„Vrem să curățăm spațiul pentru a evita riscul tot mai mare de coliziune și pentru a evita tipul de evenimente relatate în filmul «Gravity»”, a declarat vineri Matthew Colless de la Centrul de cercetări în astronomie și astrofizică de la Universitatea Națională a Australiei, informează AFP.
Un nou centru de cercetare, ce vizează cooperarea în domeniul administrării mediului înconjurător din spațiu, își va începe activitatea la jumătatea anului 2014 pentru a monitoriza cele mai mici deșeuri spațiale și pentru a trasa traiectoriile acestora, grație observatorului de pe Muntele Stromlo din Canberra.
Scopul final este acela de a deturna deșeurile spațiale (sateliți nefuncționali, etaje din rachete spațiale abandonate în spațiu etc.) de pe traiectoriile lor și de a le atinge cu raze laser expediate de pe Terra, obligându-le astfel să încetinească și să cadă în atmosferă, unde vor fi distruse prin ardere.
Acest centru australian va coopera cu Lockheed Martin, NASA, Institutul național japonez de tehnologie a informației și comunicații, Universitatea tehnologică din Melbourne și compania de telecomunicații Optus.
„Există deja atât de multe deșeuri spațiale încât acestea intră în coliziune unele cu altele”, a declarat coordonatorul centrului, Ben Greene. „O avalanșă catastrofică de coliziuni care ar distruge foarte repede toți sateliții este de acum înainte posibilă”.
Peste 23.000 de deșeuri mai mari de 10 centimetri sunt în prezent recenzate de NASA și de Agenția Spațială Europeană (ESA), majoritatea aflându-se pe orbitele joase (mai mici de 2.000 de kilometri) folosite de sateliții de observare a Terrei și de Stația Spațială Internațională (ISS).
În ceea ce privește deșeurile cu diametre cuprinse între 1 centimetru și 10 centimetri, numărul lor este de ordinul sutelor de mii. Aceste fragmente par a fi inofensive dar, având o viteză medie de 25.000 de kilometri pe oră, ele pot să avarieze serios un satelit, au subliniat specialiștii.
Agențiile spațiale și centrele științifice încearcă să găsească mai multe soluții pentru devierea traiectoriilor acestor deșeuri către atmosfera terestră: brațe robotizate, pensete uriașe, motoare fixate pe deșeuri, harpoane și plase de remorcare și chiar un tun cu ioni care ar putea să „bombardeze” fragmentele pentru a le modifica traiectoria.
Dar, în cel mai bun caz, aceste „misiuni de curățare” a orbitei terestre nu vor deveni funcționale înainte de circa 10 ani.
Cercetătorii de la Agenția spațială japoneză (JAXA) testează în prezent metoda „coardei de curățire”: ei vor să atașeze „o coamă electrodinamică”, un fel de „coardă” împletită din fibre de oțel inoxidabil și aluminiu, de unul dintre miile de deșeuri, pentru a le atrage pe celelalte, folosind câmpul magnetic, în atmosferă.
În filmul „Gravity”, unul dintre lungmetrajele cu mare succes de casă din ultimele luni, doi astronauți americani ajung să plutească în derivă în spațiu intersideral, după ce stația lor intră în coliziune cu deșeuri spațiale generate de dezmembrarea unui satelit.