Cum a sabotat China spionajul CIA. Mesajul de coșmar pentru americani: „Am mai pierdut unul”

Pierderile suferite, însă, nu au lăsat loc de contradicții. De la sfârșitul lui 2010 și până în ultimele săptămâni ale lui 2012 chinezii au ucis cel puțin 10 surse care colaborau cu CIA, arată foștii oficiali americani. Potrivit trei dintre ei, unul a fost împușcat în fața colegilor săi într-o anexă a clădirii guvernului, un mesaj pentru toți cei care s-ar fi putut gândi să-i urmeze exemplul. 

 

Alții au fost încarcerați, după cum arată două surse oficiale citate de New York Times, astfel că, în total, 18 până la 20 dintre cei care furnizau informații către Agenția americană au fost uciși sau înfundă pușcăria, informează New York Times.

 

Estimarea efectelor adverse ca urmare a devoalării unei operațiuni de spionaj poate fi dificilă, dar în acest caz episodul a fost considerat de toată lumea extrem de dăunător. Numărul efectivelor pe care americanii le-au pierdut în China în această perioadă, susțin oficialii SUA, este aproape la fel de mare cu cel sacrificat de Uniunea Sovietică și Rusia în timpul scandalurilor Aldrich Almes și Robert Hanssen, foști agenți CIA și FBI care au divulgat operațiuni de intelligence Moscovei ani de zile. 

 

Există mai multe episoade care arată cât de mare a fost succesul chinezilor în demontarea eforturilor de spionaj ale americanilor și în a le „fura secretele”, cu mult timp înainte ca în spațiul public să apară informația breșei de securitate din 2015, atunci când Beijingul a primt acces la mii de documente și înregistrări guvernamentale ale SUA, inclusiv date despre contractorii operațiunilor de intelligence. CIA consideră spionajul în China una dintre prioritățile de top, dar aparatul de securitate al țării determină un proces extrem de greu al țărilor vestice de a-și forma surse în teritoriu. 

 

Într-un moment în care CIA încearcă încă să descopere cum a fost posibilă scurgerea masivă de informații de acum două luni, atunci când unele dintre cele mai sensibile documente au fost publicate pe Internet de Wikileaks, dar și în mijlocul unei investigații FBI referitoare la legăturile dintre campania lui Trump la alegerile prezidențiale și Rusia, natura imprevizibilă a cercetărilor derulate de-a lungul timpului în China demonstrează dificultatea de a desfășura operațiuni de contraspionaj față de servicii atât de sofisticate cum sunt cele din Rusia și China, arată New York Times.

 

Atât CIA, cât și FBI au refuzat să comenteze aceste informații. Și asta pentru că detaliile referitoare la aceste investigații au fost extrem de bine păstrate. 10 dintre actualii și foștii oficiali americani au fost de acord să vorbească despre subiect doar sub protecția anonimatului, întrucât nu și-au dorit să fie identificați ca furnizând infomații secrete. 

 

Primele semne care arătau că ceva nu este în regulă au apărut în 2010. La acea dată, calitatea detaliilor pe care le avea CIA cu privire la treburile interne ale guvernului chinez era cea mai complexă și mai completă după mult timp, lucru care se datora recrutării unor surse implicate în aparatul guvernamental de la Beijing, au spus patru oficiali de rang înalt pentru NYT. Unii dintre ei erau chiar cetățeni chinezi despre care Agenția americană credea că sunt dezamăgiți de corupția din Executivul chinez.

 

Până la sfârșitul anului, însă, fluxul informațional a început să scadă. Până la începutul anului 2011, conducătorii CIA au realizat că au o problemă: activele din China, una dintre cele mai prețioase resurse, începeau să dispară. Atunci FBI și CIA au demarat o anchetă condusă de directori de top din ambele agenții care au lucrat la un birou secret din nordul statului Virginia  și care au avut sarcina de a analiza fiecare operațiune în desfășurare la Beijing. Numele de cod al misiunii era Honey Badger, au declarat aceleași surse pentru publicația americană. 

 

Pe măsură ce dispăreau din ce în ce mai multe surse, operațiunea devenea din ce în ce mai urgentă. Aproape fiecare angajat al Ambasadei Americane a fost chestionat, indiferent de rang, iar unii dintre anchetatori credeau că Beijingul a reușit să spargă sistemul criptat prin care CIA comunica spre toate sursele sale. Alții s-au gândit la un trădător infiltrat în agenție, o teorie față de care directorii au fost extrem de sceptici și pe care nici acum nu o îmbrățișează toți cei din FBI și CIA. 

 

Dezbaterile lor au fost marcate de apeluri macabre  – „Am mai pierdut unul” -, dar și de întrebări din partea Administrației Obama care cerea răspunsuri urgente. Vânătoarea de spioni a dus, până la urmă, la indicii potrivit cărora un fost agent operativ care lucrase în divizia CIA pentru supravegherea Chinei ar fi fost, cel mai probabil, responsbil de scurgerea de informații. Eforturile de a aduna suficiente informații pentru a-l aresta au eșuat, însă, astfel că acum el trăiește într-o altă țară asiatică. 

 

Exista un motiv bun pentru care varianta unui „outsider” a fost luată în calcul. Cam în  aceeași perioadă, spionii chinezi au creat probleme filialei NSA din Taiwan, prin mijloace personale de intelligence, cu atât mai mult cu cât CIA a descoperit efective chineze în aparatul de recrutare, mai arată oficialii, citând și documente depuse în instanță. 

 

Cel mai cunoscut „vântător de spioni” al CIA, Mark Kelton, a rezistat, însă, teoriei cârtiței, cel puțin inițial. Kelton fusese extrem de apropiat de Brian J. Kelley, un fost agent CIA care în 1990 a fost suspectat pe nedrept de FBI că ar fi spion rus. S-a dovedit însă că adevăratul trădător a fost Hanssen, iar Kelton ar fi menționat în repetate rânduri acest episod pentru a-și justifica scepticismul, spunând și că nu va acuza pe cineva fără să aibă dovezi incontestabile. 

 

Cei care au respins teoria spionului au atribuit pierderile informaționale și umane infrastructurii americane neglijente, într-un moment în care chinezii deveneau din ce în ce mai buni în monitorizarea acțiunilor de spionaj din teritoriu. Unii dintre agenții FBI au fost convinși că agenții CIA din Beijing călătoreau prea des pe aceleași rute și mergeau în aceleași puncte de întâlnire, lucruri care n-au făcut altceva decât să faciliteze identificarea spionilor americani. 

 

Unii dintre ofițeri s-au întâlnit cu sursele într-un restaurant în care agenții chinezi implantaseră dispozitive de interceptare, au dezvăluit oficialii americani, și până și chelnerii lucrau pentru spionajul chinez. 

 

Lipsa de precauție, corelată cu posibilitatea ca Beijingul să fi spart codurile canalelor de comunicații ar explica multe, dacă nu toate, disparițiile și decesele. Cu toate aceste vulnerabilități, chinezii au capturat din ce în ce mai mulți din spionii Agenției, atât în 2011, cât și în 2012. Pe măsură ce anchetatorii își micșorau lista de suspecți care aveau acces la informații, au început să se concentreze și pe un chinez de origine americană care a părăsit CIA la scurt timp după izbucnirea acestui scandal, unii crezând că a devenit ostil și a început să spioneze pentru China. 

 

Acesta ar fi avut acces la identitatea surselor CIA și s-ar fi potrivit perfect pe toate criteriile de pe matricea indicatoare a amenințărilor de spionaj, După ce a părăsit Agenția, bărbatul a decis să rămână în Asia cu familia sa și să-și deschidă o afacere, despre care unii dintre agenții americani cred că este susținută de intelligence-ul chinez.

 

Oficialii citați de NYT au declarat că FBI și CIA l-au adus pe bărbat înapoi în SUA în 2012, sub pretextul unui posibil contract cu agenția, o înțelegere des întâlnită pentru agenții retrași din activitate. Acesta a fost interogat cu privire la motivele pentru care a ales să rămână în Asia, preocuparea că numeroase secrete valoroase pentru China ar putea să iasă la iveală, dar nu este clar dacă acestuia i-au fost explicate concret acuzațiile care îi erau aduse. Acesta nu a recunoscut niciun fel de infracțiune și s-a întors în Asia.