De îndată ce persoana intră în cabină, telefonul începe să sune. Odată ridicat receptorul, se aud următoarele: „Am venit în 1986 din cauza situației economice din Irlanda. Motivul venirii mele aici a fost nevoia unui loc de muncă, pe care nu l-aș fi găsit acolo. Aveam nevoie de un serviciu, părinții mei tocmai decedaseră”, se aude de la celălalt capăt al firului. „Locuiam în Belarus și am trecut prin catastrofa de la Cernobîl”, o altă poveste se face auzită.
Sunt doar două dintre vocile înregistrate a 70 de imigranți din Bangladesh, Gambia, Yemen și nu numai care povestesc cum au venit în SUA. Inițiativa îi apartine artistului afgan, cu cetățenie americană, Aman Mojadidi, care a colectat aceste povești.
„Voiam să pun în scenă problema imigrației într-un context urban, pe fondul unei retorici anti-imigrație pe care o vedem în lume. New York este un oraș model, în această privință, construit de imigranți și nu distrus de către ei”, a declarat, pentru CNN, din Paris, Aman Mojadidi.
Artistul a pus cap la cap proiectul în urmă cu trei ani. Când a început adunarea lor propriu-zisă, cu doar trei luni înainte de campania prezindențială, totul a căpătat o semnificație și mai puternică.
„Oamenii erau suspicioși și stresați”, povestește el despre cei la care a încercat să ajungă pentru a le auzi poveștile, fie când tocmai ieșeau dintr-un supermarket, fie petrecea o zi întreagă cu ei, la masă, într-un restaurant.
„E ceea ce oamenii au nevoie să asculte. Sunt și ei oameni”, a mai spus el. Feedback-ul nu a întârziat să apară. „Stră-stră-străbunica mea a venit aici din Germania. Experiențele lor ca imigranți mi-au amintit de acest lucru”, a povestit un tânăr, la ieșirea din cabina telefonică.