Cum a ajuns una dintre cele mai bogate țări în petrol să facă foamea

Cozile lungi și groase la care oamenii stau de dimineața până seara în speranța că vor apuca să cumpere, dacă au noroc, alimente și alte produse de bază sunt cel mai vizibil semn al situației dificile a țării. O parte însemnată a populației nu-și mai permite să mănânce decât o masă pe zi, spitalele se confruntă cu lipsa medicamentelor, rata criminalității a crescut, moneda s-a devalorizat, iar economia s-a contractat cu aproape 6% anul trecut și se estimează că anul acesta va mai scădea cu până la 10%.

Venezuela, care deține cele mai mari rezerve de petrol la nivel mondial (18% din rezervele dovedite ale lumii, adică aproximativ 300 de miliarde de barili) a fost, în ciuda inegalității sociale, o țară relativ liniștităpână spre finalul anilor optzeci, când prețul acestei resurse a cunoscut o perioadă lungă de scădere. În acea perioadă tulbure în care protestele populației împotriva situației economice se transformaseră în jafuri, un tânăr militar, Hugo Chavez, a avut o tentativă lovitură de stat în 1992, pentru a care a fost închis vreme de doi ani, reușind însă ulterior să câștige alegerile prezidențiale din 1998.

Inițial populist cu discurs îndreptat împotriva corupției din Venezuela, Chavez și-a schimbat atitudinea dând vina pentru toate relele pe bogații din țară și pe prietenii lor americani, după o lovitură de stat îndreptată împotriva lui din 2002. A declanșat ceea ce el numea „Revoluția Bolivariană” (socialistă), bazându-se,ca și predecesorii lui capitaliști,pe rezervele de petrol ale țării pentru a o finanța. Profitând de creșterea prețului țițeiului, a investit în construcția de locuințe și în îmbunătățirea asistenței medicale, câștigând simpatia clasei sărace.

O altă măsură a fost impunerea de prețuri fixe pentru alimente, iar când acest lucru le-a transformat într-o afacere neproductivă pentru companiile venezuelene, a recurs la importuri plătite cu banii din petrol. Susținerea populară care l-a menținut la putere i-a permis să treacă apoi la naționalizarea a sute de companii. Când moneda națională, bolivarul, a început să-și piardă din valoare, a impus restricții de cumpărare de valută și a introdus un curs fix față de dolar.

Citește în continuare pe bm.