Cum a pregătit presa iraniană de stat publicul pentru acordul privind programul nuclear

Iranul și marile puteri din grupul P5+1 (SUA, M.Britanie, Franța, Rusia, China și Germania) au ajuns, recent, la un acord privind programul nuclear iranian, aprobat și de Consiliul de Securitate al ONU.

Momentul crucial a fost, însă, îndelung pregătit de presa iraniană de stat. Cum a fost posibil acest lucru? Jurnalistul Hossein Bastani explică într-un editorial publicat recent în The Guardian.

„Înainte ca  Hassan Rouhani să fie ales președinte în anul 2013, presa afiliată liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, și-a îndreptat atenția atât spre «retragerea» uraniului îmbogățit și discuțiile dintre Ministerul de Externe al republicii islamice și secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii privind «liniile roșii» pe care Iranul nu ar trebui să le treacă. Dar când echipa lui Rouhani a început o nouă rundă de discuții, ambele linii roși au fost depășite. Acest lucru trebuie explicat publicului și, în mod special, suporterilor înfocați ai regimului”, a scris Hossein Bastani.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

„De la început, cele mai multe grupuri de presă aflate sub controlul liderului, inclusiv radioul public și stațiile de televiziune, și-au bazat relatările pe două presupuneri făcute de Khamenei în declarațiile sale publice. Prima a fost aceea că negocierile despre programul nuclear dintre Iran și SUA nu implică în mod necesar o normalizare a relațiilor dintre cele două țări. Scopul discuțiilor erau doar ajungerea la o înțelegere pe această temă, programul nucelar al Iranului, și nimic mai mult. În acest context, multe instituții de presă au arătat ostilitate față de orice semn de prietenie între negociatori. (…) Cea de-a doua presupunere a fost aceea că schimbarea de poziție a Iranului înseamnă că a fost forțat să se retragă de sancțiunile economice”, a continuat jurnalistul.

Pe de altă parte, de la jumătatea anului 2013, mass media au început să „pregătească terenul” fie pentru succesul, fie pentru insuccesul negocierilor. Anticipând posibilitatea unui eșec, s-au concentrat mai degrabă pe „pesimismul” liderului, mai crede Bastani. Așadar, „unele publicații apropiate lui Khamenei au subliniat că orice oficial care a fost prea încrezător în legătură cu discuțiile legate de programul nuclear va realiza că a făcut o greșeală”.

Altele, au mers mai departe, acuzând negociatorii iranieni că ar fi „subminat demnitatea națională”. „Instituțiile media apropiate acestui grup – precum Fars News Agency, care este afiliată Gărzilor Revoluționare – au portretizat sancțiunile ca fiind complet neimportante și uraniul îmbogățit al Iranului ca fiind un simbol vital a interesului național.”

Pe de altă parte, un grup de publicații conservatoare afiliate lui Khamenei se lupta să arată că oricare ar fi acordul nuclear la care Iranul va ajunge, nu va însemna o retragere din partea liderului, mai explică jurnalistul. „Ele sugerau, în schimb, că acordul Iranului cu liderii internaționali asupra programului său nuclear va constitui doar o tactică pentru a arăta cât de mult s-a înșelat vestul  cu privire la scopurile pe care țara le avea cu programul nuclear”, afirmă Hossein Bastani.

În continuare, jurnalistul arată că, în același timp, aceleași mass media arătau că administrația Rouhani nu ar trebui să-și asume niciun fel de credit dacă discuțiile ar fi avut succes. Drept urmare, „în timp ce mențineau un punct de vedere critic asupra negocierilor, argumentau și că orice progres făcut în discuții s-ar datora poziției lui Khamenei”.

„Această abordare a fost simultană cu determinarea liderului de a evita să-și asume orice responsabilitate pentru o eventuală retragere a programului nuclear. (…) De la acordul final pe programul nuclear, din 14 iulie, Khamenei a lăudat eforturile negociatorilor, dar s-a abținut de la a apăra acordul”, a mai scris acesta.

„În consecință, liderul are un mod bizar de responsabilitate pentru ceea ce va urma discuțiilor. Mass media afiliate lui au atribuit orice concesie (…) administrației lui Rouhani, iar orice succes (asupra sancțiunilor), liderului. Iar acest lucru va continua cât timp acordul va fi implementat”, conchide jurnalistul Hossein Bastani.

Iranul și marile puteri din grupul P5+1 (SUA, M.Britanie, Franța, Rusia, China și Germania) au ajuns, pe 14 iulie, la un acord privind programul nuclear iranian, care a fost aprobat de Consiliul de Securitate al ONU.

Acordul include un compromis între Washington și Teheran care va permite inspectorilor ONU să solicite vizite la obiective militare iraniene, în cadrul efortului de monitorizare, dar nu vor avea dreptul automat de a efectua inspecții inopinate. În cazul în care Iranul respinge o cerere de inspecție, o comisie de arbitraj formată din reprezentanți iranieni și ai marilor puteri va decide dacă vizita trebuie permisă sau nu. Lipsa dreptului automat de a efectua inspecții ar putea oferi Teheranului timp să mușamalizeze eventualele nereguli până la efectuarea vizitei. O concesie făcută de Iran este menținerea sancțiunilor privind rachetele pentru încă opt ani și a embargoului privind armele pentru cinci ani.