Canada reacționează după ce a fost criticată pentru că nu a acordat azil familiei băiatului sirian înecat în Turcia

Autoritățile canadiene din domeniul imigrației au precizat joi că nu au găsit date oficiale privind primirea vreunei cereri de azil din partea tatălui lui Aylan, Abdullah Kurdi.

Fratele lui Abdullah, Mohammad, a depus însă o cerere, dar aceasta a fost respinsă pentru că era incompletă, au adăugat autoritățile.

Aceste precizări au venit după ce un parlamentar canadian și mătușa lui Aylan Kurdi, care locuiește la Vancouver, au declarat că solicitarea de azil a familiei băiatului a fost respinsă de autoritățile canadiene.

FOTO-VIDEO TRAGEDIE pe o șosea din Olt, în Ajunul Anului Nou. Două persoane au murit, după ce mașina în care se aflau a fost spulberată de un tânăr de 21 de ani

16:13

EXTERNE Refuzul Ungariei de a implementa în legislația națională directivele europene anticorupție COSTĂ. Budapesta pierde fonduri importante de la UE

15:58

Guvernul canadian a fost criticat pentru că nu primește mai mulți refugiați sirieni.

Teema Kurdi, sora lui Abdullah, și-a rectificat ulterior declarațiile, precizând că a sperat să sponsorizeze o cerere de azil din partea familiei băiețelului, după ce solicitarea lui Mohammad a fost respinsă.

Aylan și familia lui au fugit în Turcia din orașul sirian Kobane, după ce acesta a fost atacat în mod repetat de gruparea Stat Islamic la începutul acestui an, a povestit Teema Kurdi.

„Nu meritau să moară, nu meritau. Se îndreptau către o viață mai bună. Nu trebuia să li se întâmple asta”, a declarat femeia într-o conferință de presă, înainte de a izbucni în lacrimi.

Aylan, fratele său Galip, în vârstă de cinci ani, și mama lor, Rehan, în vârstă de 35 de ani, s-au aflat printre cele 12 persoane – inclusiv alți copii – care au murit după ce două bărci s-au răsturnat în timp ce încercau să ajungă pe insula elenă Kos.

O fotografie cu corpul băiatului – în care apare îmbrăcat într-un tricou roșu aprins și pataloni scurți, cu fața în jos în nisip – a fost publicată în ziarele din întreaga lume, declanșând un val de simpatie față de refugiați și, totodată, de indignare față de percepția unei lipse de acțiune din partea țărilor civilizate de a-i salva.