Presiunile Rusiei de la Centrala din Zaporojie aduc în discuție activarea Articolului 5 NATO. Expert în relații internaționale: „Întrebarea este, dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva, cine intervine acolo” (DECLARAȚII EXCLUSIVE)

Situația de la centrala nucleară de la Zaporojie ține întreaga Europă cu sufletul la gură. În timp ce scenariile nu sunt deloc optimiste, preşedinţii Joe Biden, Emmanuel Macron, cancelarul Olaf Scholz şi premierul Boris Johnson au cerut trimiterea „rapidă” la centrala Zaporojie a unei misiuni de inspectori din partea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Miroslav Tașcu Stavre, expert în relații internaționale și lector universitar la Universitatea din București, spune, într-un interviu pentru Gândul, că presiunea în ceea ce privește energia nucleară este una extrem de sensibilă, fiind folosită de către Rusia ca armă de șantaj.

Expertul în relații internaționale, susține că, analizând întreaga situație, se poate spune că Putin a trecut de la amenințarea cu butonul roșu la ceea ce unii experți cataloghează ca fiind terorism nuclear.

Dincolo de păreri, discuții, strategii și scenarii – de la cele mai realiste până la unele elucubrante -, rămâne legitimă întrebarea cine va interveni primul în cazul unui incident nuclear provocat de ruși la centrala de la Zaporojie. Va putea fi considerată o avarie deliberată urmată de o scurgere de radiații un atac asupra tuturor statelor NATO, iar situația ar putea duce la activarea Articolul 5 al tratatului NATO, elaborat pe principiul ”toți pentru unul, unul pentru toți”?

Oamenii de știință de la Institutul ucrainean de Hidrometeorologie au simulat răspândirea radiațiilor în cazul unui dezastru nuclear și au descoperit că, în urma condițiilor meteorologice din ultimele zile, norul radioactiv ar putea ajunge până la Marea Baltică, afectând Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, precum și Belarus. Apoi se va îndrepta spre vest și ar putea pătrunde în Republica Moldova, România, Serbia, Slovacia, Ungaria și Cehia.

„În ultimii ani, s-a discutat mult despre riscul folosirii energiei nucleare”

„Presiunea cu energia nucleară este destul de sensibilă. Cumva, una dintre rațiunile pentru care Germania a ales să renunțe de tot la energie nucleară este legată, în special, de două chestiuni. Una este posibilitatea unui accident, și am avut, din păcate, în 1986, la Cernobîl și, cea mai recentă, la Fukushima (în 2011 – n.red.). Există în permanență acest pericol al unui accident nuclear.

A doua chestiune este legată de depozitarea și distrugerea ulterioară a deșeurilor nucleare, care generează multe dezbateri și discuții. Și asta a fost rațiunea pentru care Germania a ales, cumva, să renunțe la energia nucleară într-un termen rezonabil, chiar dacă, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem, este o energie mult mai ieftină, tehnologia a evoluat foarte mult. Este rațiunea pentru care Franța are cele mai multe reactoare și centrale. Și în ultimii ani s-a discutat foarte mult despre riscul acesta al folosirii energiei nucleare sau al centralelor, care pot deveni ținte pentru terorism.

Nu este prima oară când se discută despre această chestiune. Rusia, prin ceea ce face, a fost catalogată de unii experți ca «terorism nuclear». Pentru că, dacă până acuma, Putin stătea cu o mână pe butonul nuclear, pe arme nucleare, care știm ce consecințe pot avea, acum folosește o instalație nucleară, cumva, ca șantaj, la ce se întâmplă în teren, într-o chestiune, să spunem, strategică”, spune expertul în relații internaționale Miroslav Tașcu Stavre, pentru Gândul.

„Situația de la Zaporojie se gestionează dificil și în condiții de pace”

Miroslav Tașcu Stavre a analizat care sunt posibilele scenarii și mize în cazul centralei nucleare de la Zaporojie, explicând de ce marele pericol îl reprezintă cele în jur de 1200 de tone de material radioactiv depozitate în jurul centralei.

„E drept că Rusia începe să piardă teren în zonă și centrala de la Zaporojie este un punct strategic atât pe harta militară, dar și din considerente care țin de supraviețuirea Ucrainei.

Sunt cel puțin două sau trei scenarii legate de centrala de la Zaporojie. Una este că va putea fi folosită – și asta este varianta catastrofică -, că ar putea să declanșeze acolo un incident nuclear.

A doua este că își doresc să redirecționeze curentul – am văzut niște declarații, dar trebuie să le luăm cu scepticism – înspre Peninsula Crimeea, adică spre zona controlată de ruși.

A treia ar fi că vrea să țină în șah Ucraina, pentru că centrala oferă cam 20% din necesarul de energie al Ucrainei, fiind cea mai mare centrală nucleară din Europa. Dar ea se gestionează dificil și în condiții de pace.

Nu se pune problema că, dacă ar lovi o bombă, cumva, învelișul sau chestiunile astea care sunt în miezul reactorului ar putea să fie afectate. Din ce am mai citit, din ce am discutat cu diverși specialiști, este puțin probabil.

Dar, dacă lovești centrala electrică ce alimentează instalațiile de răcire – care sunt extrem de importante pentru a menține miezul, și nu doar acesta, în funcțiune -, deja ai o problemă. Dacă ținem cont că în proximitatea centralei sunt în jur de 1200 de tone de material radioactiv care a fost scos și înlocuit treptat în miezul centralei, este la fel de periculos ca dacă ai lovi în centrală”, explică expertul în relații internaționale.

Deși situația nu este optimistă, se mizează încă pe rațiunea Rusiei de a-și da acordul pentru demilitarizarea respectivei zone, mai spune expertul.

„Dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva, întrebarea este cine intervine acolo”

În ce privește o posibilă activare a Articolului 5 din Tratatul NATO, Miroslav Tașcu Stavre crede că „un atac sau un nor radioactiv care ar ajunge pe teritoriul Europei nu poate fi considerată, totuși, o declarație de război.”

Lucrurile sunt extrem de delicate și ăsta a fost, după prima fază, strigătul Organizației care gestionează sub tutela ONU, cea a Energiei Atomice: «Domnule mai multă grijă, atenție, că stăm pe o chestie care poate să declanșeze o chestiune a căror consecințe nici măcar nu le putem anticipa.» La nivel declarativ, lucrurile au evoluat și sunt discuții deschise, într-un format girat cumva de Organizația Națiunilor Unite, dar și de o intervenție a președintelui francez.

Sper ca, măcar în al doisprezecelea ceas, cât a mai rămas din rațiunea Rusiei să primeze și să vedem ceea ce, de fapt, cere toată lumea: o demilitarizare a zonei respective. Adică, acolo să rămână doar personal civil, specializat, împreună cu observatori ai Organizației pentru Energie Atomică și atât ucrainenii, cât și militarii ruși să aibă în vedere pe un anumit perimetru să nu se atingă de aceste lucruri. Cam asta ar putea să fie soluția.

În ipoteza în care se întâmplă ceva, nu cred că poate fi un motiv pentru a fi activat Articolul 5 NATO. Spun asta deoarece – Articolul 5 din Tratatul NATO, construit cumva pe principiul muschetarilor, «toți pentru unul, unul pentru toți» – un atac sau un nor radioactiv care ar ajunge pe teritoriul Europei nu poate fi considerată totuși o declarație de război.

Ar fi o interpretare mult prea laxă a articolului și a acestei organizații care trebuie să recunoaștem că până acum a lucrat cu extrem de multă prudență în modul în care a ajutat Ucraina, legitim, să se apere în fața unui agresor și a încercat cu toate mijloacele să nu provoace în niciun fel Federația Rusă”, mai spune expertul în relații internaționale.

Articolul 5, ”obligație sacră” pentru aliații NATO

Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord consacră principiul apărării colective, ceea ce înseamnă că un atac asupra unui membru este considerat un atac asupra tuturor membrilor. NATO are în prezent 30 de membri, inclusiv state membre ale Uniunii Europene.

Clauza de apărare colectivă a NATO a fost activată o singură dată, când Statele Unite au invocat Articolul 5 după atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001.

Președintele american Joe Biden spunea la summit că Articolul 5 este „o obligație sacră” pentru aliații NATO, adăugând: „Vreau doar ca întreaga Europă să știe că Statele Unite sunt aici”.

Centrala de la Zaporojie, ocupată de ruși la începutul lunii martie

Centrala de la Zaporojie, cea mai mare centrală nucleară din Europa, a fost ocupată de trupele ruseşti la începutul lunii martie, chiar în primele zile ale invaziei Rusiei în Ucraina. Din 5 august, Kievul și Moscova se acuză reciproc de bombardamente, în contextul în care tirurile au lovit o dată aproape de o clădire de stocare de material radioactiv şi altă dată au provocat oprirea automată a unui reactor.

Centrala nucleară de la Zaporojie – una dintre cele mai mari din lume, a cărei construcție a început în anul 1980, al șaselea reactor fiind conectat la rețea în 1995 – are șase reactoare de concepție sovietică VVER-1000 V-320 răcite cu apă, care conțin uraniu 235, cu timp de înjumătățire de peste 700 de milioane de ani.

În 22 iulie, doar două dintre reactoarele centralei mai erau în funcțiune, potrivit Agenției pentru Energie Nucleară (NEA).

Ocuparea centralei de către soldații ruși „constituie o gravă amenințare pentru securitatea acesteia și sporește riscurile unui accident sau incident nuclear (…) Este urgent să fie autorizată o inspecție a AIEA și să se obțină retragerea tuturor forțelor ruse de acolo”, spunea șeful NATO, Jens Stoltenberg, într-o conferință de presă.

Controlul rusesc de la Zaporojie „pune în pericol populaţia Ucrainei, a ţărilor vecine şi a întregii comunităţi internaţionale”, a subliniat Stoltenberg, după o întâlnire cu preşedintele sârb Aleksandar Vucici.

Loviturile care au vizat centrala, declanșând temeri privind o catastrofă nucleară, au dus pe 11 august la o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU şi directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a pledat pentru trimiterea unei misiuni la faţa locului „în cel mai scurt timp”, pentru inspectarea sitului.

Rusia a acuzat serviciile ONU că au împiedicat misiunea AIEA. Ucraina s-a opus la rândul ei, considerând că inspecţia ar legitima ocupaţia rusă a sitului în ochii comunităţii internaţionale.

Luni, Rusia a cerut o nouă reuniune a Consiliului de Securitate al ONU, pe tema centralei de la Zaporojie.