Ce a vrut și ce a obținut David Cameron prin acordul cu UE
Cameron i-a prezentat președintelui Consiliului Euopean Donald Tusk, într-o scrisoare, în noiembrie 2015, principalele sale revendicări, precizează AFP, care prezintă ceea ce a obținut premierul britanic în urma unei serii de compromisuri, măsuri formulate adesea într-un limbaj diplomatic ambiguu, comentează agenția franceză.
– Imigrație
Sub imensa presiune a concetățenilor săi și Partidului Conservator împotriva unei creșteri a nivelului imigrației, Cameron voia să impună un moratoriu pe o perioadă de patru ani cetățenilor UE prezenți în Marea Britanie și care solicită ajutoare și locuințe sociale. El dorea, de asemenea, să-i împiedice pe acești migranți să beneficieze de alocații familiale pentru copiii lor rămași în țările de origine.
În fața opoziției țărilor din Europa de Est, premierul britanic a obținut o clauză de salvgardare, pentru o perioadă de șapte ani, în privința anumitor ajutoare sociale pentru noii migranți, care permite limitarea plăților în mod gradual. De asemenea, un sistem urmează să fie creat în vederea indexării alocațiilor familiale la nivelul de trai din țara în care trăiesc copiii. Acest sistem se va aplica noilor solicitanți, dar poate să fie extins și la actualii beneficiari, începând din 2020.
– Suveranitate
Pentru a le răspunde celor îngrijorați de jugul Bruxellesului asupra instituțiilor britanice, premierul britanic cerea o scoatere de sub angajamentul către o „Uniune tot mai strânsă” – unul dintre pilonii construcției europene – în mod „constrângător din punct de vedere legal și ireversibil”. Concret, el dorea un sistem al „cartonașului roșu”, care să fi permis unui grup de parlamente naționale să opună un vot de veto oricărei legislații europene.
Cameron a obținut o scutire a Marii Britanii de la o „Uniune tot mai strânsă”, care urmează să fie înscrisă în tratate, dacă va apare oportunitatea remanierii acestora. „Cartonașul roșu” poate fi folosit cu condiția să existe o alianță a 55% din voturile parlamentelor naționale, ceea ce face acest mecanism complicat în practică. În privința principiului subsidiarității, Cameron a anunțat că preconizează să adopte noi măsuri în vederea protejării suveranității britanice.
– Guvernanța economică
Premierul britanic nu voia să vadă statutul Marii Britanii afectat de faptul că țara sa nu folosește moneda euro. Este vorba despre un domeniu extrem de sensibil pentru această țară, a cărei capitală este unul dintre centrele financiare mondiale. El cerea o serie de „principii legal constrângătoare”, ca de exemplu recunoașterea faptului că UE are mai multe monede, că țările care nu sunt membre ale zonei euro nu pot fi victimele discriminării și că britanicii nu trebuie să plătească pentru crizele din zona euro.
Cameron revendică faptul că a obținut măsuri de protecție pentru cartierul financiar City împotriva oricărei discriminări din partea țărilor care folosesc moneda unică, apreciind că UE recunoaște „pentru prima dată” că are mai multe monede. Însă vocabularul textului rămâne vag: instituțiile Uniunii „vor facilita coexistența între mai multe perspective”, se arată în document. Președintele Comisiei Europene (CE) Jean-Claude Juncker a insistat că documentul nu acordă niciun vot de veto Londrei în ceea ce privește luarea deciziilor.
– Competitivitate
Mai puține sarcini administrative, libera circulație a capitalurilor, bunurilor și serviciilor – acestea erau cererile premierului britanic în acest domeniu.
Această parte nu a ridicat cu adevărat probleme, competitivitatea fiind una dintre prioritățile Comisiei Juncker. Blocul european a convenit să „amelioreze competitivitatea” și să adopte „măsuri concrete” pentru a avansa.