Cum a ajuns România printre cele 8 țări din lume care finanțează BIG BROTHER-ul NATO. Canadienii s-au retras din club, pentru că nu-și mai permit

Știați că România face parte dintr-un grup select de opt țări ale lumii contributoare simultan la două programe care formează cel mai amplu sistem comun de monitorizare radar și de culegere de informații din istorie? Monitorizăm aerul de la o altitudine de până la 20 de kilometri cu niște radare uriașe pentru avertizare timpurie. Construim acum un sistem cu drone americane Black Hawk pentru supraveghere terestră. Totul, în cadrul NATO.

Cele două programe sunt NATO Airborne Early Warning & Control Force (cunoscut și sub numele de Componenta E-3A -AWACS) și Alliance Ground Surveillance (AGS). Pentru primul dintre ele am alocat, în 2013, un total de 6 milioane de euro, conform datelor oferite gândul de Ministerul Apărării Naționale. În cazul celui de-al doilea, România s-a angajat cu o contribuție de peste 30 de milioane de euro. Canadienii, spre exemplu, au anunțat că se retrag din AWACS pentru că nu își mai permit și, de asemenea, au spus „pas” participării la AGS.

România nu este o putere economică, militară ori internațională mai mare decât Canada, spre exemplu, și totuși face parte din acest super-sistem de monitorizare și culegere de informații. De ce? În cazul AWACS, ne-am asumat participarea în procesul de aderare la NATO – a fost una dintre promisiunile pe care le-am făcut pentru a fi primiți în Alianță.

Principalul motiv pentru care țările contribuie la unul sau ambele programe este acela că niciuna nu își permite pe cont propriu astfel de capabilități. De asemenea, există principiile participării și beneficiilor industriale, conform cărora, cel puțin în teorie, banii investiți ar trebui să se întoarcă în fiecare țară participantă, sub formă de contracte pentru firmele din acel stat participant. Al treilea beneficiu este că țările care fac parte din aceste programe primesc și posturi pentru militarii și experții lor în cadrul structurilor și, mai ales, al conducerii.

Teoria nu se confirmă până la capăt cu realitatea participării României la cele două programe, însă. Spre exemplu, din cele cinci posturi alocate României în cadrul componentei AWACS E-3A, am ocupat doar trei. Oficiali NATO au explicat pentru gândul că această neocupare a locurilor disponibile nu ține de Alianță, ci de Ministerul Apărării din România (MApN), care nu a trimis oameni. Mai mult, România nu are nicio poziție în organigrama structurii, rămânând, în lipsa unui lobby dinspre București, doar cu putere de execuție.

gândul a mers la cartierul NATO din Bruxelles pentru a vedea cele două programe și vă prezintă, mai departe, o analiză a participării României la „Big Brother”-ul Alianței Nord-Atlantice.

„Ochiul din cer al NATO”, zilnic deasupra Europei

FOTO: NATO E-3A

Primul dintre aceste programe, AWACS, care monitorizează tot ce se întâmplă pe calea aerului în Europa, are un buget pentru 2013 cât 20% din întregul buget al României din acest an pentru Apărare, conform Legii Bugetului de Stat (1,2 miliarde de euro), adică aproximativ 250 de milioane de euro. Țara noastră contribuie financiar în 2013 la „ochiul din cer al NATO”, cum este numită componenta E-3A AWACS, cu 4,5 milioane de euro. La această sumă se mai adaugă încă 1,5 milioane drept contribuție pentru modernizare, conform datelor oferite de MApN la solicitarea gândul.

Țările participante sunt: Belgia, Canada (care și-a anunțat retragerea din acest program, pe motiv că nu își mai permite), Cehia, Danemarca, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România (din 2010), Spania, Turcia, Marea Britanie, SUA. (Istoricul AWACS, aici)

Cele 18 țări din AWACS, respectiv 14 participante la AGS – cu litere îngroșate, grupul celor nouă state care fac parte din întregul sistem (AWACS+AGS)

O aeronavă de tip E-3A este dotată cu un radar imens foarte performant. Un astfel de aparat de zbor operează, de regulă, la 10 kilometri altitudine, deși, dacă e nevoie, poate urca și la 20.000 de metri. De la 10 kilometri înălțime, radarul poate monitoriza spațiul aerian pe o rază de peste 300 de kilometri, iar experții în culegere și analiză de informații de la bord comunică în timp real cu persoanl aflat la sol sau pe mare. Trei aeronave E-3A pot supraveghea toată Europa Centrală. O astfel de aeronavă poate rămâne în aer peste 10 ore.

Misiunile AWACS

De la baza din Geilenkirchen, Germania, la granița cu Olanda, mai multe astfel de avioane pleacă aproape zilnic în misiuni deasupra Europei. Dincolo de aceste misiuni zilnice, de rutină, europenii au deasupra capetelor astfel de radare la fiecare mare eveniment european, precum summituri sau competiții de tipul Jocurilor Olimpice. (Specificații tehnice, aici)

Deși principala funcție este de supraveghere a unui anumit teritoriu și avertizare timpurie în cazul unui pericol – fie atac, fie catastrofă naturală – , Componenta, singura de felul său din lume (datorită caracterului multinațional), poate fi implicată și în misiuni de luptă. Până în mai 2013, aceste avioane au avut peste 800 de misiuni în Afganistan și 10.000 de ore de zbor. (Misiuni, aici)

„Contribuția la Programul NATO de avertizare timpurie și control – NAEW & C (Flota AWACS) permite accesul direct la capabilități aeropurtate de avertizare timpurie, asigurând îmbunătățirea controlului spațiului aerian al României la înălțimi medii și mici și a supravegherii zonei economice exclusive din Marea Neagră, precum și în cazul unor evenimente politice de înalt nivel sau manifestări internaționale de anvergură organizate de țara noastră, calamități naturale, situații de criză și de război”, a explicat pentru gândul Ministerul Apărării.

România, în afara structurii de conducere

Prin comparație cu cele 6 milioane de euro ale României, Statele Unite au alocat în 2013 aproape 100 de milioane de euro pentru AWACS, adică 38% din întregul buget al Componentei, conform unui document obținut de gândul de la NATO. Următorul mare contributor este Germania, care asigură 26% din bugetul pe 2013.

Cu toate că, la nivelul întregului buget pentru AWACS, cele 6 milioane de euro care vin anul acesta dinspre România nu sunt foarte mult, contribuim și cu experți. Problema este că România nu exploatează la maximum această resursă și lasă locuri neocupate. Mai exact, din cele cinci posturi alocate țării noastre în cadrul Componentei E-3A, am trimis doar trei oameni, după cum ne-a explicat MApN. Surse NATO au precizat pentru gândul că răspunderea ocupării acestor posturi este a României, în speță a Ministerului Apărării. Germania, prin comparație, are 439 de posturi din totalul de 1.220, iar SUA au 387, în timp ce Italia are 74, iar Spania 56, conform unui document NATO obținut de gândul.

Întrebate de gândul de ce țara noastră nu are niciun post de management sau vreo poziție în organigrama AWACS, în condițiile în care țări cu contribuții similare alei noastre au astfel de posturi, un oficial NATO a răspuns că este și o problemă de lobby din partea noastră și a altor state care se află în această situație (Grecia, de exemplu), respectiv de a participa la acest program fără a avea vreo putere alta decât de execuție.

Afacerea României la radarele NATO – cine a primit contracte

Principiul acestui program fără precedent în istoria mondială se înscrie în teoria „smart defence+pooling and sharing”, adică țările pun la comun resurse, pentru a opera împreună un astfel de sistem de monitorizare și culegere de informații. Dacă are nevoie, o țară participantă poate folosi aceste avioane în interesul său.

Foarte important, acordul de creare a AWACS și AGS presupune existența beneficiilor industriale și a participării industriale pentru statele participante, pentru ca banii și experții investiți să se întoarcă, sub formă de contracte, în aceste state.

România a primit beneficii industriale începând cu 1 ianuarie 2012 și „cifra totală a oportunităților încredințate de contractorul general european IAMCO și onorate de societățile comerciale românești a fost de 2,45 milioane de euro„, în condițiile în care obiectivul stabilit pentru întoarcerea banilor a fost de 1,86 de milioane, a explicat pentru gândul Direcția Industrie de Apărare și Probleme Speciale din cadrul Ministerului Economiei, cea care gestionează contractele românești din cadrul acestor programe NATO.

FOTO: NATO E-3A

În ceea ce privește participarea industrială, care se referă la elementul de modernizare a programului și constă în împărțirea activităților aferente între națiunile europene în funcție de contribuțiile lor financiare, cota noastră a fost de 1,65%, obiectivul stabilit fiind de 2,78%, adică aproape 2 milioane de dolari. „Obiectivul a fost depășit, suma contractelor încredințate de contractorul general, Boeing, către companiile românești, fiind de 4,98 milioane USD (aprox. 3,6 milioane euro)„, ne-a mai spus aceeași Direcție din cadrul Ministerului Economiei.

Boeing Aerospace Co., cu sediul în Seattle, SUA, este contractorul general, care este obligat să subcontracteze companii din țările participante. În ciuda solicitărilor repetate din partea gândul, Ministerul Apărării Naționale a refuzat să vorbească despre contractele primite de firmele românești, în virtutea angajamentelor noastre la NATO.

Potrivit datelor puse la dispoziție ziarului gândul de Ministerul Economiei, principalele societăți comerciale românești subcontractate pentru România în anul 2012 au fost S.C. Romaero SA, S.C. Aerostar SA și SC Universal Alloy Europe SRL. Prima dintre ele, Romaero, unde acționar majoritar este Ministerul Economiei, are aproximativ 960 de angajați și pierderi de peste 46 de milioane de lei, conform datelor obținute de la Ministerul de Finanțe.

Compania băcăuană Aerostar are peste 1.200 de angajați și datorii de peste 40 de milioane de lei. Ultimul profit raportat este de 15 milioane de lei.

Universal Alloy Europe, cu sediul în Maramureș, este de fapt o subsidiară a UAC din SUA, are 419 angajați, datorii de peste 190 de milioane de lei și un profit de 40 de milioane de lei, conform datelor de la Fisc.

AGS – Dronele aliaților

Cel de-al doilea program presupune o contribuție asumată de România de circa 31 de milioane de euro (25,28 milioane de euro – an de referință 2007). Dacă radarele AWACS monitorizează spațiul aerian european, dronele din programul AGS, Alliance Ground Surveillance, vor supraveghea spațiul terestru. Construcția acestui sistem de drone și radare a fost parafată la summitul de la Chicago din mai 2012, unde 14 țări, între care și România, s-au angajat să participe financiar.

Programul constă în cumpărarea a cinci drone Global Hawk Block 40, care vor fi certificate de Italia, țara în care va fi construită și principala bază (în cazul AWACS, Luxemburgul se ocupă de certificare). Costurile inițiale sunt estimate la 1,3 miliarde de euro, conform datelor oferite de oficiali NATO ziarului gândul. Sistemul ar trebui să fie gata în 2017 și să devină operațional în 2018, costul de operare fiind de 76 de milioane de euro pe an.

Dronele, care vor monitoriza spațiul terestru de la 18-20 de kilometri înălțime, nu sunt înarmate și toate informațiile pe care le vor colecta vor fi proprietatea NATO.

FOTO: Northrop Grumman

Ambițioasă, România își propune aceeași țintă de recuperare a investiției de aproximativ 30 de milioane de euro precum celelalte 13 națiuni participante, adică de 70%.

„Forma de recuperare a investiției o reprezintă participarea directă a firmelor românești, selecționate în prealabil, la nivelul Alianței, pe baza unor criterii de evaluare și certificare, la procesul de fabricare și livrare a unor produse și servicii aferente sistemului AGS”, a explicat MApN pentru gândul. Pe parcursul derulării programului, ne-a mai spus Ministerul, România va beneficia de cursuri de pregătire a personalului specializat pentru operarea capabilității AGS.

Din punct de vedere operațional, AGS va permite Alianței să efectueze supravegherea integrată a teritoriului terestru din responsabilitatea NATO, de la mare altitudine și în orice condiții climaterice, să furnizeze în timp real date și informații despre teritoriul din zonele de interes strategic al NATO și va contribui la maximizarea interoperabilității diferitelor capabilități NATO și naționale de informații, supraveghere și recunoaștere, de comandă și control și la identificarea și validarea stării de interoperabilitate dintre NATO și sistemele naționale, prin mijloace adecvate (teste de laborator, exerciții reale), în sprijinul planificării operaționale și al executării misiunii, ne-a mai explicat MApN.

FOTO: Northrop Grumman

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis