Controverse religioase în Franța. Scandalul vălului islamic

De la policieni la oameni de rând, lideri religioși sau simpli practicanți, de la realizatori tv la avocați, to’i s-au grăbit să aprobe vălul traditional musulman sau, dimpotrivă, să ceară scoaterea lui în afara legii. În vreme ce susținătorii burqăi afirmă că este dreptul femii musulmane să poarte obiectul vestimentar, opozanții susțin că vălul reprezintă o închisoare mobilă fiind simbolul umilinței religioase sau o provocare religioasă. „Suntem martorii unei islamofobii ce cuprinde Europa”, susține dr. Laila Al-Mayarati, una dintre activistele importante ale comunității musulmane din America și purtătoare de cuvânt a Ligii Femeilor Musulmane (Muslim Women’s League). Potrivit acesteia, legile anti-burqa reflectă ostilitatea europenilor față de islam.

„Cred că discuția despre burqa este o mică parte dintr-o problemă mult mai mare. Dintre toate femeile musulmane care trăiesc în Europa, foarte puține poartă burqa sau văl care să le acopere fața. Dezbaterea este de fapt un simbol al felului în care lumea îi privește pe musulmani ca pe niște străini, departe de percepțiile europene în ceea ce privește normalul, în special în legătură cu respectul arătat femeilor”, afirma Al-Mayarati pentru Hotnews.ro. „Eu văd această dezbatere ca o reflectare a intensificării generale a xenofobiei și rasismului, care se răspândesc tot mai mult în întreaga Europa. Sentimentele anti-burqa sunt astfel acceptabile, deoarece, aparent, o astfel de poziție este în favoarea drepturilor femeii și nu împotriva unui grup de oameni. Dar, în realitate, cred că fiecare este conștient că acesta este doar un mijloc de exprimare a sentimentului anti-musulman mai general”, susținea Al-Mayarati.

Răspunsul este complex și agită atât lumea musulmană cât și cea europeană, dând naștere la controverse care țin de identitatea culturală a fiecărei țări. În Europa însă, mai multe state dezaprobă purtarea vălului de către femeile musulmane pe teritoriul lor și interzic prin legislație perpetuarea acestei cutume. Primii au fost francezii care, în 2004 au adoptat o lege prin care se interzicea purtarea și afișarea simbolurilor religioase în școli. Odată cu acest decret vălul Islamic a devenit subiect de dezbatere pe continent.

Din Hexagon discuțiile s-au extins în state precum Olanda, Marea Britanie și Italia, pentru ca în Franța vălul să fie interzis în școli, dar nu și în universități. „Nu putem accepta să avem în țara noastră femei care sunt prizoniere, îndepărtate de viața socială, lipsite de identitate”, anunța – în iunie 2009 – președintele francez Nicolas Sarkozy. „Nu aceasta este ideea pe care republica franceză o are despre demnitatea femeii. Burka nu este un semn al religiozitatii, ci al supunerii. Nu va fi binevenită pe teritoriul republicii franceze”, mai spunea atunci șeful statului. Trei ani mai târziu, țara sa avea să fie a doua din Europa care avea să interzică oficial vălul islamic în public, după Belgia. Doar niqabul, dar nu și vălul clasic, care acoperă doar părul. Contrazicând norma, tot mai multe femei – circa 100.000, majoritatea născute în Franța, țară în care trăiesc 5 milioane de musulmani, au adoptat ținuta tradițională, incluzând și vălul care le acoperă fața.

Detaliul vestimentar a intrat și în reglementările altor state. Astfel, în Turcia, vălul care acoperă capul este interzis în spațiile publice, inclusiv în școli, universități și în clădirile oficiale. În Italia, parlamentul a aprobat pachetul de legi împotriva terorismului. Potrivit legii, să îți ascunzi trăsăturile în public, inclusiv prin purtarea vălului, este o ofensă.

În Belgia, în Maaseik, este interzisă purtarea vălului care acoperă toată fața, în afară de ochi.

De peste ocean însă au venit critici. Președintele SUA, Barack Obama a criticat legile europene privind îmbrăcămintea. America prețuiește libertatea de religie și nu le va spune oamenilor ce să poarte, a declarant Obama.

Indiferent de denumire – văl, burka (burqa), feregea, abaya sau hijab -, rochia care acoperă trupul femeii musulmane reprezintă un cod vestimentar islamic. O datorie în fața lui Allah, o formă de respect și de decență.

Foto: Le Monde / Diferitele tipuri de voal musulman: hijab, niqab, burqa și chador

Vălul și-ar avea originea în Mesopotamia, unde exista obiceiul ca femeile de familie bună să se acopere, spre deosebire de scalve. În unele țări arabe, „hijab” este sinonim cu modestia, intimitatea și moralitatea, cerință impusă de Coran atât femeilor cât și bărbaților.

În Orientul Mijlociu, în state precum Liban, Kuweit, Iordania si Siria, valul islamic nu este obligatoriu. În alte părți însă, precum în provincial indiană Kashmir, femeile se acoperă de teama posibilelor pedepse pe care le-ar putea suferi. În Kashmir de exemplu, un grup de fundamentaliști musulmani a cerut femeilor să poarte vălul Islamic. Pentru că apelul le-a fost ignorant, au creat militia de stradă și au aruncat cu acid pe fețele femeilor ale căror fețe erau descoperite.

Extremismul atinge forme dramatice însă. În regimul Taliban, femeile nu poartă doar burqa albastra obligatorie, care le acoperă fața și ochii, ci le este interzis să poarte încălțăminte cu toc, pentru că bărbații nu trebuie să le audă pașii și nici vorbind.

Conservatoarea în privința purtării vălului a rămas și Arabia Saudita, unde abaya neagră este port traditional. Pentru a se asigura că se respectă hijabul, pe străzi patruleaza permanent politia religioasă, mutaween, iar pedepsele corporale sunt dure și aplicate public. Sunt femei care aleg să-și acopere și mâinile cu mănuși lungi și negre. În același timp, o altă țară musulmană, Tunisia, interzice purtarea vălului, considerat a fi de origine sectantă, străină de Coran.

În Turcia e libertate deplină. La începutul anului 2008, premierul turc a fost de acord cu introducerea unei legi prin care femeilor să li se permita din nou purtarea valului islamic în instituțiile de stat, scoli și universități. Femeile care au fost crescute în spiritul republicii laice se tem că legea reprezintă un pas inapoi și că ar putea fi doar începutul retragerii libertatilor lor și al introducerii sharia (legea islamică). Pe de alta parte, musulmanele care au îmbrățișat hijabul din convingere sun că e dreptul lor să-și respecte credința și să-și urmeze studiile, nefiind nicio contradictie între cele două.

În Iran, legea islamică, în vigoare în țară de la revoluția din 1979, obligă femeile să poarte haine largi și hijab, un văl care acoperă părul și gâtul. O unitate a poliție „moralității” are ca misiune să urmărească respectarea legii și nu ezită să impună amenzi sau chiar să le aresteze pe cele care nu se supun.

Dar numeroase femei au început să poarte în ultimul an văluri mai lejere, care le acoperă doar puțin din păr, haine mai strâmte sau tunici în locul mantourilor lungi sau a unui chador tradițional.

Acest lucru a generat proteste în rândul deputaților și responsabililor religioși care se plâng că legea nu mai este respectată și că poliția moralității nu mai veghează la aplicarea ei în mod corespunzător.

Proiectul de lege, intitulat „susținere pentru cei care promovează virtutea și combat viciul” a fost respins de Consiliul gardienilor, desemnat să verifice dacă legile sunt conforme cu Constituția și sharia.

Agenția oficială Irna a afirmat, citând un purtător de cuvânt al consiliului, că proiectul în 24 de puncte conține 14 care sunt în „contradicție cu Constituția și nu a fost aprobat”, fără alte precizări.

Deputații vor în cadrul acestei legi să ofere miliției islamiste a regimului, Bassidj, mai multă putere și protecție pentru a le da avertismente femeilor despre care se crede că sunt îmbrăcate incorect.
Această respingere nu înseamnă totuși că legea a fost abandonată definitiv. Consiliul a trimis proiectul în Parlament în vederea introducerii unor amendamente, potrivit agenției. Președintele Hassan Rohani, un moderat ales în iunie 2013 după ce a făcut campanie pentru mai multă libertate culturală și socială, a luat distanță de acest proiect în octombrie. „Nu ar trebui să ne focalizăm doar pe un subiect, pentru a preveni viciul”, a declarat el.