Brokerul care a făcut o avere din tranzacționarea informațiilor privilegiate, devenit simbol al „lăcomiei” de pe Wall Street, a murit la 87 de ani

Ivan F. Boesky, broker notoriu în scandalurile bursei americane din anii 1980, a murit la 87 de ani. Sursă de inspirație pentru personajul Gordon Gekko din filmul „Wall Street”, el a făcut o avere din tranzacționarea informațiilor privilegiate, înainte de a fi pus sub acuzare de oamenii legii.

Ivan F. Boesky, omul de finanțe care a ajuns să simbolizeze lăcomia de pe Wall Street, fiind o figură centrală a scandalurilor de tranzacționare a informațiilor privilegiate din anii 1980 și care a ajuns la închisoare pentru faptele sale, a murit, luni, la domiciliul său din San Diego, la vârsta de 87 de ani, relatează New York Times.

Fiica sa, Marianne Boesky, a spus că a murit în somn.

Ivan Frederick Boesky s-a născut la Detroit pe 6 martie 1937, fiul lui Helen și William Boesky. Tatăl său era un imigrant evreu din Rusia. Familia conducea un șir de restaurante sub numele Brass Rail, care au devenit cluburi de striptease pe măsură ce orașul decădea, iar afacerea a intrat faliment în cele din urmă.

SĂRBĂTOARE Gândul urează tuturor cititorilor, partenerilor și colaboratorilor Crăciun Fericit!

22:00

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Europenii nu stiu cum să gestioneze intenția lui Macron de a negocia cu Putin”

22:00

Cum și-a făcut averea

O sursă de inspirație pentru personajul Gordon Gekko din filmul lui Oliver Stone „Wall Street” și continuarea acestuia, Ivan F. Boesky a făcut o avere din tranzacționarea acțiunilor pentru care primea ponturi, care îi erau deseori transmise ilegal în schimbul valizelor cu numerar.

Admiterea vinovăției pentru tranzacționare informațiilor privilegiate, în noiembrie 1986, și sancțiunea pe care a primit-o atunci, de 100 de milioane de dolari, un record la acea vreme, au generat unde de șoc pe Wall Street și au declanșat o cascadă de evenimente care au marcat sfârșitul unui deceniu de activități frenetice de preluare de companii și de celebrare a avuțiilor obținute în mod suspect.

Pe măsură ce anchetatorii federali se apropiau din ce în ce mai mult de Boesky, el a fost de acord să coopereze și a furnizat informații care au dus la căderea băncii de investiții Drexel Burnham Lambert și a „regelui” obligațiunilor speculative ale acesteia, Michael Milken.

Ivan F. Boesky a reușit să iasă în evidență printr-un stil agresiv în lumea arbitrajului, prin cumpărarea și vânzarea de acțiuni în companii care păreau a fi vizate să fie preluate. El „mirosea” ofertele iminente, câștigând un portofoliu la un nivel nemaivăzute până atunci.

La apogeul carierei lui, la mijlocul anilor 1980, el avea o avere netă de 280 de milioane de dolari (aproximativ 818 milioane de dolari la valoarea actualizată) și un portofoliu de tranzacționare evaluat la 3 miliarde de dolari (aproximativ 8,7 miliarde de dolari astăzi), o mare parte finanțată din bani împrumutați.

Casa lui principală era o proprietate întinsă în Westchester, din New York, decorată cu un Renoir și covoare purtând monograma lui, „IFB”. Moșia fusese deținută de familia Revson, fondatorii produselor cosmetice Revlon și, înainte de aceasta, de familia din spatele Macy’s, Straus.

Mai avea o proprietate în Manhattan, o casă de vacanță pe Riviera Franceză, un apartament luxos din Paris și un apartament în Hawaii. Prin prima sa soție, Seema Boesky, el a deținut o parte din celebrul hotel Beverly Hills.

Brokerul susținea că doarme doar două până la trei ore pe noapte și că se trezește la 4:30 dimineața pentru a se antrena înainte de a lua o limuzină la biroul său din New York, unde controla o serie de terminale video și de știri și vedea fluxul de pe bursă, și unde avea 160 de linii telefonice și un set de ecrane care îi permiteau să-și vadă și să își audă angajații în orice moment. În fiecare zi se îmbrăca la fel: într-un costum negru din trei piese și o cămașă albă apretată, cu un lanț de aur atârnând de buzunarul vestei. Prefera să stea în picioare toată ziua decât să stea și abia mânca, consumând în schimb cantități mari de cafea.

„Lăcomia este bună”

Pe Wall Street, era în plin avânt un deceniu născut din lăcomie. Folosindu-se de banii câștigați ușor din obligațiuni speculative, un mic grup de „creatori de regi”, inclusiv Carl Icahn, T. Boone Pickens, James Goldsmith, Saul Steinberg, Boesky și Milken, au devenit fabulos de bogat prin implicarea în scheme de inginerii financiare, care au dus bursa la cote amețitoare înainte de prăbușirea acesteia în 1987.

Printre „loviturile” sale, Boesky a câștigat aproximativ 65 de milioane de dolari când Chevron a achiziționat Gulf, 50 de milioane de dolari când Texaco a cumpărat Getty și 50 de milioane de dolari din achiziția General Foods de către Philip Morris.

Domnul Boesky a îmbrățișat etosul vremii. „Lăcomia este în regulă, apropo”, le-a spus el studenților de la școala de afaceri de la Universitatea din California, Berkeley, într-un discurs de debut în 1986. „Cred că lăcomia este sănătoasă. Poți fi lacom și, totuși, să te simți bine cu tine însuți”, a afirmat el, fiind apreciat cu aplauze puternice.

Un an mai târziu, acele cuvinte au fost imortalizate pe ecran în „Wall Street”, în care Gordon Gekko, interpretat de Michael Douglas, ține faimosul său discurs „Lăcomia este bună”.

Pe urmele lui Boesky a fost și Rudolph W. Giuliani, avocatul Statelor Unite care a doborât mafioții și politicienii strâmbi și care acum era concentrat pe abuzurile de pe Wall Street.

În septembrie 1986, Boesky a fost invitat la unul dintre cele mai fastuoase bar mitzvah din memorie. Gerald Guterman, un dezvoltator imobiliar, a plătit aproape 1 milion de dolari pentru a închiria întregul vas Queen Elizabeth 2 pentru a-și aniversa fiul, ducând oaspeții într-o croazieră pe râul Hudson și în Atlantic. Bannerele uriașe, clovnii, muzicienii și un echipaj de 1.000 i-au întâmpinat pe oaspeți.

Dar Boesky nu era de văzut nicăieri. Pretinzând că a ratat plecarea, el și-a regizat o intrare triumfală, direct cu un elicopter care a aterizat pe navă.

A doua zi, 17 septembrie, Boesky s-a predat autorităților federale și a acceptat să poarte un microfon în conversațiile sale cu Milken -care a ajuns și el la închisoare – și alții de pe Wall Street.

Boesky a pledat vinovat pentru acuzațiile de tranzacționare a informațiilor privilegiate în noiembrie 1986 și a fost de acord să plătească 100 de milioane de dolari – o amendă de 50 de milioane de dolari și 50 de milioane de dolari pentru rambursarea profiturilor ilegale. El a putut mai târziu să deducă jumătate din amenda de 100 de milioane de dolari din impozitele pe venit.

În decembrie 1987, Boesky a fost condamnat la trei ani de închisoare. A petrecut 18 luni în penitenciarul  federal Lompoc, o unitate cu regim de securitate minim din Santa Barbara, California, urmate de patru luni într-o casă intermediară din Brooklyn. În timp ce a fost în închisoare, a studiat Talmudul și a câștigat bani de buzunar lucrând la un echipaj de curățare a închisorii. Ulterior, a recunoscut că a încălcat regulile închisorii plătindu-i pe colegii deținuți să-și spele rufele.

A ieșit din închisoare în 1990. Avea 53 de ani. În 1991, soția lui de 30 de ani i-a cerut divorțul în instanță. Susținând că e sărac, el a cerut jumătate din averea ei de 100 de milioane de dolari.âS-a mulțumit însă cu 20 de milioane de dolari, plăți anuale de 180.000 de dolari și o casă în California de 2,5 milioane de dolari.

Timp de mulți ani, Boesky a trăit liniștit în La Jolla, unde s-a recăsătorit și a devenit din nou tată.

Pe lângă fiica sa Marianne, în urma lui au rămas trei fii din prima căsătorie, William, Theodore și Johnathan; soția sa, Ana (Serrano) Boesky; fiica lor, Blu Boesky, și patru nepoți.

Într-un interviu din 1985 pentru The Washington Post, domnul Boesky a oferit o viziune remarcabil de preventivă asupra căderii sale finale. „Nu îmi pot prezice moartea”, a spus el. „Dar bănuiesc că se va întâmpla brusc.” Așa s-a întâmplat: într-un an a fost și arestat și acuzat de tranzacționarea informațiilor privilegiate.

Sursa foto: Shutterstock – caracter ilustrativ