Cine apără interesele României la Bruxelles? Punctele slabe ale lobby-ului românesc în UE

Bătaia dintre Palate pe scaunul românesc al Consiliului European, „glumele” cu noul comisar din partea României și portofoliul lui, lipsa de poziții clare și mandate de negociere în dosare importante – acestea sunt doar câteva dintre modalitățile în care afacerile europene s-au reflectat, în ultima perioadă, în țara noastră. În funcție de cel care vorbește, România este un jucător puternic în partida europeană – varianta Puterii – sau se face constant de râs la Bruxelles – varianta Opoziției. Acestea sunt extremele, dar în spatele lor, există o întrebare care ar trebui să preocupe întregul mediu politic și administrativ din România: contăm în Uniunea Europeană? La o asemenea întrebare a încercat organizația pro-europeană Europuls să găsească un răspuns, printr-o cercetare lansată azi la Spațiul Public European din București.

Scopul studiului, intitulat „Actor pasiv sau proactiv. Cum sunt reprezentate interesele românești la Bruxelles?”*, este de a încerca să găsească adevărul și mitul din spatele marilor stereotipuri legate de rolul țării noastre în UE. După ce au tras linie, autorii au rămas cu un mesaj general: suntem a șaptea țară a Uniunii Europene, deci potențialul nostru este foarte mare. Totuși, nu ne ridicăm la înălțimea acestui mesaj, în parte pentru că acesta, împreună cu avantajele pe care ni le oferă apartenența la comunitatea europeană sunt „înțelese greșit, subestimate sau nefolosite eficient”. În plus, studiul citat a scos la iveală că unele dintre clișeele cu privire la locul nostru în UE „exprimă o oglindire a neîncrederii pe care românii o au în politica românească, conducătorii lor și instituțiile statului”.

Problema mandatului din țară pentru cei care ne reprezintă la Bruxelles

O altă problemă care ține România pe loc este lipsa voinței politice, susține Laura Bretea, coordonator de proiect la Europuls și unul dintre autorii cercetării. După cum gândul a relatat în repetate rânduri, europarlamentarii români nu votează deseori în linie națională, ei mergând de multe ori pe votul grupului politic european, pentru că se întâmplă să nu primească poziții din țară atunci când au nevoie. De regulă, Ministerul de Externe nu face decât să centralizeze pozițiile ministerelor de resort pe diferite dosare aflate în negociere la Bruxelles. Din păcate, aceste mandate de negociere nu vin întotdeauna, de multe ori din lipsă de voință politică. Nu doar europarlamentarii ajung să „tragă” de ministerele de resort de acasă, ci și membrii Reprezentanței Permamente a României pe lângă UE, care participă la negocierile extrem de importante și tehnice din Consiliul Uniunii Europene.

Problematică este și lipsa consultărilor publice și a studiilor de impact, ne-a mai spus Bretea.„Senzația că vocea cetățenilor români nu contează la nivel european este dată și de faptul că procesul de consultare publică în România este neunitar, creând impresia unei lipsă de transparență a procesului decizional”, arată autorii studiului. Aici este inclusă și problema neincluderii Opoziției în discuțiile pe mandatele de negociere – atunci când aceste discuții au loc.

De asemenea, conform legislației actuale, Guvernul trebuie să informeze Parlamentul cu privire la procedurile legislative ordinare de la Bruxelles și să colaboreze cu parlamentarii, însă colaborarea este mai degrabă o formalitate. „Președintele și premierul sunt cheie, la fel ca și ministrul de Externe”, spune spune Radu Magdin, expert în comunicare, care a lucrat și în Parlamentul European. „Totul depinde de felul în care ei înțeleg să poarte un dialog de calitate cu partenerii europeni, felul în care știu să se facă plăcuți și respectați, atât generic, cât și prin proiecte comune. În fond, nu poți fi o țară foarte influentă dacă liderii tăi nu sunt influenți, respectați și chiar plăcuți în cercurile europene și internaționale influente – politice și de business”, atenționează Magdin.

Lobby-ul nu se face deschis

Nici mediul privat nu acționează mai eficient. Imaginea proastă pe care o are lobby-ul în România și lipsa unei legislații care să asigure funcționarea activităților de lobby într-o manieră transparentă determină companiile să facă un lobby „pe sub mână”.

În fine, spune Laura Bretea, reluând o problemă pe care o idică toate organizațiile specializate în afaceri europene, administrația românească nu are suficienți experți în afacerile europene. Odată ce învață domeniul, experții pleacă fie în mediul privat, fie în instituțiile Uniunii, pentru că nu sunt motivați să rămână în administrație. Dincolo de problema plecării experților, există cea a lipsei de interes pentru afaceri europene – 32% dintre români spun că nu sunt interesați de aceste subiecte, conform studiului.

Cum am putea, date fiind toate aceste neajunsuri, să ne îmbunătățim imaginea la Bruxelles? „În primul rând, ne putem îmbunătăți imaginea devenind mai buni pe fond. O ofensivă de șarm fara bază reală, de substanță, ar avea un efect secundar și nu ne-ar face să evoluăm prea mult”, explică Radu Magdin. „Cred că e necesar să ne comportăm cu mai multă seriozitate și predictibilitate, atât în jocul intern, cât și în cel extern. Instituțiile românești ar trebui să se pună la masă și să vorbească despre acțiunea noastră externă, în regiune, în Europa, în lume, politic, economic, diplomatic. Astfel, ne-am stabili clar un set de obiective și le-am urmări mai clar, am stabili care sunt avantajele și dezavantajele noastre și cum putem să le maximizam pe primele”, adaugă Magdin.

Mai jos, gândul vă prezintă principalele stereotipuri analizate de cercetarea Europuls prin intermediul a mai bine de 40 de experți, oficiali și politicieni intervievați:

Mitul „vine de la Bruxelles”: „Încă se crede că Uniunea Europeană cere, Uniunea Europeană prevede”, spune Gilda Lazăr, director comunicare JTI. Mitul nu este deloc nefundamentat, dacă ne gândim că legislația din România poate fi până la 70% de proveniență europeană. Neștiind să negociem și să fim activi în etapa pre-legislativă, ajungem să avem legi la care cei afectați din România nu și-au spus cuvântul. Aceasta nu înseamnă, însă, că nu puteau.

„Suntem subreprezentați la Bruxelles”: Expertul în afaceri europene Dan Luca susține că, pentru ca România să aibă o influență proporțională cu greutatea sa în voturi, e nevoie de cel puțin 5.000 de români la Bruxelles și de 25.000 de români implicați în afaceri europene în România. Or, în prezent, se estimează că există 2.500 de români în Bruxelles și 10.000 de specialiști care lucrează pe teme europene în țară. În același timp, din numărul total de aproximativ 33.000 de angajați ai Comisiei Europene (funcționari, asistenți, agenți contractuali, temporari, etc.), românii reprezintă 3,9%, cu 1.280 de angajați, poziționându-se pe locul șapte din cele 28 de State Membre, adică la fel ca poziția în UE în funcție de populația totală.

„Avem o imagine proastă la Bruxelles”: Studiul susține că, de regulă, doar românii spun că noi avem o imagine proastă în mediul european.

„Vocea românilor nu contează”: Atât în presă, cât și în sondaje de tip Eurobarometru, românii spun fără echivoc că nu cred că România contează în Uniunea Europeană. „Pe de altă parte, trebuie menționat că acest pesimism se întâlnește și la cetățeni din alte noi state membre UE”, atrag atenția autorii studiului, dând exemplu un Eurobarometru din 2014 care arată că „polonezii consideră că opiniile lor nu au aceeași greutate în Uniunea Europeană ca și pozițiile țărilor cu economii mari”.

Nu avem o poziție de țară clar definită: Problemele apar în două etape ale acestui proces: în formarea poziției prin consultări și în transmiterea sa către membrii Parlamentului României și europarlamentarii români. Mai există și lipsa de transparență.

„Este lobby-ul o practică ilegală?”: Conotația negativă a lobby-ului în România afectează modul în care sunt reprezentate interesele României în afara canalelor instituționale, susțin autorii studiului – „În fapt, practica lobby-ului nu este legiferată în România. Are o conotație negativă, este adesea asociată traficului de influență și considerată nedemocratică”.

În continuare, principalele recomandări ale experților:

– implementarea controlului parlamentar asupra reprezentării României la Consiliul European;

– eficientizarea implementării prevederilor legii 373/2013, privind cooperarea dintre Guvern și Parlament în perspectiva participării României la negocieri în cadrul Consiliului Uniunii Europene;

– consolidarea comunicării despre elementele de poziție ale României pe dosarele europene, inclusiv în relația cu Parlamentul României și cu europarlamentarii români;

– îmbunătățirea capacității administrative și cunoștințelor despre Uniunea Europeană pentru autoritățile centrale și locale;

– organizarea de consultări publice pe marginea proiectelor de acte normative europene;

– formarea de rețele informale cu românii din instituțiile europene în jurul Reprezentanței Permanente a României, precum și sprijinirea românilor care doresc să lucreze în instituțiile europene;

– îmbunătățirea cooperării dintre europarlamentarii din grupuri politice diferite pentru susținerea dosarelor de importanță pentru România și concentrarea activităților europarlamentarilor pe dosare cu relevanță și greutate.

*autorii studiului sunt Laura Bretea, Alexandra Tămășan și Grațian Mihăilescu.