„Vă amintiți momentul în care Vladimir Putin a câștigat războiul civil din Siria? Era în primăvara anului 2016; aflat în vizită în acest stat afectat grav de război, președintele Rusiei le spunea trupelor: «Cred că misiunea Ministerului Apărării și a forțelor armate ruse a fost îndeplinită în totalitate. Cu participarea armatei ruse, … forțele armate și patriotice siriene au reușit să obțină un rezultat semnificativ în combaterea terorismului internațional (…)”. Pentru un observator de rând, (…) probabil a fost o surpriză când, în decembrie 2017, Vladimir Putin a simțit nevoia de a se repeta: «Misiunea combaterii grupurilor armate din Siria, scopul operațiunilor militare de amploare au fost în mare parte atinse. Felicitări!»”, observă agenția Bloomberg, amintind că, la începutul lunii februarie 2018, unități formate din „mercenari” ruși și trupe ale regimului Bashar al-Assad au atacat o bază militară din Deir Azzor în care erau insurgenți susținuți de SUA și membri ai forțelor speciale americane, cu un rezultat nu foarte bun pentru atacatori, dat fiind că există informații despre moartea a aproximativ 200 de ruși.
„Dar, mai exact, cine erau acești mercenari? Lucrau la o firmă rusă numită Wagner, foarte apropiată de Kremlin. Și, chiar dacă Vladimir Putin poate pretinde că erau pur și simplu trupe închiriate pentru obținerea de profituri în deșert, este destul de suspicios faptul că, după cum a relatat agenția Bloomberg, răniții au fost transportați urgent la spitale din Rusia”, explică editorialistul Tobin Harshaw într-un material intitulat „Ce pregătește Vladimir Putin? Iată concluziile specialiștilor: După ce a proclamat (din nou) victoria în Siria, există riscul de a reveni în Europa de Est”.
Rușii folosesc companii de securitate private, „cu un avantaj dublu: în primul rând, trupele pot fi suplimentate în situații în care armata rusă nu trimite militari, iar, în al doilea rând, pot nega oricând implicarea în incidente și pot susține că au redus efectivele militare în Siria”, explică expertul Eugene Rumer, director pentru zona Rusia și Eurasia în cadrul Institutului Carnegie.
„Vladimir Putin a vrut să demonstreze că Rusia a obținut rezultate semnificative în Siria. Și, în mare parte, aceasta este realitatea. Dar ce înseamnă victoria în aceste circumstanțe? A reușit să schimbe rezultatul războiului civil. A salvat regimul-client și a reușit să impună prezența Rusiei ca mare putere în acea parte a lumii, ceea ce nu se mai întâmpla de ani buni. Pentru o armată și o industrie a apărării care mult timp nu simțeau că au același armament ultramodern precum cel american, au reușit să demonstreze noi capabilități. Au lansat rachete din Marea Caspică pentru a distruge ținte aflate la distanțe de mii de kilometri. Este un mare succes”, precizează Eugene Rumer, care a fost în perioada 2010-2014 specialist responsabil de Rusia în cadrul Consiliului Național pentru Informații din SUA.
Moscova ar putea lansa noi acțiuni politice și militare în Europa de Est
La modul general, Administrația Vladimir Putin probabil vrea să transmită următorul mesaj: „Suntem parte integrantă a sistemului de securitate european. Nu puteți decide probleme majore de securitate europeană doar în cadrul NATO și să le prezentați ca fiind un fapt. Avem și noi un loc la masa dezbaterilor, avem o voce, putem bloca prin veto orice decizie ar lua NATO. Am oprit cu succes extinderea NATO așa cum era concepută acum 20 de ani. Suntem o mare putere globală, astfel că ne ignorați cu riscurile de rigoare. Acesta este mesajul, Rusiei. Și cred că este parte a campaniei electorale a lui Vladimir Putin în 2018”, subliniază Eugene Rumer.
„Comandanții serviciilor de securitate din Rusia știu destul de clar ce înseamnă noile trupe NATO mobilizate în Polonia și în țările baltice. NATO nu va putea ajunge în Sankt-Petersburg cu trupele pe care le are în Estonia. (…) Dar, dacă observăm situația de securitate, comparativ cu anul 1985, diferența în Europa este semnificativă. Dacă ne uităm pe o hartă, zona-tampon foarte importantă pentru Rusia în materie de securitate a dispărut. Sentimentul de siguranță pe care se baza Uniunea Sovietică era această zonă-tampon, care acum nu mai există; și nu doar că a dispărut sfera externă din jurul imperiului, acum a dispărut și cea internă”, precizează Eugene Rumer.
„Anexarea Crimeei este foarte importantă din multe puncte de vedere, inclusiv la nivel militar. Conform unor informații, rușii au amplasat în această zonă capabilități militare antiacces (A2AD) care constituie o prezență foarte problematică în regiunea Mării Negre, unde sunt trei state NATO – Turcia, România și Bulgaria. Nu este un lucru care poate fi ignorat. Estul Ucrainei și regiunea Donbas au devenit un fel de punct sensibil al Ucrainei care permite Moscovei să aplice presiuni mai mari ori mai mici asupra Kievului, în funcție de calculele ruse. Cred că, din punctul lor de vedere, rușii au obținut ce au vrut – să împiedice integrarea Ucrainei în structurile occidentale”. (…) Iar exercițiile militare de amploare organizate de Rusia, precum Zapad, „reprezintă permanent o sursă de preocupare”. „Capacitatea Rusiei de a lansa acțiuni în scopul destabilizării trebuie să fie permanent în mintea liderilor din țările baltice (…) Și cred că experiența ucraineană a sensibilizat aceste țări și, în general, Alianța Nord-Atlantică în legătură cu amenințările, demonstrate prin armamentul rus, astfel că este necesară vigilență și sunt necesare măsuri de apărare”, insistă Eugene Rumer.