiară globală? Analiștii consideră deja că mai multe semne sugerează aceasta situație, după ce săptămâna trecută șase fonduri de investiții au anunțat că îngheță participarea la fondurile imobiliare britanice, deoarece acestea nu sunt în măsură să îndeplinească cererile de rambursare ale investitorilor.

Henderson Global Investors, Canada Life și Columbia Threadneedle au luat această măsură miercuri după ce cu doar două zile înainte și Standard Life, Aviva Investors Property Funds și M&G Investments își anunțaseră decizia de a se retrage de pe piața engleză.

Chiar dacă desigur și Brexit-ul are ceva de-a face cu acestă situație, analogia cu evenimentele din vara anului 2007 este foarte mare. Atunci la 9 august gigantul bancar francez BNP Paribas a anunțat închiderea „temporară” a participațiilor sale la trei fonduri investitii imobiliare din SUA.

Această decizie a fost preludiul crizei care a maturat piețețe fianciare și a a aruncat economiile occidentale într-o mare recesiune. Acum, îngrijorarea este sporită și de faptul că piețele finaciare au „redescoperit” că sectorul bancar italian este foarte fragil deoarece este subcapitalizat și are un stoc de credite „neperformante”, care continuă să crească din 2008. Așa că marile căderi de pe bursa din Milano nu au surprins pe nimeni.

Cum se încheie 544 de ani de istorie

În capul listei se află cea mai veche bancă din lume, Banca Monte dei Paschi di Siena, care a scăzut cu 19% luni, iar la o zi după a mai pierdut încă 14%. În acest timp bursele europene au cedat între 1 și 2% din obligațiunile suverane ale țărilor considerate „sigure”, care au fost apreciate de către investitori, ceea ce a făcut ca acestea să atingă noi minime în Germania (-0.18%), dar, de asemenea, în Belgia (0,17%), … sau Marea Britanie (0,7%).

Falimentul Monte dei Paschi di Siena ar supune sistemul bancar italian la un mare risc, iar criza generată de această cădere ar fi cu mult mai gravă decât cea a Greciei.

După ce a pierdut în primele două zile ale săptămânii trecute 34% din valoarea sa, mica creștere de miercuri, reușită de Monte dei Paschi, este departe de a fi o revenire sănătoasă. Banca toscană rămâne un pacient al cărui diagnostic nu a fost încă găsit, susție lesoir.be.
În timp ce până în 2008, aceasta era capitalizată la peste 15 de miliarde de euro, acum ea are o „greutate” de mai puțin de 900 de milioane. Acastă cădere este cu atât mai deranjantă cu cât Banca Monte dei Paschi este o adevărată instituție de referință, în Italia.

Cea mai veche bancă din lume – ea a fost fondată în 1472 – și care încă funționează, este a treia instituție de credit a Italiei cu 5 milioane de clienți. Tranzacția catastrofică din 2007 când a achiziționat banca Antonveneta Santander pentru 13,2 miliarde $, credite ascunse, acordate fără garanții suficiente în valoare de 24 de miliarde de euro și sinuciderea suspectă a unuia dintre liderii băncii sunt ingredientele acestei adevărate prăbușiri în Infern pentru banca italiană.

În ciuda anunțului privind închiderea a 350 de sucursale și concedierea a 2.500 de angajați există toate indiciile că Monte dei Paschi nu va trece „testul de stres bancar”, iar piețele așteaptă doar formalitatea anunțului oficial al oficialilor europeni pe 29 iulie. Pancica investitorilor care vor retrage activele vor semna apoi de facto falimentul băncii.

Castelul de nisip al celei de-a treia economii europene

Monte Paschi este totuși doar vârful iceberg-ului, deoarece tot sistemul bancar italian este în pericol. Acesta valorează doar 52 de miliarde adică jumătate din gigantul englez HSBC sau cât BNP Paribas, mai afirmă jurnaliștii belgieni.

Alți greii sunt Intesa San Paolo și Unicredit, iar restul este împărțit în 700 bănci mici. Managementul său, de multe ori incompetent, a risipit averi pentru a satisface politicienii și potentații locali. Rezultatul: 360 de miliarde de € „datorii toxice”, din care 200 de miliarde pe care piețele le consideră irecuperabile.

Brexit-ul nu a făcut decât să înrăutățească această situație deoarece are un impact negativ asupra economiei reale și companiilor le va fi din ce în ce mai greu să-și ramburseze împrumuturile. Piețele au realizat acest lucru, iar indicele de capitalizare al băncilor italiene la bursa din Londra (FTSE Italia All Share Banks) a pierdut 55% din valoarea sa de la începutul anului și până acum.

Analiștii consideră că toate elementele unei „furtuni perfecte”, s-au adunat desupra economiei italiene. Criza este mai gravă decât cea a Greciei, iar Nigel Farage nu s-a sfiit să citeze sistemul bancar italian pentru a ilustra „prăbușirea zonei euro.”

Pericolul este atat economic, cât și unul politic. Anul 2015 a fost marcat de prăbușirea a patru bănci în peninsulă Banca Marche, Ferrara Cassa, Carichieti și Banca Etruria.

Obligația acționarilor și deponenților cu peste 100 de mii de euro, de a ajuta băncile cu probleme, conform regulamentului european „bail in ” a dus la ruinarea a mii de mici deponenți cărora obligațiunile acestor instituții le-au fost vândute inițial ca niste plasamente sigure. Doi dintre aceștia s-au sinucis. În acest timp tatăl ministrului Elena Boschi, al doilea om din guvern a fost vicepreședintele Băncii Etruria și chiar tatăl premierului Matteo Renzi a beneficiat de o creditare generoasă.

La Bruxelles partida este jucată. Germania a spus deja că situația băncilor italiene nu va schimba regulile de „bail in”, în UE. Pe de altă parte Italia consideră că banca sieneză poate fi salvată fără a schimba tratatele. Dar toată lumea vrea să evite speculațiile care vor veni peste a treia economie, ca mărime, din zona euro.

Rămâne doar să se găsească o soluție care să permită ca atât Roma cât și Berlinul să câștige. Dacă nu există temerea că dificultățile sistemului financiar italian și britanic pot deveni contagioase la nivel european sau chiar la nivel mondial.Încă o dată, Europa pare incapabilă să găsească o soluție la o problemă care era mult timp cunoscută.

Puzzle- ul britanic

Dominoul pare să înceapă pe terenul Marii Britanii. În City, spectrul crizei financiare din 2008 este încă în mintea tuturor, iar votul pentru Brexit a declanșat panica pe piața imobiliară din insulă. Decizia brrusă de suspenadre a celor șase fonduri de investiții nu a făcut decât să retrezescă amintilile neplăcute ale anului 2008.

Analogia cu ceea ce se întâmplă astăzi este foarte puternică: fondurile au investit în imobiliare, cu active nelichide, într-un mediu economic nesigur. Neîncrederea este alimentată de perspectiva instabilității politice generate de Brexit, într-un regat care se îndoiește de viitorul său.

Există însă și diferențe.”Pietrele” care începe să cadă, afectează piața imobiliară britanică, iar acaesta va afecta la rândul său sectorul bancar. Cu toate acestea, unii analiști consideră că asemănarile se opresc aici.

Criza din 2008 a fost generată de creditele „subprime” din piața imobiliară pentru locuințe. Acum este vorba de imobiliare comerciale, în special marile clădiri de birouri care se află în zona fierbinte după Brexit. „Creditele subprime reunite și apoi vândute în felii nu au fost urmărite, nu s-au știu dedesupturile acestor tranzacții. Acum clienții sunt în special investitori străini identificabili în toate etapele lanțului comercial”, a declarat un analist pentru lesoir.be.

Birourile în cauză sunt deținute de companiile străine care au fie au oprit, fie au redus angajarile după referendumul din 23 iunie. Ca rezultat, chiriile au scăzut drastic, cu impact asupra rentabilității asupra fondurilor finaciare care le dețin.

În acest context, clienții îngrijorați doresc să-și recupereze activele înainte ca situația economică să se agraveaze în perspectiva unei recesiuni în primul trimestru 2017. Căderea lirei a contribuit și ea la creșterea nerozității investitorilor care dețin active britanice.

Dacă cel mai rău scenariu va deveni realitate,Regatul Unit își va pierde parțial accesul la piața unică europeană, ceea ce ar duce la mutarea companiilor pe continent – și, prin urmare, la o scădere accentuată a prețurilor în imobiliarele industriale, comerciale și rezidențiale.

„Dacă nu cunoaștem componența portofoliului acestor fonduri de proprietate, este imposibil să știm dacă aceste probleme de lichiditate sunt temporare sau vor ascunde o problemă fundamentală a calității activelor”, afirmă și Roland Gillet, profesor de finanțe la Sorbona.

„Evenimentele din ultimele zile anunță ani buni de turbulențe de aici înainte până nu se vor cunoaște exact termenii Brexit-ului și noile norme care vor reglementa viitoarele relații economice, financiare și schimburile comerciale între Regatul Unit și statele membre ale UE „, a declarat și Eric Dor,director de studii economice la IESEG School of Management din Lille.