Corina Crețu și-a prezentat echipa de la Politica Regională. SURPRIZĂ: cine este șeful de comunicare al comisarului român

Comisarul european Corina Crețu și-a prezentat, vineri, pe blogul său, echipa cu care va lucra la Politică Regională, din care fac parte trei români: Ioana Rus, fiica ministrului Ioan Rus, Dragoș Bucurenci și Gabriel Onaca, fost secretar de stat în MFE, precum și specialiști din țările est-europene.

Cu o zi înainte de începerea mandatului de comisar pentru Politică Regională, Corina Crețu i-a prezentat, vineri, pe blog, pe membrii echipei sale, pe care i-a ales „pentru competențele lor profesionale” dar și „pentru calitățile lor umane”.

„Avem o sarcină uriașă în față și am încredere că, împreună cu această echipă, vom reuși să readucem creșterea economică și să le oferim o viață mai bună oamenilor din regiunile cele mai puțin dezvoltate ale Europei”, a scris Corina Crețu.

„Șeful de cabinet, Dr. Mikel Landabaso, este un specialist spaniol cu aproape 30 de ani de experiență în domeniul dezvoltării regionale. Membrii Cabinetului provin, în schimb, cu precădere, din Estul Europei, unde se află cele mai multe dintre regiunile Uniunii vizate de politica de dezvoltare regională. Împreună cu asistenții lor, membrii Cabinetului meu reprezintă șase state membre și vorbesc zece limbi oficiale ale Uniunii Europene”, mai precizează Crețu.

Mikel Landabaso este un economist spaniol care conduce Centrul de Competență pentru Dezvoltare Inteligentă și Durabilă al Direcției Generale Politică Regională și Urbană (DG Regio).

Lucrează în domeniul dezvoltării din 1986 și la Comisia Europeană – DG Regio din 1990. Landabaso are un doctorat în economie de la Universitatea Țării Bascilor și a predat dezvoltare regională la University of North Carolina at Chapel Hill, Universitatea Liberă din Bruxelles și Universitatea din Deusto.

Adjunctul lui Mikel Landabaso este Gabriel Onaca, secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene din 2013.

Înainte de a fi numit la MFE, Onaca a fost, timp de patru ani, consilier juridic la Comisia Europeană, Direcția Generală pentru Traduceri.

Între 2004 și 2009, a fost consilier în cadrul Guvernului României, pentru doi vicepremieri și pentru ministrul pentru Relația cu Parlamentul, potrivit prezentării postate de Corina Crețu.

Între 2002 și 2004 a fost expert la Președinția României în relații internaționale și europene al Programului de Dezvoltare al ONU.

Este licențiat în drept european și are un master în studii europene la Universitatea Pierre Mendès France din Grenoble.

Consilier de comunicare este Dragoș Bucurenci (32 de ani), consultant și trainer de comunicare, jurnalist și activist civic, cu un MBA de la Universitatea Stanford, în 2013.

În prezentare se precizează că a construit două dintre cele mai importante ONG-uri de mediu din România, Salvați Delta Dunării și MaiMultVerde, „declanșând o campanie națională de conștientizare care a schimbat radical atitudinea românilor față de voluntariat și față de mediu”.

Totodată, Bucurenci are 12 ani de experiență ca editorialist în presa scrisă și a produs și prezentat, timp de 7 ani, emisiuni de televiziune pentru canale publice și private.

Născut la București, el și-a început cariera la British Council Romania unde a coordonat programele new media și a fost director de comunicare al UK-SE European Forum.

Un alt membru al echipei comisarului pentru Politică Regională este Ioana Rus, fiica ministrului de Interne, Ioan Rus.

Ioana Rus a început să lucreze ca diplomat la Reprezentanța Permanentă a României la UE în 2004, iar din 2008 a fost consilier la Parlamentul European în domeniul politicilor de dezvoltare regională. Din iulie 2014 a fost consilier al Corinei Crețu, după ce aceasta a fost aleasă vicepreședinte al Parlamentului European.

De profesie economistă, Ioana Rus s-a specializat în marketing la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A obținut un master în management și comunicare în afaceri la SNSPA București și, din 2013, este coach profesionist, având studii de profil în Vancouver, British Columbia și Florida.

Printre membrii Cabinetului se numără și Jan Mikolaj Dzieciolowski. Născut la Buenos Aires, Argentina, dar de origine poloneză, el a fost expert al negociatorului-șef al Poloniei pentru aderarea la UE. Lucrează în Comisia Europeană în 2005.

Echipa este completată de cehul Tomáš Nejdl, expert în politici de coeziune, și de francezul Mathieu Fichter, conducătorul echipei care se ocupă de creștere durabilă în cadrul Centrului de Competență pentru Dezvoltare Inteligentă și Durabilă al Direcției Generale Politică Regională și Urbană (DG Regio).

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anunțat recent că, spre deosebire de Comisia Barroso, nu va mai exista un purtător de cuvânt pentru fiecare dintre cei 28 de comisari. Numărul purtătorilor de cuvânt urmează să fie redus la 10.

FOCUS: Comisia Europeană condusă de Jean-Claude Juncker își începe oficial mandatul sâmbătă

Comisia Europeană condusă de Jean-Claude Juncker, care își preia oficial mandatul sâmbătă, la Bruxelles, va avea pentru prima oară un Executiv cu doi lideri, relatează AFP.

Fostul premier conservator luxemburghez Jean-Claude Juncker, în vârstă de 59 de ani, se va instala într-un birou de la etajul 13 din Berlaymont, unde se află sediul Comisiei Europene. Prim-vicepreședintele social-democrat olandez, Frans Timmermans, în vârstă de 53 de ani, și ceilalți comisari, vor avea birourile la etajele inferioare din aceeași clădire.

„Președintele sunt eu”, a asigurat Juncker, la votul de învestire a Comisiei Europene desfășurat în Parlamentul European la 22 octombrie. „I-am delegat însă o parte dintre prerogative vicepreședintelui. Frans Timmermans este brațul meu drept și sper că va fi, în egală măsură, și mâna mea stângă”, a adăugat el. Juncker a dorit, astfel, să-și confirme rolul central în conducerea Comisiei Europene, dar, în egală măsură, și dorința unei colaborări strânse între socialiști și conservatori.

Declarația sa i-a pus însă pe gânduri pe funcționarii europeni. Jean-Claude Juncker a părut în anumite momente obosit. „Resimte încă dureri la spate și la genunchi în urma accidentului de mașină din 1989”, au explicat persoane apropiate. În plus, a fost extrem de afectat de violența campaniei pentru alegerile europene, când a fost nevoit să răspundă unor acuzații de abuz de băuturi alcoolice.

Aluziile sale cu privire la „absențele” de la Bruxelles, dorința de a-și păstra domiciliul în Luxemburg și de a-și limita deplasările oficiale alimentează sentimentul unui „președinte part-time” la Comisia Europeană.

Pe de altă parte, Jean-Claude Juncker a dorit să formeze o Comisie cu o foarte pronunțată componență politică. De altfel, Comisia Europeană este formată din patru foști premieri, doi foști miniștri de Externe, doi foști miniștri ai Economiei și șapte foști membri ai Executivului european în exercițiu. „Nu va fi nici un secretariat general al Consiliului European” și nici „valetul Parlamentului European”, a avertizat Juncker.

Frans Timmermans va fi coordonatorul echipei Comisiei Europene. Fin diplomat, poliglot, fostul șef al diplomației olandeze a făcut o impresie foarte bună la audierea în comisia de specialitate din Parlamentul European și este deja considerat de mai mulți oficiali europeni drept adevăratul șef al Comisiei Europene.

Structura Comisiei, „machiavelică”

Astfel, eliberat de conducerea tehnică a structurii europene, Jean-Claude Juncker, un european convins, ar putea continua „să facă politică” și să joace un rol de arbitru, a comentat un oficial european. Rămâne să fie convins de acest lucru Martin Selmayr, șeful de cabinet al lui Jean-Claude Juncker, considerat „eminența cenușie” a președintelui Comisiei Europene. Tânărul funcționar german și-a folosit din plin talentul pentru alegerea lui Juncker la conducerea Comisiei, în urma unei campanii pline de capcane, marcată de opoziția cancelarului german Angela Merkel și a premierului britanic David Cameron.

Fost purtător de cuvânt, promovat șef de cabinet de fostul comisar pentru Justiție Viviane Reding, Selmayr, în vârstă de 43 de ani, de profesie jurist, cunoaște perfect Comisia Europeană. El a gândit noua structură a Comisiei, în cadrul căreia comisarii sunt coordonați de vicepreședinți, ceea ce îi permite președintelui și cabinetului său să adopte o poziție de arbitru și să mențină controlul.

Noul dispozitiv al Comisiei, care a fost motiv de dispute, este considerat „pervers” și „machiavelic” de numeroși eurodeputați. „Nu am nimic din Machiavelli. Sunt un creștin-democrat german”, s-a apărat Martin Selmayr. Trăgând sforile în culise de mai multe luni, el intenționează însă să continue să-și folosească influența, în special în ceea ce privește numirile în cadrul Comisiei, potrivit mai multor surse europene.

În cadrul Comisiei Europene, Martin Selmayr are însă numeroși dușmani, care-i pândesc greșelile. Decizia lui de a rescrie, fără să o consulte, răspunsurile pregătite de suedeza Cecilia Malmstrom înaintea audierilor din comisia de specialitate din Parlamentul European, a ofensat-o pe noul comisar pentru Comerț, care gestionează și dosarul sensibil al negocierilor comerciale cu Statele Unite. Incidentul a provocat tensiuni serioase în cadrul Comisiei, chiar înainte ca noul Executiv să-și preia mandatul. „Aceasta a fost metoda Selmayr”, a explicat unul dintre criticii șefului de cabinet al lui Jean-Claude Juncker.

Marile provocări ale noii Comisii Europene

Creșterea economică și lupta împotriva șomajului, criza ucraineană și tensiunile internaționale cu Rusia, relațiile cu Londra și legăturile economice cu SUA reprezintă marile provocări ale mandatului noii Comisii Europene, care începe oficial sâmbătă, relatează AFP.

– Creșterea economică și lupta împotriva șomajului

Lupta împotriva șomajului și relansarea economică reprezintă o prioritate pentru noua Comisie. Imediat ce a fost desemnat la conducerea Executivului european, Jean-Claude Juncker a promis un plan de investiții pe trei ani în valoare de 300 de miliarde de euro, sumă care va fi luată din fondurile europene și din resursele Băncii Europene de Investiții.

În plus, Juncker a înființat un post de vicepreședinte al Comisiei Europene special pentru gestionarea acestei priorități, însă acesta riscă să aibă o marjă de manevră limitată, întrucât Executivul de la Bruxelles are prerogative reduse în domeniul social. O altă dificultate va fi legată de dezbaterea între austeritate și creșterea economică, unii temându-se că o politică în favoarea creșterii economice va duce la o relaxare a reformelor și a măsurilor de diminuare a deficitelor publice.

Țări precum Franța și Italia se pronunță pentru relaxarea austerității bugetare, un apel care întâmpină periodic opoziția statelor ce suțin „consolidarea bugetară”, în special Germania. La Bruxelles, se pariază mai degrabă pe acordurile comerciale, piața internă sau dezvoltarea digitală pentru înființarea de noi locuri de muncă și relansarea economiei.

Ideea privind stabilirea unui salariu minim în fiecare stat membru UE, promovată de stânga, a câștigat susținere, în special după formarea coaliției între conservatori și social-democrați în Germania. La rândul său, viitorul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, susține o astfel de inițiativă.

– Politica externă

Conflict în Ucraina și criză cu Rusia, amenințarea islamistă în Irak și în Siria, cu efecte asupra Europei, tensiuni permanente în Orientul Mijlociu – sunt doar câteva dintre dosarele internaționale pe care le avea de gestionat viitoarea Comisie. Uniunea Europeană va trebui să găsească dialogul potrivit cu Rusia, pentru a menține presiunea asupra Moscovei, dar fără să provoace o ruptură.

În sud, Uniunea Europeană are în vedere consolidarea cooperării cu țările de origine și de tranzit pentru imigrația ilegală, în special Africa și Turcia.

În ceea ce privește extinderea, Uniunea Europeană va rămâne în formula cu 28 de state membre, potrivit declarațiilor făcute în acest sens de Jean-Claude Juncker. Niciun stat candidat nu va finaliza procesul de aderare, iar în acest caz Serbia și Muntenegru vor trebui să mai aștepte.

Dificultăți ar putea veni din interiorul UE, prin referendumurile pentru independență organizate în Scoția și Catalonia. Coeziunea Celor 28 riscă să fie pusă la încercare pe fondul divergențelor privind acceptarea unei Scoții independente în UE.

– Relațiile cu Londra

Sub presiunea intensă din partea euroscepticilor, premierul David Cameron a promis că, dacă va fi reales, va organiza până în 2017 un referendum cu privire la rămânerea Marii Britanii în UE. Pentru a evita un astfel de scenariu, instituțiile europene sunt dispuse să facă o serie de concesii Londrei, care nu dorește să renunțe la prerogative în favoarea Bruxelles-ului.

În acest context, Londra a obținut pentru Jonathan Hill portofoliul serviciilor financiare în viitoarea Comisie, iar Jean-Claude Juncker a înființat un post de prim-vicepreședinte pentru olandezul Frans Timmermans, responsabil cu „îmbunătățirea legislației” europene.

– Acordul comercial cu Statele Unite

Acordul Transatlantic de Liber Schimb (TTIP) lansat de Comisia Barroso a fost criticat pentru lipsa de transperanță, iar europenii și-au exprimat temerile cu privire la accesul produselor modificate genetic pe piața din UE. Dezbaterea are în vedere în prezent posibile ingerințe ale companiilor străine în politicile publice, prin intermediul unei proceduri de arbitraj existentă în Statele Unite.

Dezacordurile între cele două blocuri sunt numeroase și încetinesc negocierile, deja puse la grea încercare de scandalul de spionaj apărut la sfârșitul anului 2013. În consecință, șansele semnării tratatului până la sfârșitul anului 2015 sunt foarte reduse. Progresul negocierilor va depinde de comisarul pentru Comerț Cecilia Malmström și de încrederea pe care aceasta va reuși să o restabilească în capitalele europene.

– Energia și clima

Folosirea energiei ca armă politică de către Rusia îi obligă pe europeni să diversifice și să securizeze sursele de aprovizionare. În acest sens, toate opțiunile sunt pe masă, inclusiv energia nucleară și gazele de șist. Obiectivul final este reducerea dependenței de Rusia și plata unei facturi de 400 de miliarde de euro anual pentru achiziționarea de petrol, gaze și cărbune de către statele europene.

Va trebui însă să se țină cont de obiectivele luptei împotriva încălzirii climatice și de faptul că strategia energetică aparține exclusiv guvernelor, dar și de obstacolele care ar putea fi ridicate de marile companii ale căror interese vor fi amenințate.