Cum a îngropat Rusia, CONȘTIENT, miliarde de dolari în Venezuela. Motivul pentru care a continuat să pompeze bani

La sfârșitul anului 2015, managerii companiei Rosneft, firma rusă de petrol controlată de stat, au atras atenția superiorilor cu privire la investițiile companiei în Venezuela. Partenerul local al companiei Rosneft, compania de stat venezueliană PDVSA, era îndatorată cu sute de milioane de dolari, potrivit documentelor interne, neexistând perspective cu privire la îmbunătățirea situației.

A fost o perioadă în care alte companii petroliere internaționale au părăsit țara sau au înghețat noi investiții, din cauza îngrijorării cu privire la politicile administrației populiste și socialiste.

Rosneft a investit în jur de 9 miliarde de dolari în proiecte din Venezuala, începând cu anul 2010, conform unor calcule realizate de Reuters, pe baza rapoartelor anuale ale societății, dezvăluirilor publice ale acesteia și documentelor interne.

Documentele Rosneft au arătat, de asemenea, că rușii consideră că li se datorează sute de milioane de dolari în urma afacerilor mixte cu PDVSA, că producția de țiței în cadrul companiilor mixte a fost mai scăzută decât cea proiectată, că PDVSA a cheltuit milioane de dolari din bugetul comun pe „proiecte sociale” într-o regiune populată de doar câteva sute de persoane și că managerii au adus aceste probleme în atenția directorului executiv al companiei Rosneft, Igor Sechin, care a ordonat măsuri de corectare a situației.

De la sfârșitul anului 2015, sfârșitul perioadei acoperite de documentele în cauză, problemele companiei s-au diminuat. Cu toate acestea, Rosneft rămâne profund angajată într-o afacere și o țară aflate în criză.

Motivul pentru care Rosneft a continuat aceste investiții a fost de natură politică, potrivit a două persoane care au legături cu proiectele din Venezuela. „De la bun început, a fost un proiect pur politic. Am fost nevoiți să contribuim cu toții”, a declarat un executiv al unei firme de petrol care a colaborat cu Rosneft, în Venezuela.

Rusul care supraveghează această relație de afaceri este unul dintre cei mai apropiați locotenenți ai președintelui Vladimir Putin: directorul executiv al Rosneft, Igor Sechin. Cei doi s-au cunoscut la începutul anilor 1990, când au lucrat împreună la primăria din St Petersburg. Când Putin a plecat la Moscova cu scopul de a deveni un oficial de rang înalt în administrația prezidențială, Sechin i s-a alăturat.

Rusia își percepe relația cu Caracas ca o modalitate de a proiecta putere în direcția Washington. Venezuela este un mare cumpărător de arme rusești. Miliardele de dolari pe care Rosneft le-a investit în Venezuela sunt un stimulent suplimentar pentru ca Moscova să rămână alături de vechiul său aliat.

Povestea parteneriatului problematic al companiei Rosneft apare într-o perioadă de adâncire a crizei din cadrul companiei petroliere din Venezuela. Veniturile țării sunt strâns legate de cele ale companiei PDVSA, care reprezintă 90% dintre câștigurile din export ale statului. Documentele Rosneft oferă dovezi promițătoare privind gestionarea defectuoasă pe termen lung din cadrul PDVSA, care a cauzat un colaps economic în urma căruia milioane de oameni au rămas fără venituri.

Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a declarat că Rosneft a continuat să cumpere țiței din Venezuela, dar purtătorul de cuvânt al Kremlin, Dimitri Peskov, a declarat că Rosneft este condus de interesele acționarilor săi. Acesta a negat că Kremlin a exercitat presiuni asupra firmei pentru a investi în Venezuela.

Nici Rosneft, nici PDVSA nu au răspuns solicitărilor de declarații în aceste privințe.

În septembrie 2012, într-o zonă de foraj din bazinul Orinoco, Sechin a umplut un borcan de țiței și l-a ridicat în aer pentru a marca momentul în care compania s-a alăturat marilor companii globale din domeniul petrolului.

În noiembrie 2012, fără a se consulta cu partenerii săi ruși, PDVSA a închis una dintre cele patru platforme de foraj de la Junin-6, conform unui raport al consorțiului rus din respectivul an. Localnicii au organizat atunci proteste, iar până la sfârșitul anului au fost forate șase puțuri, mult mai puțin decât obiectivul proiectului, de 47.

Prognozele în privința producției Junin-6 au fost reduse. Rosneft a declarat, în septembrie 2012, că terenul va livra 20.000 de barili pe zi, până la sfârșitul anului. Cu toate acestea, pe tot parcursul anului 2012, au rezultat doar 21.400 de barili.

Trei ani mai târziu, în 2015, existau semne infime de îmbunătățire. Un raport Rosneft care acoperă primele trei trimestre din 2015 surprind „o calitate nesatisfăcătoare” și „traiectorii neoptime” ale puțurilor.

Până la sfârșitul anului 2015, prognoza pentru producția de țiței de la Junin-6 a fost redusă de la 450.000 de barili pe zi la 250.000 de barili pe zi.

Rosneft a cumpărat acțiunile Surgutneftegaz și Lukoil pentru o creștere de 300 de milioane de dolari, potrivit estimărilor analiștilor, adâncind expunerea sa la Venezuela. De asemenea, a achiziționat un pachet de acțiuni aparținând TNK-BP, atunci când a achiziționat compania ruso-britanică, într-o tranzacție de 55 de miliarde de dolari, în 2013.

Rosneft avea, de asemenea, patru proiecte de petrol mai mici cu PDVSA în acel moment. Toți au avut probleme în această perioadă, arată rapoartele interne Rosneft.

Documentele Rosneft din 2015 au concluzionat că debitele brute prevăzute în contract pentru câmpurile Carabobo nu au fost „realizabile”. La Petromonagas, lucrările de proastă calitate au cauzat întârzieri în foraj. La Petroperija, producția era în scădere, iar societatea nu avea banii necesari pentru a cumpăra echipament de pompare esențial. La câmpul Boqueron, un compresor stricat, un dispozitiv menit să mărească presiunea gazului, nu a putut fi reparat, compania mixtă avânt conturile goale.

În a doua jumătate a anului 2014, Rosneft a comandat un audit al proiectului Junin-6 pentru a verifica „distorsionarea contabilității financiare” și „cheltuielile nejustificate”. Concluziile auditului nu au fost făcute publice.

Luni de eforturi pentru a obține banii – în care biroul de la Rosneft din Venezuela și directorii executivi de la sediul central angajați au fost angajați în negocieri cu oficialii PDVSA – nu au condus nicăieri. Auditorul intern Rosneft a declarat, în corespondența pe care a trimis-o în noiembrie 2015 colegului său, că problema a fost „nerezolvată din cauza slabei sănătăți financiare a partenerului nostru” – o referire la PDVSA.

De la sfârșitul perioadei acoperită de documente, Rosneft a acționat pentru a-și controla mai mult investițiile, prin aducerea propriilor contractori. Rosneft spune că PDVSA și-a achitat majoritatea datoriilor. Într-un raport financiar publicat pe 5 februarie 2019, Rosneft a declarat că împrumuturile acordate către PDVSA, care au totalizat aproximativ 6,5 miliarde de dolari, au scăzut la 2,3 miliarde de dolari.

Dar provocările serioase rămân.

Rapoartele și evaluările companiei Rosneft, de către analiștii din domeniul energetic, arată că proiectele companiei din Venezuela produc în prezent mai puțin petrol decât se anticipase inițial.

Într-un raport întocmit la sfârșitul anului 2018 se arată că Rosneft a cheltuit aproximativ 1,5 miliarde de dolari mai mult în Venezuela decât câștigase sub formă de petrol alocat ca dividend, potrivit unor calcule. Această cifră este atinsă prin calcularea valorii petrolului pe care Rosneft îl primește din proiectele sale mixte și scăzând din acestea împrumuturile acordate de către Rosneft către PDVSA, plățile oficiale efectuate de către Rosneft către Venezuela pentru accesul la câmpurile petroliere și cheltuielile de capital ale Rosneft pentru asociații.

În luna aprilie a anului trecut, firma de consultanță în domeniul energetic Wood Mackenzie a spus că prognoza pentru producția de vârf a terenului Junin-6 a ajuns la valoarea de 120.000 de barili pe zi.

Speranțele în proiectul Petromonagas – pentru care Rosneft planificase o creștere a producției – au scăzut, de asemenea, arată documentele PDVSA interne.

Începând cu luna iulie a anului trecut, cantitatea de petrol pompată este mai scăzută decât era în anul 2015.